1,313 matches
-
apucase de păr, trăgându-i capul în sus, destul cât să-i bage fierul toporului sub bărbie. Bărbatul întoarse lama și apăsă, de data asta cu latul, pe gâtul fetei, care, eliberată de groaza tăișului, strigă sfâșietor. — Unde e, nenorocito ? răcni bărbatul. Unde l-ai ascuns, că te omor, să te înveți minte... — Pe cine ? bâigui ea. Pe cine să as... — Nu știi, ai ? strigă el, apăsându-i fierul sub bărbie și făcând să-i clănțăne dinții. Da’ cine venea cu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pe umeri poartă un alt cap, care nici nu are nevoie de trăsături pentru a fi înspăimântător. Și, mai ales, lovind peste încheieturile flăcăului, cu plesnituri surde și îndesate, chircindu-i dureros trupul din trup, Golea avea, cu siguranță, dreptate, răcnind furios în fața tolbei răsturnate din care nu se rostogoli decât un colț de pâine uscată : — De nimic nu e bun ! Niciun sfanț, nicio amărâtă de lețcaie... Îl vede lumea așa de prăpădit, că nici măcar să stârnească mila nu e-n
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
vocii aceleia. Bocancul care o lovise în burtă n-ar fi putut vorbi. Dar acolo era posibil orice, zidurile te puteau lovi, cuvintele te puteau lovi, chiar și sângele te putea lovi pe dinăuntru. Tot așa cum lumina orbitoare putea să răcnească, bastonul de cauciuc putea să icnească între coaste sau peste rinichi ori bocancul putea să scrâșnească din blacheurile lui colțuroase. Și tocmai de aceea, când se încovrigase, cu mâinile peste abdomen, încercând să apere ceea ce nu mai era al ei
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
zdrobească genunchii sau să-ți rupă șalele. Poate că părea drogată, nu dormise toată noaptea, rămăsese în sediul Facul tății de Arhitectură să ridice baricade. „E degeaba !“, spusese Alexandru, privind amândoi pe fereastră, la detașamentele încolonate care veneau dinspre bulevard, răcnind ceva despre muncă și ordine. Încă nu se făcuse lumină, muncitorii fuseseră scoși din schimbul de noapte, lunatici și furioși, asmuțiți de cei de pe margine care îndrumau coloana. „Ce puțin a durat !“, adăugase Rada, privind pierdută către coloana care înainta
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
asta !“ „Bogdaproste !“, repetase ea, somnambulic, crezând că așa trebuie. Primise însă pentru supușenia ei o palmă care o răsturnase, dar, foarte repede, și un dos de palmă care o îndreptase la loc. „Să nu-ți bați joc de mine, parașuto !“, răcnise el. Și, într-adevăr, după două luni primi înștiințarea că are de plătit o amendă contravențională de o mie de lei. Berti nici nu-i mai pomenise de asta, se împrumutase și plătise. Apoi polițistul cel vechi se strecură înapoi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
se întoarse la mormanul care se ridica, în toată măreția lui. — E ceva de lucru aicea... — Vai de capul meu, se tângui chelul iar, trăgându-și fesul țuguiat ca pe un ciorap întors. Pârnaie se întoarse și ridică palma. Iadeș ! răcni celălalt, ca din gură de șarpe. — Așa că vezi, zise Pârnaie, lăsându-și palma jos și evaluând grohotișurile. Chisăliță întoarse pe verticală ceva ce odinioară fusese un sertar și nu era acum decât un chenar desfundat. Își șterse cu mâneca zdrențuită
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de borangic. Îi făcu semn să se apropie, ca pentru a-i dezvălui, în șoaptă, o mare taină. Așteptă ca Maca să se aplece cât să-și poată lipi buzele de urechea lui. — Cu fiecare lucru pe care-l cumperi, răcni, pun și mai tare laba pe tine ! Ei asta vor ! Maca își vârî arătătorul în ureche, scuturându-l, de parcă răcnetele ar fi rămas agățate acolo. — Care ei ? întrebă. Asta omul înțelese. Îi făcu iarăși semn să se apropie, pentru a
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
îi rupse sigiliul și răsturnă lozurile pe podea. Se gândi o clipă, înșfăcă și castronul cu numerele de loterie, privi spre pancarta Sfântului Ioan Teologul și izbucni într-un râs căruia numai veselia îi lipsea, de parcă ar fi vrut să răcnească și să geamă deodată. Ridică deasupra capului castronul, lăsă bănuții să-i curgă pe creștetul pleșuv, pe umeri, pe brațe, veseli ca niște pietricele de râu. Lozurile deveniseră sidefii, luceau ca și cum ar fi înotat prin ape repezi de munte, se
