1,152 matches
-
Nimic nu mai este cum știam. Copacii sunt îmbrăcați în haine verzi, pământul este acoperit de un covor verde. Au plecat vânturile reci, iar soarele urcă pe tronul de lumină și încălzește tot. Dar unde ai stat până acum ? întrebă rândunica. Eu am fost la mare depărtare, în țările calde. Am să îți povestesc: primăvara trecută zburam împreună cu frații și surorile deasupra copacilor, a florilor, Ne-am bucurat de căldura bunului soare, de frumusețea naturii. Dar vremea s-a răcit. Vântul
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
a luat în palmă plângând, și-a luat rămas bun de la mine și mi a deschis geamul. M-am îndepărtat bucuros de libertate dar totuși trist din cauza despărțirii grele de ocrotitorii mei. Nu i-ai mai văzut de atunci? întrebă rândunica. Cum să nu! răspunse porumbelul. Mai trec pe acolo și îi văd fericiți că nu i-am uitat. Cum aș putea uita chipurile și glasurile blânde ale celor din familia care mi-a făcut atâta bine, dar mai ales al
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
de mac, În gutui un cocoșel Lângă poartă un vițel. PE ARIPI DE PRIMĂVARĂ Primăvară, primăvară Aduci bucurie-n țară Înverzești câmpiile Și gonești vânturile. Înflorești copacii goi Și-aduci cucul în zăvoi. Limpezești izvoarele Și se-ntorc cocoarele. Vine rândunica-n țară Pe aripi de primăvară. Duduie tractoarele Ce ară ogoarele.
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
departe de mine-l duceau și-n vremea aceasta, subțire ca un pipirig, cu ochii sloi și oasele prelinse, mă prefăceam într-o boare de frig. plouă peste zăpada din noi plouă peste zăpada din noi, plouă cu sânge de rândunică, între dinții încleștați se încearcă să crească iarba. noroiul înroșit se substituie limpezimii din vene, un puls greoi ne gâtuie saltul, unul spre altul, iar mușchiul cel verde albește, în efortul de a găsi nordul. undeva, se crapă de ziuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
cu ochii lipiți de șoldurile ei, pe care drăcoaica le mișca ca o tipsie de jăratec în fața unui cal năzdrăvan din povești! Și ce ochi avea! Două flori de cicoare deschise în zori, pitiți sub niște sprâncene aruncate ca aripile rândunicii în zbor! ― De ce ai spus anume că ochii hangiței semănau cu două flori de cicoare deschise în zori? Ce, peste zi cicoarea nu are aceeași culoare? - și-a exprimat nedumerirea unul din mulțime. ― Se vede treaba că nu ai privit
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Omul Nostru din Havana e grozav în pat și că are o puță enormă. Ar fi fost încântată dacă aș fi intrat pe felie cu unul dintre prietenii lui Carlos, dar eu mai curând mi-aș fi închiriat vaginul unei rândunici ca să-și ridice cuibul în el. Muzica a început să bubuie, suspect de tare în camera goală, înecând însă răspunsurile lui Carlos de genul „îmi pare rău, enamorada“ sau „N-a fost vina mea, querida“. —Poftim, i-am spus eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
golește de lume. Cu ochi de șoim sau chiar de vultur dibui și cea mai mică surcea, rămurelele sau crengile uscate căzute pe jos, pe sub frunze și prin boschete. La început, trec drumul și car acasă două-trei vreascuri, ca o rândunică hărnicuță. Apoi acționez mai tehnic. Adun preț de două-trei zile toată crengăraia în spatele unui tufiș din stânga intrării, leg prada cu sfoara de la cepurile din tipografie și, când se întunecă destul de mult, mă strecor în parc, înșfac snopul și-l duc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
invitată cu mic, cu mare, toată suflarea. Toată pădurea de fag a ținut umbră cu ramurile. Carii cerneau făină în fagii seculari, un codobelc așternea sidef pe drumul către altar. Pasărea măiastră, ciocârlia, era mare dirijor cu brotacul la trombon, rândunica la chitară, vrăbiuța la vioară, ursul la violoncel. Lupul își ascuțea dinții în coada unui miel, iepurele bătea step în pălăria unui vânător iar vulpea fericită pentru că în poieniță un cocoș îi închina batista la o periniță. Când o porumbiță
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
