1,696 matches
-
flacări la care vederea ta acum mă Împinge și mă târăște. Te rog, atinge-mi fața cu buzele tale, tu, Antinea, tu, Maria Magdalena, tu, femeie pe care am dorit-o privind chipul sfintelor tulburate de extaz, pe care am râvnit-o În răgazul ipocritelor mele adorări de chipuri virginale, o, Stăpână, frumoasă ești ca soarele, albă ca luna, iată, Îl reneg până și pe Dumnezeu, și Sfinții, și pe Pontiful Roman Însuși, mai mult voi zice, Îi reneg pe Loyola
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
asculte un dialog pe care-l surprinsese din Întâmplare. Agliè insistase, conciliant, ca și cum i-ar fi vorbit unui copil: „Vă Înțeleg resentimentul și, dacă-mi permiteți, rezerva. Înțeleg că vă repugnă să mărturisiți un secret atât de intim și de râvnit unei plebe care până mai adineauri v-a oferit un spectacol atât de puțin edificator. Ei bine, secretul dumneavoastră mi-l veți putea Încredința numai mie, la ureche. Acum pun să vă dea jos și știu că dumneavoastră Îmi veți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
strîns acolo. Un regizor faimos filmează În cartier și fetele au venit pentru audiție. Regizorul a dat deja rolul; audiția este numai o modalitate de a-i face rost moșoteiului de oarece futai. Wakefield Înțelege Încotro bate Diavolul. — Deci nu rîvnești la sufletul meu. Pornești, domnul meu, de la presupunerea că ai avea așa ceva, dar fie că ai sau nu, eu, unul, nu-l vreau. Eu vreau un lucru, un obiect, „obiectivitate“ pură, ceva care să-mi demonstreze că ai găsit așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
și un ceas. Mi-a făgăduit că va încerca să îmi aducă. Nu doream să mor. Dar mi-am analizat viața și alternativele și n-am găsit nici un motiv ca să continui să trăiesc. Deși fizic eram capabil să supraviețuiesc, nu râvneam la existența pe care o duceam de doi ani încoace. I-am scris familiei mele: „Vă iubesc și-mi pare rău de rușinea ce o arunc asupra voastră. Nu vreau să mor, dar nu mai pot trăi în aceste condiții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
inspirată de Biba1, și silueta ei à la Twiggy făcuseră vîlvă. Nu strica nici faptul că era deșteaptă, puternică și Încăpățînată. CÎnd aveai picioare ca ale ei, astea nu mai contau. Linda era genul de fată a cărei companie era rîvnită de toată lumea, genul care rîde mereu cu capul dat pe spate și care pare a nu băga de seamă atenția pe care o suscită oriunde ar merge. Michael era vedeta echipei de canotaj și, În această calitate, avea și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
schimbaseră și cum mai arătau zilele astea nu au cîntărit mai mult decît teama că ei vor fi dezamăgiți de mine sau suprinși. CÎteodată, mă uimesc pe mine Însămi, dar, de cînd l-am cunoscut pe Dan, rareori am mai rîvnit la acele nopți alimentate de cocaină și aventuri trecătoare, și chiar și atunci cînd s-a Întîmplat, știu că a fost doar pentru că iarba pare mai frumoasă În grădina vecinului; povestea vieții Emmei sună fantastic, deși sînt convinsă că pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
împarți cu oamenii, Galilei. Nu cu arborii. Nici cu pietrele sau cu cerul. ― Lucrul de care am cea mai mare nevoie acum e liniștea. ― Impresia mea e că dorești mai mult. ― Și nu există o liniște care să poată fi rîvnită? Chiar dacă o voi împărți cu arborii, cu pietrele și cu cerul... Nici arborii, nici pietrele și nici cerul nu m-au ofensat niciodată. Aici nu m-a amenințat nimeni și nu m-a silit să cred altceva decât ceea ce simt
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
Poate că ți-ai pierdut cu totul credința în oameni, Galilei. ― În unii oameni, da. Am băut până la fund paharul. Chiar dacă-mi vei spune din nou că am fost prudent cu viața mea... ― Știai, Galilei, că Ignațiu de Loyola a râvnit întîi gloria militară? A fost rănit la picior de o schijă de tun. Și, în loc să fie cavaler castilian, a devenit cavaler al lui Christos. Era unica armată în care se putea înrola chiar și șchiop. ― Și ce demonstrează asta? ― Că
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