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Băsescu și ai lui. Care și câți sunt "ai lui" tare rămâne de văzut pentru că dacă ar dispărea tătucul greu i-am mai găsi printre aleși. Recunoaștem că au devenit a 2-a forță politică deși în campanie abia au răcnit în a 2-a parte iar în media n-au prea făcut prezența. Cârjă și Ștefănescu rămân greii formației condusă de Cristian Rădulescu, un deputat de oarecare suprafață națională și foarte, foarte puțin prezent "în local". PNL lui David a
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
liceu, începeam cu vreo trei săptămâni de practică agricolă. Destul de cazon [era] regimul. Trebuia să venim undeva în afara orașului, la [ora] șapte jumătate, într-o zonă destul de îndepărtată și [eram] ținuți acolo până ne făceam normele, până seara târziu. Activiștii răcneau la profesori, profesorii răcneau la noi [...]. Perioadă extrem de traumatizantă" (A.M.). Dacă pe ogoarele patriei prezența lor părea cumva utilă, în fabrici era cel mai adesea o parodie, perturbând atât activitatea de acolo, cât și studiul în sine: "aveam două săptămâni
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
trei săptămâni de practică agricolă. Destul de cazon [era] regimul. Trebuia să venim undeva în afara orașului, la [ora] șapte jumătate, într-o zonă destul de îndepărtată și [eram] ținuți acolo până ne făceam normele, până seara târziu. Activiștii răcneau la profesori, profesorii răcneau la noi [...]. Perioadă extrem de traumatizantă" (A.M.). Dacă pe ogoarele patriei prezența lor părea cumva utilă, în fabrici era cel mai adesea o parodie, perturbând atât activitatea de acolo, cât și studiul în sine: "aveam două săptămâni pe trimestru în care
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
o cale ferată îngustă și locomotive ce fumegau și ele din plin, fluierând asurzitor, cărau de-a lungul ei trenulețe cu turbă brună, cu plăci și brichete de turbă. Puteam presupune fără greș că seara, deasupra ușilor clubului avea să răcnească un picup, iar bețivii aveau să hoinărească pe ulițe, nu fără a-și împlânta cuțitele unul în altul 198. În schimb, Talnovo este un loc înconjurat de o pădure deasă pe placul său: Și am aflat că nu peste tot
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
atârna despletit. Obrajii, înnegriți de lacrimi și de fum. Cum te cheamă? a întrebat căpitanul. Dar fata n-a putut răspunde. A gemut doar, sfâșietor de dureros. Tâlhăroaica asta-i Tinca, fata lui Todiraș. A îndemnat satul la răscoală! a răcnit boierul. Căpitanul a încălecat și a galopat până la tabără, i-a spus lui Tudor ce a văzut. După mine! a făcut Tudor semn la zece panduri. Și, împreună cu căpitanul, au galopat până la conacul boierilor Bălșescu. Boierule, norodul îți poruncește să
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
fiecare văzându-și de treaba lui. În fața ogorului sfânt, Ion se închină cu evlavie, mulțumind Domnului. Apoi, se apucă, de îndată, de iujdeală. Deshămă boii de la car și îi înjugă la plug. Își frecă palmele bătătorite de munca grea și, răcnind la dobitoace, se puse a desțeleni pământul. Apăsându-l din puterea brațelor, înfigea adânc plugul în brazdă, de se zguduiau împrejurimile. Din arătura răscolită, se ițea pământ reavăn. Răcoreau tălpile crăpate și uscate ale țăranului care îl călcau cu sete
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
să nu te lingușești. În cuget, mii de limbi îmi povestesc Câte un basm, și fiecare basm Mă-nvinuiește de nemernicie. Sperjurul, cel mai ticălos sperjur, Omorul, cel mai ticălos omor, Tot ce-i păcat, păcate de tot soiul, Mă-nvinuie răcnind: «Ești vinovat!» Nădejdea-mi pierd. Drag nu i-s nimănui; Nu-i om să-i fie milă dacă mor; Și cum să-i fie, dacă însu-mi mie De mine însumi milă mi-a fost? Mi-a năzărit că-n cort
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
9); nume (7); sunet (7); mama (6); glas (5); gură (5); nervos (5); răcnet (5); spaimă (5); spune (5); ecou (4); frică (4); libertate (4); nevoie (4); auzi (3); bucurie (3); copil (3); la cer (3); nervi (3); puternic (3); răcni (3); zbiară (3); zbiera (3); a răcni (2); aude (2); băăă! (2); cheamă (2); copii (2); eliberare (2); fericire (2); furie (2); gît (2); gura (2); în gura mare (2); încet (2); latră (2); neliniște (2); pericol (2); plînge (2
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
glas (5); gură (5); nervos (5); răcnet (5); spaimă (5); spune (5); ecou (4); frică (4); libertate (4); nevoie (4); auzi (3); bucurie (3); copil (3); la cer (3); nervi (3); puternic (3); răcni (3); zbiară (3); zbiera (3); a răcni (2); aude (2); băăă! (2); cheamă (2); copii (2); eliberare (2); fericire (2); furie (2); gît (2); gura (2); în gura mare (2); încet (2); latră (2); neliniște (2); pericol (2); plînge (2); rău (2); supărat (2); tablou (2); tace
