KorAP: Find »[drukola/base=rânji & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...39 40 41 ...81 >

2,010 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231

dă-mi voie să-ți explic faptul că sensul lui este acela de a le oferi posibilitatea soțiilor cu numărul doi să-și verse ofurile. Julia a scos pe nas un sunet ascuțit, ca de ceainic în clocot și a rânjit cu toată gura. —Clubul a luat ființă în urmă cu șase luni, a continuat Fiona, la scurtă vreme după ce eu și Susan ne-am întâlnit la piscina din cartier. Amândouă eram cu copiii după noi. Am început să vorbim, curând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
o adevărată revelație - de fapt, ești o scârbă în toată regula. O spui de parc-ar fi ceva rău în asta. Deborah nu zâmbea, dar sclipirea din ochi dădea de înțeles că replica nu fusese spusă cu încrâncenare. Julia a rânjit. — Știi ceva? De fapt, chiar te admir pentru chestia asta. Și partea cea mai haioasă este că, deși am venit aici să mă prefac că vreau să fim prietene, într-o altă viață cred că ne-am fi înțeles realmente

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
de un zâmbet din partea lui Jake atunci când puștiul dăduse cu ochii de dimensiunile farfuriei cu mâncare, pe care o devora acum cu poftă. Fiona se simțea teribil de obosită. Atâta falsă veselie o epuizase. Așa cum nu mai suporta nici să rânjească de zor ca o cretină. Tot ce ar fi vrut să facă era să-l strângă de gât pe căcăciosul ăla mic și să-i șuiere: „Haide, derbedeule, fă-mă fericită!“ —Doar OK, deci? a zis ea de-acum enervată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
cu șampanie roz. Băutură pe gratis, o muzică extraordinară și locația asta imposibil de șic..., a continuat ea cu un gest larg, indicând sala de bal de Claridge. Cum aș putea să nu mă simt bine? Atunci e perfect, a rânjit Julia. Întotdeauna îmi place să-mi sărbătoresc ziua de naștere în lux. În vreme ce eu nu-mi doresc nimic altceva decât să nu mi se aducă aminte că-i ziua mea de naștere, a rânjit și Fiona. A! Uite-o și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
simt bine? Atunci e perfect, a rânjit Julia. Întotdeauna îmi place să-mi sărbătoresc ziua de naștere în lux. În vreme ce eu nu-mi doresc nimic altceva decât să nu mi se aducă aminte că-i ziua mea de naștere, a rânjit și Fiona. A! Uite-o și pe Susan! Susan s-a târșâit către ele cu o mină intimidată. —Mamă, Doamne, Julia, ai niște prieteni atât de frumoși și de plini de fascinație. Mă simt ca ultima cerșetoare. —Ei, draga mea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
spune! Julia a zâmbit, trăgându-și scaunul puțin mai aproape - manevră sesizată de toți cei aflați în încăpere. —Eu sunt actriță și foarte talentată, de altfel. Ce fel de filme faci? — Ce fel de filme ai vrea să fac? a rânjit James ridicând paharul în direcția ei. Julia l-a studiat puțin, prefăcându-se că se gândește ce răspuns să-i dea. Filme bune, i-a replicat. A, sunt foarte bun. Sunt foarte, foarte bun. Julia a sesizat că barmanul arăta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
l-a întrebat Julia zâmbind, pentru ca apoi să-i ducă unul din degete la gură și să înceapă să-l sugă fără grabă. Barmanul urmărea scena de-acum fățiș. Încremenise în loc, cu banii de pe consumație în mână. Abia aștept, a rânjit James. Să mergem atunci? După care James a escortat-o pe Julia afară din bar, în acompaniamentul aplauzelor spontane ale bărbaților rămași în urmă. Unii oameni nu te aud până nu începi să urlitc " Unii oameni nu te aud până

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
dezbrăcată, cu excepția ciorapilor și a pantofilor cu toc, stătea călare pe el. Părul îi cădea pe umeri în valuri răvășite, dar teribil de sexy. —N-am mai văzut de mult costumul de servitoare franțuzoaică. Uitasem ce tare mă excită, a rânjit James jucându-se leneș cu unul dintre sfârcurile femeii. — Avem de ales între ăsta și costumul de asistentă și, dacă aduc aminte corect, doctore, n-au trecut decât două săptămâni de când m-ai făcut să-mi crească temperatura, l-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
își recunoștea familia și-așa mai departe, dar nu era în stare să numească unele obiecte. Era foarte ciudat. Nick a ridicat brațul și-a ciocănit cu degetul în geamul ceasului de la încheietură. —Ce-i ăsta? — A, e simplu, a rânjit Susan. E o vânătaie. Un gogoloi sau doi?tc "Un gogoloi sau doi ?" — Crezi c-a uitat? Alison și-a verificat ceasul, după care s-a uitat prin cafenea pentru a cincea oară în tot atâtea minute. —De obicei Susan