în jur. — Iertați-mă. Cred că v-am cam stricat cheful. Mâncați și beți cu toții după pofta inimii. Și, cu aceste cuvinte, ieși grăbit și se închise în apartamentele lui private. * * * Sub streșinile adunăturii de magazii ciripea un stol de rândunici. Deși soarele asfințea, adulții continuau să le aducă de mâncare puilor din cuiburi. Ar putea fi subiectul unui tablou, nu credeți? În camera unei clădiri aflate la o oarecare distanță de marea grădină, Saito Toshimitsu, un vasal superior al clanului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de oră când unul dintre difuzoarele încastrate undeva în perete pârâi sec: - Avem probleme pe punte cu Gardienii, recunoscu el vocea ofițerului de serviciu. II. Locotenent-gardianul Kaan pășea arogant și plin de importanță în urma celor patru membri ai echipajului de pe "Rândunica" care-l conduceau către puntea principală de comandă. Cei cinci cârnăciori ai mâinii drepte, care-i serveau drept degete, pipăiră cu o oarecare înfrigurare insigna micuță de metal prețios, simbol al autorității sale, agățată de piept, în timp ce ochiii înecați în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
și o masă copioasă cum numai el reușea să îngurgiteze își dete seama că obținerea de avantaje maxime presupunea și "apelarea" la creditele viitoarelor victime. Oricum, știa că dacă nu ar lua creditele pe care le-ar găsi la bordul "Rândunicii", acestea s-ar pierde odată cu distrugerea navei. În această privință ordinele erau clare: trebuia să-l rețină pe pasagerul clandestin, apoi, după ce nava intra în categoria prafului stelar, urma să-și transporte prizonierul pe Terra și să-l predea Slujitorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
Știai sau nu de lucrul acesta? Dacă neagă în continuare o să-mi facă plăcere să-i văd fața când o să scot asul din mânecă. - Asta era problema Kaan? O mașinărie a detectat o prezență în plus față de lista oficială pe "Rândunica" și tu ai impresia că ai de-a face cu cine știe ce rebel important ascuns aici? Mașinile mai pot să și greșească, locotenente. Sau poate unul din oamenii tăi ți-a transcris greșit datele. La asta nu te-ai gândit, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
-l duc de nas. La un control de rutină Angir nu va fi descoperit. La urma urmei nu-i un lucru imposibil. Datele despre numărul echipajului au fost recepționate de cei de pe stație așa cum trebuiau. Bine că nu știe că "Rândunica" este imună împotriva aparatelor lui. Dacă aș ști cu siguranță de unde a primit el informația asta... - Căpitane, îl cunoști pe preonorabilul Poha, nu? Chiar tu mi-ai spus că e unul dintre clienții tăi. - Sigur că-l cunosc. - Și din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
convingă. - Pot să te asigur că nu are rost să îți faci griji pentru mine. Mă voi descurca într-un fel sau altul, adăugă el cu un zâmbet misterios. Se părea că Angir găsise soluția convenabilă tuturor, dar nimeni de pe "Rândunica" nu se gândea la altceva decât dacă Angir putea să facă față cu adevărat situației în care se aflau. Chiar și Birmaq avea îndoielile lui. Încă îi mai stăruia în cap că statutul tânărului era altul decât ceea ce pretindea el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
afla ce ai făcut. Nu-și dădu seama dacă din pricina vocii autoritare și a atitudinii de lider afișate de cel din fața sa ori din alte cauze, dar se adresă și el la rândul său mai departe: - Pregătiți-vă să atacați "Rândunica"! III. Întunericul se lăsa încet peste habitus îmbrățișând toate formele în contururi neclare. Pe străzile întortocheate și înguste, înghesuite între ziduri înalte și murdare, liniștea se înstăpânea treptat, semn că se apropia ora la care intra în vigoare interdicția de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
viață Înainte. Vreau să fiu fericită, Vasile. — Dar dragostea nu există... Nu mai plânge, lacrimile sunt făcute pentru chitară, nu pentru oameni. — Frumos zis, dar... Hai, ia-mă În brațe... Mi-e frică. Ajută-mă, Vasile, ajută-mă... — Ești cam rândunică, Ionela... Dacă aș ști cum să te ajut, aș ști să fiu bărbat, aș ști să iubesc, aș ști să te iubesc... Dar tu ai cuvintele, Vasile, nu-ți dai seama? Cuvintele. Ai arma perfectă, ai medicamentul ideal. — Te Înșeli
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
prostii. Prostii vorbești mata. Adă-mi o femee, pe placul meu, pune-mă la probă, cu ea, și, dacă nu va ieși mulțumită,îți plătesc taxa de care mi-ai vorbit. În timpul ăsta, a sosit, la același ghișeu, nevasta primarului: Rândunica. Auzind, s-a aplecat, curioasă, către cei doi. La explicația funcționarei, Rândunica a răspuns, concret și pe loc: mă prind, eu, să mă supun unei probe, cu acest bunic, și-ai să vezi cât de repejor o să scoată, banii, din
