2,886 matches
-
tacticos dintr-un pahar de pepsi din lada frigorifică. - Ce zici, nu vrei să ne mutăm sub pini, o aud vorbind în șoaptă la urechea mea, în timp ce-și plimba alene degetele răsfirate prin părul meu. Poate este mai răcoare acolo... - Și cine pescuiește în locul nostru? - Lasă-i ca să ia și ei o pauză! Nu simți cum te toropește căldura și te îndeamnă la somn? Hai, ridică-te, să iau pătura s-o mut sub pini. Anevoie și parcă fără
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370233_a_371562]
-
într-un con de umbră, unde nu mai pătrunsese de mult timp o speranță, o bucurie, un pic de dragoste... A fost farmecul zorilor, în care soarele răsare și-ți încălzeste nu numai corpul, ci și sufletul. A fost și răcoarea dimineții, și roua căzută pe frunzele copacilor, și boarea adusă de briza mării. Ea mi-a luminat apartamentul meu onest cu prezența ei diafană, cu acele momente de iubire, de dăruire și de pasiune, cum nu am mai întâlnit la
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370233_a_371562]
-
nr. 2037 din 29 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Române te deșteaptă, măcar în ultim ceas Simt furia cum crește mereu în al tău glas, Azi spicele de grâu se mai topesc în soare Sub brațe de stejar găsești încă răcoare! În munți mai sunt cătune, unde se-aude ruga, Cel mai smerit și sincer, desigur este sluga, Pe cerul dimineții cresc aripile-n zbor Un vultur tăie-albastru și visul călător. Pădurile șoptesc când vântul mai adie Și-n câmpuri e
CÂMPIA LIBERTĂȚII de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 2037 din 29 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370457_a_371786]
-
din nimic palate cu îngeri la poarta bizară, trece prin mine încă o vară... adun în palme atâta lumină, caut din vecie doar clipa, tremură frunza de seară, mi-e frig, pe cine să chem, pe cine să strig, adie răcoarea, bate un vânt, ce singur sunt pe pământ! au ruginit de-atâta iubire stelele-n cer, domnișoara Loreley a căpătat culoarea uitării, păsările zboară departe, Loreley a rămas doar în carte... mereu bat prin mine aripi de vis, precum frunzele
ÎN PARFUM DE VERBINĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370568_a_371897]
-
Vară, cald, prea cald, îmi târăsc picioarele până la umbra unor stejari stufoși, mă așez pe iarba înaltă, răcoarea și moliciunea ei îmi fac bine. Mă las pe spate, privesc printre frunzele copacului cerul senin, fără strop de nor, o pasăre cântă pre limba ei, ceva duios, melancolic, parcă ar regreta ceva. Nu încerc să ghicesc, căldura m-a
EXCURSIE LA MUNTE de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370564_a_371893]
-
ceva. Nu încerc să ghicesc, căldura m-a copleșit, pleoapele le simt grele ca de plumb, abia reușesc să țin ochii între deschiși. Creierul a rămas blocat, refuză să gândească , căldura la stors de vlagă, pun capul pe iarba grasă, răcoarea ierbii mă înfioară plăcut, simt sângele cum începe să circule prin vene. Încet revin la viață, îmi amintesc că sunt pe munte, mai am puțin până la cabană, nu mă grăbesc să plec, e bine la umbra bătrânului prieten, stejarul. Mulți
EXCURSIE LA MUNTE de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370564_a_371893]
-
cum începe să circule prin vene. Încet revin la viață, îmi amintesc că sunt pe munte, mai am puțin până la cabană, nu mă grăbesc să plec, e bine la umbra bătrânului prieten, stejarul. Mulți oameni vor fi găsit adăpost și răcoare de-a lungul timpului, la umbra acestor făloși arbori, sunt bătrâni, coaja este brăzdată de șanțuri adânci, mușchiul mare, crescut pe partea de nord, ne arată că stejarul meu, nu este chiar la prima tinerețe. Simt pleoapele din ce în ce mai grele, somnul