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
ghips. Piciorul drept era încălțat cu o sandală roz, în vreme ce stângul era învelit într-un soi de cizmuliță de casă, de un roșu întunecat. Îmi pare rău, draga mea, dar n-o să dai tonul modei cu chestia aia roșie, a rânjit Julia dând din cap înspre piciorul lui Susan, în vreme ce aceasta continua să țopăie către masă. Roz n-ai găsit? —Du-te dracului! Zâmbitoare, Susan s-a așezat pe scaunul liber dintre Fiona și Alison. — Îmi cer scuze c-am întârziat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
Așa că Alison a recurs la o schimbare de tactică. Atunci presupun că o tăvăleală iese din discuție, nu? O clipă, Luca a părut șocat, după care, recunoscător că subiectul conversației se mutase pe un teren mai ademenitor, a început să rânjească. —Ei, nu știu ce să zic. Gândesc c-aș reuși să-mi adun puterile! Alison a fost copleșită de un sentiment de ușurare. Poate că totuși, până la urmă, totul avea să fie bine. Mă bucur să aud asta. Femeia s-a întors

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
Jessica le manevra de colo-colo. Din când în când mai șuiera și frigiderul. Îmi pare așa de rău, a murmurat Jake. Dacă mai zici o singură dată chestia asta, să știi că te bag cu capul în cuptorul Jessicăi! a rânjit Fiona. Nu... e... vina... ta. Întinzând degetul arătător, femeia a bătut cu el în fruntea băiatului, punctând astfel fiecare cuvânt. —De fapt, de data asta îmi ceream scuze pentru toate problemele pe care ți le-am creat de-a lungul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409

