1,080 matches
-
că lumea mai largă decât această lume mică ar putea ascunde ceva cu totul diferit, ceva nebănuit, viu și arbitrar: cititorii. Acesta a fost primul meu sentiment. Și apoi, desigur, mi-am dat seama că în sfârșit mi se oferea râvnitul prilej, pretextul incontestabil, portița perfectă pentru a intra în dialog cu ea; pentru că ar fi cu siguranță nepoliticos să nu mă prezint în aceste împrejurări. Singura problemă era cum și când să acționez. Eram hotărât să fiu subtil. Nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
în punga frumos ornamentată cu motivele întârzierii plății, ce mai, totul era cum nu se poate mai bine potrivit pentru o plecare pe lumea ailaltă, lume în care, cu puțin noroc s-ar fi putut ajunge și la atât de râvnitul Nou Continent. Calm și constant în hotărârea luată trecea briciul de-a lungul curelei așezând cu grijă sfinții potriviți de-a stânga și dea dreapta ghinionului de a pluti de atâtea săptămâni pe o apă fără marginile cuvenite unei descoperiri
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
impresie extraordinară, apuse Cladova. De asta sânt foarte sigur, am auzit-o din multe părți. - Dar nici revista n-a apărut, continuă Bărăgan, și nici de cenaclul Mavrogheni nu se mai vorbește nimic de multă vreme. Vreau să spun, mult râvnita protecție a Palatului n-a dat nici un rezultat. Hrisanti îi ascultase pe amândoi cu un zâmbet misterios. Apucă sticla și-și umplu încet, cu multă grijă, paharul. - Asta e altă poveste, spuse Cladova. - Este totuși vorba de aceeași poveste, reluă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
lor de peste veacuri”- spre sfântă pomenire. O asemenea oglindire a trecutului nostru ne umple golul de cunoștințe, ne însuflețește spiritul patriotic, ne răspunde la întrebarea „cine suntem” și ne întărește conștiința de neam și de stăpâni ai acestor pământuri încă râvnite și astăzi de vecini. *Ion Muscalu, Vulturul deșertului, Editura Danaster, Iași 2012 Publicat sub titlul - Scrib la istoria Moldovei, recenzie la cartea „Vulturul deșertului” de Ion Muscalu, în revista Elanul nr.132, pagina 20, februarie 2013;
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93064]
-
o studentă de aceiași condișie socială, apoi bogat - peste noapte - prin surpinzătorul testament lăsat de unchiul său Tache, (este sublocotenent în armata română încă de la intrarea țării în primul război mondial), tânărul filozof se poate consacra studiilor. Nu-și câștigă râvnita independență socială deoarece își iubește soția și trebuie să o însoțească la petrecerile mondene și să-și ocupe timpul cu activitățile frivole care umplu viața soției lui. Între cei doi soți nu există o comunicare sufletească autentică. Ela preferă viața
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
este înțeleasă ca și credința în divinuitate, fiind calea spre împlinire: Când se află în situația de a-și mărturisi eșecul și în acest plan, se întreabă: Sentimentul se identifică cu esența primordială, fără de care universul n-ar exista: Iubirea râvnită era văzută ca o întoarcere spre geneză, dar controlată mereu de rațiunea trează, îl face pe erou să se recunoască învins și în acest plan. Pentru că nu se poate desprinde de trecut, odată ce nu mai găsește căi de împlinire a
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
MI-EȘTI TOTUL... Mi-ești pâinea râvnită și vinul diurn, Odihna și truda atâtor calvaruri Prin timpul ce trece solemn, taciturn, Zgârcit în zâmbire și daruri... Infernul mi-l dai din adânc de abis, Deasupra doar stelele-și flutură-naltul, Rămân pe vecie damnatul prescris Cum nu
MI-E?TI TOTUL... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83834_a_85159]
-
șofer și că, deși Înainte nu cunoscusem niciodată pe cineva cât de cât faimos, stătusem o seară Întreagă În compania unor celebrități de la Hollywood, iar mâna mea fusese adulmecată - da, ăsta era cuvântul potrivit, mi-o adulmecase - de către cel mai râvnit burlac din New York City. Nu, nimic din toate astea nu contează, Îmi repetam eu Întruna. Toate astea fac parte dintr-o altă lume, o lume din care nu ai vrea, de fapt, să faci parte. Din perspectiva ta prezentă, pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ce vrea. Nu era decât ora două din prima mea zi la Paris și voiam deja să mor. Atâta că nu aveam voie să mor. 17 — Camera Mirandei Priestly, am răspuns eu din noul meu birou parizian. Cele patru mult râvnite ore care voiau să se numească noaptea mea de somn fuseseră Întrerupte de un apel telefonic disperat de la una dintre asistentele lui Karl Lagerfeld la ora șase dimineața, și exact acela a fost momentul În care mi‑am dat seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