latină sau ebraică. Foamea de a ști era insațiabilă. Mai ales că, atunci când mi se părea că am dezlegat o enigmă, descopeream întotdeauna altele noi, ascunse în spatele primeia. La început doream doar să stau în umbra lui Dumnezeu, apoi am râvnit să-l ating cu un deget. Teologii catolici m-au pus sub acuzare. Drept care am părăsit Biserica Romei, care fusese și a părinților mei, în favoarea învățăturii lui Arie. Sau, pur și simplu, am profitat de ocazie ca să mă asemăn mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
să plece, a aruncat două fraze care m-au întărit și mai mult în decizia mea: - Nu toți notarii sunt sortiți anonimatului, și în adevărata biserică romană nu există străini. Arioald din Torino, ginerele meu, îl iubește pe rege, cu toate că râvnește coroana din sfântul cui prea pe față și acordă încredere mai curând tovarășilor de arme decât unor consilieri ca tine. Aceasta a fost eroarea Teodolindei, deoarece Arioald îmi garantase credința sa. Și a fost de-ajuns să-i arăt mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Gailei a reușit să pună frâu, fie și parțial, exceselor sale. Avea doar treisprezece ani atunci când a trebuit să înduplec o slujnică tânără să se lase pipăită de el, permițându-i să-i admire slobod părți ale trupului la care râvnea atât de mult. A fost atât de precoce, încât, un an mai târziu, a avut-o în toată regula, dând dovadă și de iscusința de a n-o lăsa gravidă. Acum am să vorbesc despre Adeodato. El își venera cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
mărturisiri. Unicul legatar al lui Arthus de Kersaint se simți cuprins de greață la ideea că fiica lui Yvonne Îi putea fi soră vitregă și, prin aceasta, În drept legitim de a reclama jumătate dintr-o moștenire pe care o rîvnea de ani Îndelungați. Arthus izbi solul cu bastonul. - Puneți pe foc fițuica asta! Imediat! Nimeni neavînd nici o reacție, bătrînul se sculă cu o suplețe uimitoare pentru o persoană pe care reumatismul o chinuia atît de tare și se duse să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
fiare... (Agitație, semne de isterie și de depresiune melancolică.) Ce vă pasă vouă? Călătoriți... călătoriți, vă lăsați trupurile putrede în praf, da, și trebuie să venim noi, să vă culegem, să ne gândim la voi și să ne minunăm, să râvnim la o cât de măruntă, la o cât de scurtă călătorie prin ploaie, pe jos prin ploaie, cu ce drept? Ce drepturi au călătorii prin ploaie, de ce să călătorească ei prin ploaie și noi să așteptăm aici, să stăm aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
când trebuie, dar cu urmări imprevizibile. Sculptorul lui Ozymandias s-a îndrăgostit de o fată, iar fata, care era foarte tânără, s-a îndrăgostit și ea de el. Până aici, nimic neobișnuit. Iar dacă vă voi spune că regele a râvnit la ea, că a cucerit-o și într-un final l-a lăsat pe bietul sculptor cu buzele umflate iar pe iubita acestuia a vârât-o în harem, nici asta nu vă va mira, căci face parte din mersul fatal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Am făcut poate cincizeci de pași pe trotuar, apoi m-am oprit. Am înghețat. Nu sentimentul de vinovăție mă înghețase. Mă autoeducasem să nu încerc niciodată acest sentiment. Nu înfricoșătorul sentiment al pierderii suferite mă înghețase. Mă autoeducasem să nu râvnesc la nimic. Nu detestarea morții mă înghețase. Mă autoeducasem să mă gândesc la moarte ca la un prieten. Nu furia sfâșietoare împotriva nedreptății mă înghețase. Mă autoeducasem să accept că pentru ființa umană a căuta recompense și pedepse drepte era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
pot schimba ceva, mai pot învia vreun mort, sau mai pot ostoi vreo rană. Se duc buluc spre trecut, doamnă, de parcă ar fi veșnici. Dar poți să le explici că trecutul e o cumplită păcăleală? Poți să-i convingi că râvnesc un trecut măsluit? Și chiar nu vi-i milă de copiii ăștia care habar n-au de ce-a fost și se pornesc pe judecată? Vă dați seama, le pui un dosar în față, și ei, hap, îl înghite și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
mai elegantă, nu? Din cauza proiectului ăstuia nou. Era adevărat; era clar că radia, cu ochii săi albaștri lucind ca turcoazul. Janey, care fusese editor de scenarii, tocmai se mutase la BBC, unde lucra ca editor coordonator, o slujbă la care râvnea de mult timp. E lumina puterii, spuse ea, rânjind la mine. Veniți de-mi priviți munca, zei atotputernici, și plângeți-vă în pumni. Cred că o să primesc undă verde pentru primul meu serial dramatic. Am dat peste o producătoare extraordinară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