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
-mă la probă, cu ea, și, dacă nu va ieși mulțumită,îți plătesc taxa de care mi-ai vorbit. În timpul ăsta, a sosit, la același ghișeu, nevasta primarului: Rândunica. Auzind, s-a aplecat, curioasă, către cei doi. La explicația funcționarei, Rândunica a răspuns, concret și pe loc: mă prind, eu, să mă supun unei probe, cu acest bunic, și-ai să vezi cât de repejor o să scoată, banii, din portofel, pentru taxă, și nu numai. Te prinzi, bunicule? Ăsta a privit
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
s-ar putea să fie gustos.... După ce a isprăvit de scris o carte, autorul se cade a reveni asupra ei, deoarece ea, cartea, e ca și un copil al lui care, nu-i așa, se cere supravegheat! Odată meșteșugit cuibul, rândunica se așează la locul ei și se apucă de cântat fericită, comunicând oamenilor, în legea ei, despre starea vremii... Omul după ce, la maturitate, se strânge la casa lui se gândește la câte și mai câte (bune și rele!), el având
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
înflorit, Câmpul, iată-l înverzit. Bate vântu-ncetișor, Pasările cânta-n zbor, Primăvara este aproape, Iarna a plecat departe. Se zărește de sub nori Cercul mic de aur Încălzește mii de flori Cu focul unui balaur. Semne de primăvara Iese iarba luminoasă, Rândunica vine-acasă. Cald e soarele-n câmpie Ca un ou de ciocârlie. Rândunelele voioase Se întrec în zbor, Mielușeii strigă-ntruna După mama lor. Ghiocelul cel voios A ieșit mai bucuros Primăvara a venit Uite... A sosit. Natura a înflorit Toată lumea
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
mea, Ai depus cu sârguință Ca pe cea mai dulce miere Faguri din iubirea ta. O, prea buna mea măicuță, Îți ofer ca mărțișor, Inimioara mea micuță Ca să știi că te ador! Draga mea mămică... Draga mea mămică, Ești o rândunică, O rază de soare Pe-o-ntinsă mare... Ești o ciocârlie Pe-o verde câmpie... O, draga mea mamă, Inima te-ndeamnă Să mă crești, Să mă iubești Și cu drag să mă-ngrijești! Vestitor al primăverii Din albul fulgilor
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
și cred că Dumnezeu te-a trimis în calea mea. Te-aș ruga să mi arăți drumul spre ținutul Nicăieri. Aș vrea să te ajut, dar nu pot zbura! răspunse tristă pasărea. Nu-i nimic. Vei călători pe umărul meu! Rândunica acceptă, Stejărel îi legă aripa, împărțiră firimiturile de pâine rămase și porniră la drum. Pasărea îi povesti despre acea lume misterioasă în care o prințesă frumoasă ca o zână plângea privind în zare de la fereastra unui castel vrăjit. Stejărel se
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
luptă dreaptă pe zmeu, acesta a acceptat urmând să o elibereze pe prințesă dacă va fi învins. Lupta a durat trei zile și trei nopți, iar plânsul fetei de împărat îi dădea forță acestui tânăr inimos. Zmeul a fost înfrânt, rândunica i-a arătat intrările lui Stejărel pe care acesta le-a descuiat cu ajutorul baghetei magice. A vindecat aripa rândunicii și a mărit-o pe Niciodată de o sută de ori tot cu ajutorul baghetei. Apoi a urcat pe spatele ei împreună cu
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
durat trei zile și trei nopți, iar plânsul fetei de împărat îi dădea forță acestui tânăr inimos. Zmeul a fost înfrânt, rândunica i-a arătat intrările lui Stejărel pe care acesta le-a descuiat cu ajutorul baghetei magice. A vindecat aripa rândunicii și a mărit-o pe Niciodată de o sută de ori tot cu ajutorul baghetei. Apoi a urcat pe spatele ei împreună cu Stela și au pornit în zbor spre Împărăția Fericirii. Au ajuns acasă, tristețea s-a ridicat ca o ceață
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Stela și au pornit în zbor spre Împărăția Fericirii. Au ajuns acasă, tristețea s-a ridicat ca o ceață de pe chipurile tuturor locuitorilor și Stejărel s-a căsătorit cu Stela așa cum fusese promisiunea împăratului. Dar ce s-a întâmplat cu rândunica? A redevenit micuță, iar apoi și-a luat adio de la Stejărel, explicându-i că numele ei „Niciodată” provine de la destinul său de a nu-i mai revedea pe cei dragi vreodată... Așa era de fiecare dată întâlnirea cu bunicul meu
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]