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
puternică: „Drama mea: sunt un violent pornit pe calea înțelepciunii, un violent care se emasculează, care-și reprimă toate pornirile. Care-i adevărata mea natură, care-mi sunt poftele? Să trag palme, să-i scuip pe oameni în față, să răcnesc, să-mi târăsc victimele pe jos, să le calc în picioare, să urlu, să mă zvârcolesc. / Mi-am impus exercițiul înțelepciunii ca să-mi reprim furia, iar furia mea se răzbună de câte ori poate” (III, 67). În fine, care sunt motivele care
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
disprețul tuturor crucilor înșirate,/ pentru chibriturile cu creier, de jos,/ pentru prea frumos gând răsărit peste noapte,/ să nu mai scriem băieți" ("Odă", 1940). Poemele sunt discursive, ironice, antisentimentale, într-un limbaj cotidian, dur; imaginea, deși există, ea trebuie să "răcnească". Polemica este "sarcastică, tipică spiritului muntean", cum spune E. Simion. Poetul vizează tehnicismul, obârșia secătuirii spirituale la care a ajuns lumea. În cest context poezia este "iremediabil demodată" și din vârful celor 300 de etaje "nu-ți vine niciodată să
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
-o, schițată pe hîrtie. Cred că era bună, putoarea!... Am ceva talent la desen, iar Putoarea era chiar bună! (culmea, acum îmi vine-n minte titlul cel mai potrivit pentru acest episod : BUNA MOARTE NECHEMATĂ!). Hai s-o distrugem! a răcnit amicul meu, speriind, de data aceasta, clienții localului. Vă repet, nu-s psihopat: tot ce povestesc e, spre stupoarea tuturor, autentic. Dar priviți totul cu umor, că umorul salvează orice, oriunde, oricînd. Am mers amîndoi în pisoarul restaurantului "Ovidiu" și
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
pentru că, ei bine, pentru că pur și simplu buzele aveau voință proprie cînd venea vorba de cuvîntul da. Și de cuvinte frumoase în general. Spunea numai lucruri frumoase, deși ar fi vrut să fie sincer. Spre exemplu, ar fi vrut să răcnească spre colegii lui de clasă, pînă ce venele umflate i-ar fi spart pielea și corpul lui ar fi rămas așa cum este cu adevărat, numai vene umflate: Băi, mă enervați. Sînteți răi cu toții, n-am mai văzut copii mai răi
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
nevoie de mine și-l ajut. Doar asta fac eroii, nu? ajută oameni. Indiferent din ce fel de material sînt făcuți. Nici nu știți ce sentiment plăcut ai cînd ajuți pe cineva. Asta nu se cheamă ajutor, ci sclavie, a răcnit cavalerul, aruncîndu-se, cu lancia întinsă, asupra spidermanului care nu prea avea cum îi face față cu singurul braț rămas. Credeți ce vreți. Eu așa-s fericit. Nu te simți cîteodată furios cînd Radu îți trage una și-apoi afișezi un
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
deloc. Aștepți mereu să-ți spun eu ce să faci, deși ar trebui să-ți dai seama și singur. 4 Coada nu era mare. Doar două persoane în fața lui. Ai grijă, nu te sprijini de vitrină, că se sparge! a răcnit bărbatul gras și bărbos ca un căpcăun, din spatele tejghelei. Scuzați, a bîiguit Cornel, smulgîndu-și repede mîna de pe sticlă, de parcă ar fi fost încinsă. De-abia atunci își dăduse seama că își sprijinea mîna de vitrină. Greșise, dar n-a vrut
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
a înțepat. Însă bătrînul i-a văzut gestul, cînd felia mușcată de pîine tocmai se pierdea în întunericul sacului de bucătărie. Naiba știe cum de s-a întors așa rapid, cînd era beat și preocupat de vama aia. Idiotule, a răcnit el. Dobitocule. Prostăvanule. Așa te porți cu taică-tu? Arunci mîncarea de parcă s-ar găsi pe toate drumurile. Nu știi că-i scumpă și obținută cu trudă?, După ce m-am chinuit să le pregătesc... Tîmpitule. Și, cum a rămas fără
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
făcînd cu mîna din autocarul lent. 6 Voi rămîneți aici, le-a spus proful de religie, îndreptîndu-se spre recepție. În parcarea hotelului, elevii se înghesuiau la coada formată pentru a-și ridica bagajele din pîntecele autocarului. Înotînd printre genți, șoferul răcnea la ei să păstreze ordinea, c-are să vină rîndul fiecăruia, dar nu prea îl băgau în seamă. Ar fi vrut să-și ia fiecare bagajul așa, care cum apuca, recunoscîndu-l și trăgîndu-l afară, nu să fie acolo unul care să
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]