EXCURSIE LA MUNTE de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370564_a_371893]
-
artist și s-au făcut câteva fotografii la intrare, mai apoi în interior, printre tablouri. S-au scris multe impresii în cartea de vizită și, pentru că toată capitala gemea surd de căldura necruțătoare, am hotărât să ne retragem undeva, la răcoare. Unde era mai aproape și bine? În Cișmigiu, desigur! Cafea și bere. Nu era nevoie de ceva în plus. Nici apa nu se recomanda în acele clipe. Amintiri se derulau cu repeziciune. Glumele de tot felul, bancurile ori anecdotele, curgeau
PRINTRE PLĂCUTE AMINTIRI... de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370562_a_371891]
-
intervină. La finalul celor spuse de Thrassylus, împăratul Tiberius se ridică încet și bătu din palme. De după o draperie se ivi un bărbat înalt și solid îmbrăcat într-o tunică simplă. -Natus! spuse Tiberius, adu-mi o togă pentru că e răcoare. Cel numit Natus se întoarse și îl ajută pe împărat să îmbrace toga începând de pe umărul stâng. Capătul celălalt al togii fu petrecut peste antebrațul drept al împăratului. Apoi Tiberius făcu semn să plece slujitorului său și se îndreptă din
AL SAPTELEA FRAGMENT (1) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369436_a_370765]
-
pridvor. . Alină-mă soare de vară, toamna de aur când vine, Cu rod bogat peste țară, să fiu acasă la mine!. . . Alină-mă soare de vară, încă puțin să răzbim, Clipa de vis mă-nfioară, când împreună-o să fim!. Până răcoarea iar lasă, codrului, frunza mai rară, Până ne-ntoarcem acasă, alintă-mă soare de vară!. . . = DETROIT - MICHIGAN - USA = Mereu mai greu trece timpul acum, de când am luat bilete de avion pentru 15 octombrie. N-am stare, ziua întreagă, mă uit
ALINĂ-MĂ SOARE DE VARĂ de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370665_a_371994]
-
Acasă > Literatura > Beletristica > SINGURĂTATE Autor: Magda Harabor Publicat în: Ediția nr. 1872 din 15 februarie 2016 Toate Articolele Autorului SINGURĂTATE păsările nopții fâsâie liniștea în stropi albi de răcoare, vin de nicăieri tropote de zmei... străine, trupurile noastre se caută disperate în goana după adevăr stăm stingheri unul în fața celuilalt. Cineva ne-a răpit dreptul de a fi fericiți, chiar dreptul de a fi. Lacrimi curg pe obrajii timpului
SINGURATATE de MAGDA HARABOR în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370695_a_372024]
-
1588 din 07 mai 2015 Toate Articolele Autorului În primăvară naște armonia, Valsând prin pajiști câte-o adiere, Arșiței domolind monotonia Când poartă nori să plouă mângâiere. Apoi, din ape, fură abur dulce Și-l face înălțimilor umbrare, De-așa răcoare, pleacă să se culce, Chiar astrul istovit de preumblare. După răpciune, aripe dezleagă, Purtându-le spre zări neruginite, Zorind și gospodarii să culeagă, Bogatul rod al toamnei împlinite. Frunzișuri surpă-n codru sub rafale, Pătând mirific iarba-ngălbenită, Din ceruri nea
VÂNTUL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369590_a_370919]
-
nimic. Dimpotrivă, a transformat ora de matematică în prima oră de religie Eminescu, fantastică, pentru că domnul profesor Genescu era un om deosebit de cult și un credincios eminescian. Atunci am învățat să ”las aleanul să mă fure” și să „ascult de la răcoare/pitpalacul”. Din vara aceea, sufletul meu învăluit în mirajul eminescian, asculta mereu înfiorat cum ”ale paserilor neamuri/ciripesc pitite-n ramuri/și vorbesc cu-atât de multe/înțelesuri”. În iarna următoare, prin luna ianuarie, s-a organizat o serbare șolară