stilista către Page Six și apoi a făcut propriile ei cereri de apariții În presă. Ei bine, nu mi s-a părut prea greu. Poate că cei de la Page Six vor fi interesați să afle că unii dintre cei mai râvniți burlaci din oraș s-au Întreținut cu anumite manechine brazilience care nu numai că erau minore, dar mai aveau ani buni până când puteau intra la un film pentru adulți neînsoțite de părinți. Și chiar au fost interesați, iar când am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
de istorie și de critică, căutate pentru că fac parte din canon școlar sau universitar, de topurile tirajelor și listele cu lecturi obligatorii într-o viață de om. Primele ediții apărute cu un secol sau două în urmă, devin bunuri dorite, râvnite, obiect de tranzacții și de târguri. Anticariatele prosperă, anticarul devine o autoritate, personalitate cunoscută, frecventată și prețuită, are și el instincte care-l ajută să găsească în maldăre de volume titlurile care se vând apoi la preț înzecit, însutit. Într-
Cerneală și cărți – noi mitologii by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/2398_a_3723]
-
să am tărie în cuvânt, Precum e apa înghețată-n ciuturi... Iar în poeme-adânci, multicolore, În graiul nostru vechi, de la izvoare, Să transformăm gândirea în visare Și-orice cuvânt în armonii sonore... Fie, ca versul nostru să-nflorească În mult râvnitul spațiu mioritic, Să fie melancolic, dar și critic Rostit, în dulcea limbă românească...
?N SPA?IUL MIORITIC by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83809_a_85134]
-
statului Muntenegru, Tratatul de la San Stefano alocînd statului un teritoriu care ar fi dus la mărirea de 3,5 ori a suprafeței lui. Chiar dacă o parte a acestuia a fost pierdut prin Tratatul de la Berlin, Muntenegru își dubla totuși teritoriul. Rîvnita ieșire la mare era de asemenea realizată odată cu anexarea teritoriului de la Marea Adriatică, ce includea și portul Ulcinj. În schimb, Muntenegru trebuia însă să accepte o oarecare supraveghere habsburgică. Guvernul monarhiei era intens preocupat de faptul că orice concesie acordată Muntenegrului
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
Performanțele științifice realizate într-o cadență admirată sau invidiată, după caz, de colegii de breaslă din țară l-au impus de timpuriu pe Leonid Boicu drept un reper valoric al istoriografiei românești și, în consecință, ca pe un îndreptățit, chiar râvnit, partener de dialog pentru istoricii străini. Șansa de a le fi interlocutor acestora din urmă și de a intra în contact cu reprezentanții altor școli sau curente istoriografice i-a fost, precum am amintit deja, multă vreme paralizată de acea
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
fost încheiată în anul 1962, publicată un an mai târziu în Editura Academiei, și distinsă ulterior (1964) cu premiul „N. Bălcescu” al Academiei Române. Se cuvine însă precizat faptul că dintre toți „ostenitorii” acelui impresionant volum, numai trei au beneficiat de râvnitul și invidiatul (pe atunci) premiu și anume Leonid Boicu, C. C. Angelescu și Ec. Negruți, care și-au împărțit „frățește” - deși contribuția paginală a fiecăruia era diferită - suma de 10.000 lei, cu cât onora, în acea vreme, înaltul for științific
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
literatura de specialitate (surse cvasiignorate de mulți dintre colegii de breaslă), asigurând consistența observațiilor și probitatea concluziilor desprinse pe temeiul unor asemenea analize; în același timp, i-au deschis perspective de colaborare pentru proiecte științifice mai mult sau mai puțin râvnite, cum a fost, bunăoară, cel despre care ne-a lăsat prețioase informații profesorul Vasile Cristian. După ce Bucureștiul a fost nominalizat ca organizator al celui de al XV-lea Congres Internațional de Științe Istorice, programat pentru luna august 1980, conducerea Academiei Române
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
ce se înfige direct în țintă, îi va vorbi lui Zuckermann fără echivoc, bucurându-se de dispariția fetei, apoi de moartea ei, pentru că fiica Suedezului cel "binecuvântat cu toate atributele unei normalități monumentale" este cea care "îl transferă din mult râvnita lui pastorală americană înspre tot ce îi este antiteză și dușman, înspre furia, violența și disperarea anti-pastoralei - în strechea indigenă americană". Deși pare că ea este iraționalul din schema tragică, pe care îl transferă din marea Istorie în viața cotidiană
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