sărită de douăj’de ani, zveltă, făcută, cu carnea tare pe tine, și tocmai scăpaseși de Ticuță, încât tot ce ți-ar fi lipsit ar fi fost un soldat sau un ofițer dintre șanteriștii ăia care nu mai pridideau să rânjească la ea și s-o ciupească de buci. Păi, nu doar din pricina asta îți era bine și nu simțeai osteneala, da’ nici nu se compară, Mirelo, ce-i acum cu ce era atunci. N-o apăsau necazurile, Mirelo, aveai cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
decât oricare: păi, d-aia, fă, ești o doamnă, și tu, în loc să te doară-n cur de ce vorbește lumea, ne freci la cap, Mirelo, asta era, tot ele dădeau cu mucii-n fasole și tot ele făceau pe fraierele și rânjeau fasolea că ce ți-o trebui ție, așa o doamnă, să te înhăitezi cu niște amărăștence ca noi, să ne îndopi cu gustărele și prăjiturele și cafele... Lingușeala asta aducea a bătaie de joc, dar uite că nu-i dădea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
și stăruință ca să te îngrași, nu faci curul mare de azi pe mâine, și cât să mai fi durat sărbătoarea Crăciunului ăluia? Pe la începutul verii, deja dădea semne de osteneală, tot mai rar apăreau camioane în curtea școlii, în timp ce Rafael rânjea cu bogdaproste, să fie primit, să fie de sufletul eroilor-martiri și al orfanilor care suntem, surioară, nu ne mai întâlnim cu pomana asta... Elenuța nu știa ce să creadă, și parcă s-ar fi temut să râdă văzându-l pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
capul răutăților pentru tot că s-a întâmplat în noaptea aia la vila lui Cremenaru, așa încât i-ar plăcea ca Vandam să-l umple de sânge, cum i-a făcut Velicu ei... — Cum îți zice de fapt? — Păi, tot Vandam, rânji el, pus parcă pe șotii. Ce, nu-ți place? — Cum să nu. Îmi place la nebunie, dar presupun că ăsta-i numele de scenă. Poate mai ai și altul. — Toți îmi spun Vandam și mi-ar place ca și tu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
Cum să fur câini? E câinele meu. Da’ pe cine înjurai de zor când dezlegai lanțu’? — Pe cine l-a-nnodat, râse Milică. Eu l-am înnodat. Mi-e frică să nu-l pierd. Pe Ghiocel... — Rău ai ajuns, Milică-tată. Râzi și rânjești ca prostu’ și te înjuri singur... Ce să fac și io? Cine să-l lege și să-l dezlege? N-aș vrea să dau de belele... Spuneai că-i cuminte... Milică mustăci. — E ascultător. Cumințenia câinelui adică, ar fi în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
Rafael, mă rog, domnu’ ziarist, așa că vezi cum vorbești, Roșioaro, iar Rafael că n-are a face, oricum văd că mă confunzi cu vreunul dintre ăia care ți-au făcut copiii, prea îți permiți și prea ești obraznică, și Roșioara rânjea cu ochii fugindu-i într-o parte, ca și cum ar fi dat să se ascundă, și uite-l, Getuțo și Vasilico și Elenuțo, că domnu’ ziarist nu știe de glumă, păi, vorbim și noi, glumim, ce aia mă-sii, că doar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
duce dracului, și noi cu el odată... Ca mâine te văd ca Roșioara, falită și borșită și chiaunită de puradeii ăia, de nu s-ar mai uita nici dracu’ la ea. Crezi că ei îi e bine dac-o vezi rânjind și umblând de chiaună încolo și-ncoace să bată la toate ușile că n-are ce pune pe masă? Geta se opri pentru câteva clipe. Se înfierbântase, gâfâia, dându-se de ceasul morții s-o învețe de bine, păi, mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
face cu ea... Păi, în caz de nevoie, s-o spargă în țeasta lui Ghiocel. E înghesuiala dracului aici și Milică strigând la câine să nu mai latre, să lase gălăgia, și Ghiocel conformându-se, lungit pe prag, scâncind și rânjind colții, mârâind înfundat. Parcă s-ar fi dezvinovățit. Adevărul e că n-are nici o vină... — Lasă-l, mami, nu-l mai întărâta. O să te muște. Atâta-i trebuie! replică Sabina, întărâtată și ea. — Fir-aș al dracului, mami, pufni Milică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
pe două milioane la Fabrica de Mobilă din Câmpulung, și uite că deja Vlăduț își face planuri s-o ia și pe soră-sa în Austria, și pe cumnatu-său dacă ar vrea... Cum dracu’ să nu vrea? Toată lumea vrea, deh, Rafael rânjește atotștiutor. A epuizat de mult experiența asta. De oase rupte nu se plânge nici dracu’, oriunde-n lumea largă, mai cu seamă când ai douăzeci de ani, ca băieții ăștia. Mai interesant însă și decât aventura lor pe șantierele din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
sistemul de relații, ne putem permite; mai ales la plural vorbea, ca și cum i-ar fi avut și pe ei în vedere la împărțirea gloriei și a privilegiilor aferente, de unde Rafael deducea că nimerise printre oameni grei, ca și altă dată, rânjea și râdea ca prostul, Milică-tată, m-ai adus unde era de mine, și că, ce băiat de treabă stârpitura asta de rege. Avea un profil delicat-elegant, încoronat de o coamă leonină de un castaniu-strălucitor și privire de un albastru limpede-aprig

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461

treaba mea, și pe-a ei fără să mă ambalez atâta, ca ea. Ha! Nu e decât un pui de găină jigărit, dacă e să mă Întrebi pe mine. Habar n-am ce vede Derek la ea. Am coborât scările rânjind. Lou reușea de fiecare dată să mă Înveselească. Treptele erau foarte aglomerate din cauza femeilor Îmbrăcate și machiate care se Îndreptau hotărâte În direcția opusă și am fost fericită să găsesc camerele de duș aproape goale. Două fete discutau Însuflețit sub

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
În unghi față de ușă. Probabil că Linda a făcut zgomot și Naomi și-a ridicat ochii și-a văzut-o. Bănuiesc că Derek era prea ocupat ca să observe. Ha, ha. Roșeața din obrajii lui Hawkins nu se dusese. I-am rânjit satisfăcută. — Deci, teoria este că, după ce Naomi a urcat, Linda, scoasă din minți, l-a luat la Întrebări pe Derek și a fost atât de enervantă Încât el i-a crăpat capul. Dar nu e mai probabil ca ea să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544

meu vis, unica ambiție este aceea de a avea, Într-o zi, un observator, cu o grădină de trandafiri, și de a privi la nesfârșit cerul, cu o cupă În mână și o femeie frumoasă alături. — Frumoasă asemenea acestei poete? rânjește Abu Taher. Omar n-o mai are decât pe ea În gând, dar tace. Se teme că și cea mai neînsemnată vorbă pe care ar scăpa l-ar putea trăda. Simțindu-se oarecum frivol, cadiul schimbă tonul și subiectul: — Vreau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]