BĂDIA EMINESCU de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369613_a_370942]
-
atunci eram mai tânăr, nu cu o săptămână înainte de a deveni septuagenar. O strângere în brațe, o sărutare de mână și alta pe obraji și parcă s-ar fi îndepărtat ceața, în care intrasem, odată cu trecerea prin gara Vaslui. Doar răcoarea mai persista și aceea nu era răcoarea dimineții, ci cea a emoțiilor pe care o simțeam amândoi ca niște adolescenți. Lângă mine pășea o doamna elegantă, cu un chip luminos, un ten fin, zâmbitoare, cu mersul drept, sprințar, un pic
SUB TEIUL LUI EMINESCU, S-A NĂSCUT IUBIREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1734 din 30 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369578_a_370907]
-
săptămână înainte de a deveni septuagenar. O strângere în brațe, o sărutare de mână și alta pe obraji și parcă s-ar fi îndepărtat ceața, în care intrasem, odată cu trecerea prin gara Vaslui. Doar răcoarea mai persista și aceea nu era răcoarea dimineții, ci cea a emoțiilor pe care o simțeam amândoi ca niște adolescenți. Lângă mine pășea o doamna elegantă, cu un chip luminos, un ten fin, zâmbitoare, cu mersul drept, sprințar, un pic jenată, chiar dacă încerca să-și ascundă starea
SUB TEIUL LUI EMINESCU, S-A NĂSCUT IUBIREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1734 din 30 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369578_a_370907]
-
un oraș interesant, viu iluminat, frumos din punct de vedere arhitectonic, un oraș ce merită să fie vizitat, pentru că are ce să-ți ofere la tot pasul. Nici nu am simțit cum a trecut timpul pe lângă noi și nu numai răcoarea serii de început de martie, cât mai ales oboseala mersului pe jos, mers ce nu mă caracterizează, fiind comod în această privință, față de gazda mea care puteam s-o numesc o adevărată globe trotter local, după câți kilometri făcea zilnic
SUB TEIUL LUI EMINESCU, S-A NĂSCUT IUBIREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1734 din 30 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369578_a_370907]
-
oprit la umbră toate Să-mpletească evantaie Din crenguțe și din paie. Berbecii, ca niște zmei, S-au împuns de-au scos scântei. Doar măgarul îi privește Și oftează părintește: - Dacă baciul-fecioraș Va zice din fluieraș, Mai spre seară, pe răcoare, Facem discotecă mare! Bucuroasă-o iadă sare: - Asta chiar că-i supertare! Referință Bibliografică: HÂRJOANA / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1643, Anul V, 01 iulie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Gheorghe Vicol : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
HÂRJOANA de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369721_a_371050]
-
SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVĂ DE PROZA A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasă > Impact > Relatare > UN LOC DE MUNCĂ Autor: Olivia Dumitru Publicat în: Ediția nr. 2176 din 15 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Cald ... mă ascund în casă și caut răcoarea pereților de lut. Soarele Bărăganului arde cu putere pe ulița, dandu-mi amețeli și dureri de cap. Străbunicilor mei le-ar fi rușine cu mine, așa lipsită de putere și de eficiență cum sunt. Dar vine seară și mă încumet
UN LOC DE MUNCA de OLIVIA DUMITRU în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369691_a_371020]
-
pământ la momentul respectiv prin „civilizație”, adică disciplină, strategie militară ordonată, totul e numărat, si in ... VI. UN LOC DE MUNCĂ, de Olivia Dumitru, publicat în Ediția nr. 2176 din 15 decembrie 2016. Cald ... mă ascund în casă și caut răcoarea pereților de lut. Soarele Bărăganului arde cu putere pe ulița, dandu-mi amețeli și dureri de cap. Străbunicilor mei le-ar fi rușine cu mine, așa lipsită de putere și de eficiență cum sunt. Dar vine seară și mă încumet