Selim al III-lea că numai o politică de strictă neutralitate față de conflictele militare ce continuau să răvășească Europa îi putea asigura condițiile necesare reorganizării politico-instituționale a Imperiului sau, la nivel european, a cărei reușită trebuia să-i asigure locul râvnit în sistemul politic european. Ca urmare, în următorii șase ani, după încheierea păcii de la Iași, Imperiul Otoman nu a fost implicat direct în războaiele continentale. Această politică de neutralitate nu echivala, totuși, cu una de izolare. Din contră, sultanul și
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
prefaceri în viața statului și neamului nostru! Câți oameni, pe atunci obscuri, sau în situații mo deste, nau izbutit, avântânduse după război în vâltoarea politică, să ajungă la acele situații care, întro societate încă înapoiată în cultură, sunt cele mai râvnite și prețuite. [...] Învățătura lor [a junimiștilor - n. n.] na avut decât un cusur, a fost prea înaltă pentru mediul în care au pro povăduit și de aceea na putut îndrepta relele pe care le denunța. Ce a însemnat, în adevăr, școala
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
la o indemnizație economică, constând într-o sumă de bani ori a unei bucăți de pământ. Legiunile, în care luptau cetățenii romani, au fost integrate ca auxilia, compuse din provinciali cărora, în momentul lăsării la vatră, le era oferită mult râvnita cetățenie romană. Practic, serviciul militar era apanajul exclusiv al cetățeanului roman și era strict legat de dreptul de cetățenie, de care romanii erau foarte geloși până într-atât încât nu-i admiteau în legiuni nici măcar pe latinii rezidenți în Roma
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
aceste condiții, Licinius s-a dezlănțuit împotriva a tot ceea ce era creștin și creștinism pentru a îndepărta pericolul presupus. În orice caz, la momentul rescriptului de la Milano, auguști se aflau în sintonie; textul ne informează asupra intenției auguștilor și funcționalității râvnite de către aceștia, în folosul statului și al păcii Imperiului: Noi, deci Augustul Constantin și Augustul Licinius, întâlnindu-ne folositor la Milano și discutând toate chestiunile referitoare la folosul și la siguranța publică, printre dispozițiile pe care le vedeam utile multor
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
O viață fără să mai aduci folos cuiva este o moarte Înainte de timp.” (J.W. Goethe) Strugurii la care nu ajungi sunt acri. (Noi valorizăm Întotdeauna obiectele, evenimentele, situațiile de viață din perspectiva dorințelor și așteptărilor noastre: când obiectul mult râvnit nu-l putem obține din vina noastră, orgoliul propriu rănit Încearcă să se disculpe, găsind acelui lucru o serie de lipsuri, defecte.) O mână spală pe alta. (Cei care se Înțeleg să acționeze pe ascuns Își șterg, În complicitate, urmele
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
respectat, dar, în mod oarecum paradoxal, nu joacă un rol distinctiv important. Dimpotrivă, în epocile de individualism și diferențiere, canonul corespunzător, deși puțin vizibil, părând chiar absent, are, în realitate, o importanță crescută: funcția lui legitimatoare este extrem de căutată, de râvnită"26. Această permanentă reconsiderare a problemei canonului, de o flexibilitate uneori surprinzătoare, este reluată de Bloom, care preluând, la rândul lui, ideea lui Alastair Fowler, din Kinds of Literature (1982), punctează că "schimbarea gustului literar poate adeseori să se datoreze
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
prin a-mi năpădi ființa fără ca prin asta să-i permită să scape de dezgolirea progresivă a mizerabilei sale suferințe: disperare cronidu-și un drum obscur În sufletul meu Însingurat.” Dar romanciera este prea inteligentă pentru a accepta chiar și mult rîvnita consacrare literară: fidelitatea ei față de frază este jucată, elitismul numai pe jumătate sincer. Scriind așa, Anne Garréta nu face altceva decăt să-și exprime Îndoiala față de Literatură. A doua, În planul tematicii. Am tot vorbit despre eul reflectat, despre Descartes
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
recunoscute ca atare prin practică iar nu prin instanțe de vreun fel, literatura ajunge să dubleze viața. Idealul În literatură devine astfel redarea fidelă a adevărului de viață (umană) ca absență a idealului. Iar absența idealului sugerează imaginea libertății mult rîvnite. Este foarte greu să spui ceva Într-o vreme cînd accesul la judecată - În sens penal - și-a pierdut legitimarea. Noi vorbim de cele mai multe ori pentru a-i judeca pe alții, sau pe noi. Secolul XX a deculpabilizat Într-atît actele
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]