buzele trandafirii și dinții ca smalțul. Mândria, neliniștea și tristețea se vădeau laolaltă pe fața ei. Greu îți puteai închipui cap mai frumos, mai nobil și mai feciorelnic ca al ei. Phidias , pentru a-și ciopli Minerva, n-ar fi râvnit la alt model. Cu o rochie nouă de mătase, imprimată cu un desen de floare mică, iar pe cap cu o pălărie cu boruri largi, elegantă, cu râs deschis... Era cu totul deosebită... Era deajuns s-o vezi singură dată
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
ar putea continua și încât să poată umple toate capitolele acestei cărți. Prefer însă să mă opresc aici. O varietate atât de mare de definiții este de înțeles, întrucât se întâmplă mereu așa când e vorba despre ceva atât de râvnit cum este fericirea. De asemenea, este adevărat că, până la urmă, fiecare vede fericirea din propria prospectivă, așa încât la sfârșit, cineva se poate întreba: care este adevărata fericire? 1. Prin labirintul fericirilor multiple Au fost o dată șase orbi care trăiau într-
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
vă mai uitați la mine așa... Și a început să împartă pâinile. Muierile rămăseseră încremenite, cu mâna la gură. Nu se apropiau. Ene, știrbul, cum a auzit, a și băgat mâna unde știa el că stăteau pituștile albe la care râvnea de luni de zile. A luat una. Mielu nu i-a zis nimic. A luat două. Mielu i-a mai pus una în brațe. S-au apropiat și ceilalți. - Ne dai, nene, și nouă? - Vă dau, mă, n-auziți că
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
o grădină frumoasă, numai cu pomi înfloriți. Hoțul parcă dormea, dar era mort, că el îl zgîltîia și-l simțea rece și țeapăn... Pe urmă, i-a turnat Sandu la poliție. Nu mai putea să aștepte. De cât timp o râvnea el pe Didina... Hoții dormeau numai în izmene lângă o sobă. Timpul pricălise. Venea martie. Afară se băteau vuiturile. Gazda tot îl ndemna să plece. Se săturase. Ca din oală i-au luat. Vreo zece presari au coborât în cartierul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
timpului e să ne descarce de povara individuației. A fi e o întreprindere atât de grea, fiindcă urcăm spre a nu fi; un vid avântat spre o supremă degradare de existență. Timpul e un suiș spre neființă. Prin toate simțurile râvnesc după desfătările sfârșirii... Ce dor de tainice împliniri mă înclină spre ele? Imposibil să nu descoperi măreția morții, după ce-ai fost trădat de viață!... Cine-a văzut prin oameni și prin sine însuși, de scârbă ar trebui să-și
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
prudență sau rezervă. Un grăunte de nebunie este mobilul secret care le mână spre înălțare și distrugere cu atâta pompă. Cum s-ar explica altcum atâtea și atâtea valori, create numai din superstiție și plictiseală, atâtea sacrificii nesemnificative? Deși popoarele râvnesc numai după bunuri pământești, ele împușcă peste țintă în pasiunea lor terestră, de sânt uneori capabile, pentru o idee, să renunțe la satis facțiile imediate ale lumii. Omenirea nu încape într-o formulă. Atâtea veacuri a umblat prin creștinism după
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
că nu militarii au ucis și rănit oameni din rândul protestatarilor clujeni, ci securiștii care monitorizau Piața Libertății și care au deschis focul concomitent cu militarii, dar din locuri ascunse. Sava și Monac nu realizează aberația afirmației cum că protestatarii râvneau să confiște armele militarilor: din fotografii reiese cât se poate de limpede că manifestanții își dezgoleau piepturile în fața militarilor, indicându-le acestora nu doar că sunt neînarmați, dar sugerându-le și faptul că deschiderea focului ar fi însemnat un fratricid
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
sus, nu e de mirare că angajații doresc să fie instruiți. Ei urmăresc atât satisfacția unei munci bine făcute, cât și oportunitățile financiare care Însoțesc deprinderile și performanțele Îmbunătățite. Fiindcă instruirea este un simbol al viitorului lor În companie, angajații râvnesc la respectul de sine sporit care vine odată cu un astfel de angajament. Mai mult, ei caută o independență mai mare, direct proporțională cu toate cunoștințele dobândite. Concluzia este că angajații inspirați de procesul instruirii sunt gata să contribuie la dezvoltarea
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]