OLIVIA DUMITRU [Corola-blog/BlogPost/369699_a_371028]
-
muncă pentru cateva conserve de iarnă și vreo 20 de găini?! Dar le poți lua din magazine pe toate acestea! Copiii îi spun să se retragă la oraș, să-și ... Citește mai mult Cald ... mă ascund în casă și caut răcoarea pereților de lut. Soarele Bărăganului arde cu putere pe ulița, dandu-mi amețeli și dureri de cap. Străbunicilor mei le-ar fi rușine cu mine, așa lipsită de putere și de eficiență cum sunt.Dar vine seară și mă încumet
OLIVIA DUMITRU [Corola-blog/BlogPost/369699_a_371028]
-
nr. 1922 din 05 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului De înfrunzișul tău mă-ncânt ades când patima din noi mă vrea ales ca să încep al dragostei cules. Cine ți-a dat aceste dulci splendori și veri fierbinți și toamne cu răcori prin care trista iarnă mi-o-nfiori? În tine plin de vrajă sunt mereu când umblu prin livadă-ți teleleu și cred că eu sunt tu și tu ești eu. Acestui drag și pătimaș frământ ce poate n-are seamăn pe pământ
SURÂSUL DRAGOSTEI de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368221_a_369550]
-
21 februarie 2014 Toate Articolele Autorului Hai să ne iubim Hai să ne iubim sâmbătă seara Pe canapea, sau pe un site pe undeva. Bezmetică să se trezească vrăbioara Aplaudând din aripi reînvierea ta. S-adun cu buzele din sfârc răcoarea, Să pitrocesc secretul fragedului sân, Să-ți strecor în trup toată alinarea Și-n beznă grea, să te consum ca un păgân. Mușchiul coapsei tale alb și moale Să îl încing, cu flăcări din obrazul meu. Focul lăcomiei curge-n
HAI SĂ NE IUBIM de STELIAN PLATON în ediţia nr. 1148 din 21 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362663_a_363992]
-
antebrațul mâinii stângi. Un șal împletit de ea,din fire de lână de merinos luate de la o țigancă cetrecea din când în când pe stradă cu tot felul de lucruri,pentru care cerea în schimbsticlele goale, îi acoperea umerii de răcoarea zorilor de mai. - Da, ești frumoasă Mărie, îi zise el încântat de ceea ce vedea. Ți-s încă ochii încercănați, dar vei putea ațipi în tren și noaptea asta lungă și nedormită nu o să se mai vadă pe chipul tău. Maria
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1148 din 21 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362658_a_363987]
-
reptila. Iar albul a rămas doar o amintire, amintire fiind și eu pentru marioneta mea. Nici măcar atât, fiindcă eu nu sunt amintire, ea, marioneta da. De aceea o port legată de mine, pentru că și eu pot fi umbră, verdele și răcoarea vieții și negrul pământului. Ca orice maternitate, ca orice punct material. Sunt viață! Iar marioneta trăiește prin mine. oamenii o văd și râd. Râde și marioneta când o mișc. Și din nou am senzația că ea mă silește pe mine
SALAMANDRA de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362727_a_364056]
-
intens. Negrul matern dă viață și mereu dispare. Iarba-l ascunde. Verde, verde și iarăși verde. Și pașii mei flămânzi de maternitate. Doar ei. O găsesc prin aceleași văioage. Cu aceleași curgeri cristaline. Și pașii se bucură. Sărut cu tălpile răcoarea pământului. Și Geea-mi privește sărutul. Îi simt înfiorarea și tulburarea izvoarelor. Mă înfior la rându-mi. Și tălpile. Iar marioneta? Nu-i. Eu sunt. Zi cu zi am crescut. Am devenit bărbat. Iar gustul pământului matern mă doare. Mă răscolește
SALAMANDRA de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362727_a_364056]