1,700 matches
-
vrea să fii în viață? -Văzduhule, cel etern, eu aș vrea să fiu gheață, mi-e tare cald aici, în deșert, nisipul e fierbinte, mă arde pe tălpi, simt că nu mai pot îndura, de aceea aș vrea să mă răcoresc cât mai repede! Văzduhul, atunci, îl atinsese cu sabia de foc și îl transformase într-un munte de gheață și îl așezase la Polul Nord. -Tu, al doilea ou, care mergi spre sud, care-i dorința ta? - a întrebat Văzduhul plin
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
la casa Caterinei, în care se mutase, era veșnic nemulțumit de ce i se oferea și o lua la bătaie. Devenise o povară pentru Caterina, ce nu putea scăpa de el, deoarece se temea, fiindcă o amenința cu moartea. Se mai răcorea și ea povestindu-i mamei prin ce trece. Nu odată venise cu ochii vineți. Ultima oară a povestit că a lovit-o puternic la ureche și nu mai aude bine. De atunci, pentru a ne înțelege, trebuia să vorbim cu
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
idei și Începea să se răspândească spre locuri unde o fată ca Desdemona n-o lăsa să ajungă, așa că ea Își desprinse privirea și plecă. Se duse la fereastră, lăsând perifescența În urmă, iar briza care bătea dinspre vale o răcori. ― Am să vorbesc cu părinții fetelor, spuse ea, Încercând să ia tonul mamei ei. Apoi va trebuie să te duci să le faci curte. În noaptea următoare, Luna, ca și viitorul steag turcesc, era În formă de semilună. Jos În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
apă căzu pe pagina mea. Dar asta nu era nimic pe lângă cascada scuturată pe Obiectul Obscur. Un băiat mai mare stătea aplecat peste ea, scuturându-și claia udă de păr. ― Du-te naibii! spuse ea. Termină! ― Care-i problema? Te răcoresc. ― Încetează! În cele din urmă băiatul se opri. Se Îndreptă. Șortul de baie Îi căzuse de pe șoldurile slabe, dezvăluind un șir de furnici care cobora dinspre buric. Șirul de furnici era roșcat. Dar pe cap părul Îi era negru ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
la gară. Maigret făcuse și el pe vremuri treaba asta, bătuse ore În șir pavajul Încins sau ud, interogase oameni bănuitori și cărora trebuia să le scoți vorbele din gură cu cleștele. Hai să ne bem apa... În timp ce Trigaud se răcorea probabil cu un pahar mare de bere! — La izvor, pe la unsprezece, sper să fiu acolo. În vocea lui se simțea o vagă agasare. Doamna Maigret se temuse că se va plictisi la Vichy, lipsit de orice activitate, doar În compania
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
nu-și luase gîndul de la ea. Dacă ar fi condus ancheta, și el ar fi vrut să o interogheze În liniștea biroului. Se gîndi la asta de cîteva ori, pînă spre prînz. Merseră pînă la hotelul Bérézina, urcară să se răcorească și coborîră la dejun. Și constatară iar că doar pe masa lor nu erau sticle de vin Începute lîngă paharele cu picior unde se aflau două-trei flori. — Au escalop milanez și ficat de vită Împănat. — Escalop, răspunse el, oftînd. Sper
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
drumul i se păru lung. — Intrați. Nu e confortabil, dar nu vreau să vă duc Încă la Clrermont-Ferrand. Își scoase pălăria și ezită să-și dezbrace haina, care avea umerii uzi, ca și hainele celorlalți doi. În comparație cu aerul care se răcorise brusc afară, În Încăpere era foarte cald. — Stați jos. Maigret se așeză În colțul lui, unde Își umplea lent pipa, fără să-și ia ochii de la fața industriașului. Acesta se așezase pe scaun și aștepta, În aparență calm. Era Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
Nero își dă seama că, atâta timp cât comanda pretorienilor e ocupată de doi indivizi, această putere este subordonată principelui? Îl cuprinde panica. Dacă Seianus nu reușește, au încurcat-o. Calcă strâmb cu piciorul și dă drumul unei sudălmi. Așa, să se răcorească. Este din ce în ce mai neliniștit. Moartea bătrânului s-ar putea să-l prindă pe Tiberius departe de Roma, pe câmpul de luptă. Iar legiunile îl divinizează. Pieptul i se umflă sub povara unei dureri adânci. Legiunile! Blestematele alea de legiuni! O adunătură
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
locuitorilor coloniilor la tine, care sunt considerați persoane libere, replică Asinius. — Ca și cum s-ar fi născut roman! gâlgâie furios Scribonius. Își vâră ambele mâini în cupa cu bule de sticlă și le trece printre degete de câteva ori. Apoi își răcorește cu palmele fruntea înfierbântată. Se vaită: — Dar nu l-am eliberat oficial! Poți să te caci pe tine de tâmp ce ești, îi vine lui Gallus să i-o trântească. Își stăpânește vorbele porcoase. N-au cum să-l deștepte
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
podidesc. Se smiorcăie co pilărește și-și trece palmele peste față. Cu privirea încă înrourată, cată spre tovarășul său. Rufus pare dus cu gândurile departe. Și viața ta e hotărâtă de alții, ar vrea să-i strige. Nu ca să-și răcorească inima, ci pentru că știe. Evreul n-o să se mai întoarcă niciodată la slujba asta nenorocită de instruc tor. Așa a zis Curtius Atticus. Poate că nici nu-i va părea rău, căci este la fel de dezonorantă ca și cea de gladiator
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
hrănește manifestările antisemite de care te plângi! Pentru a se calma, se îndreaptă spre masa de lângă impluviu. Ia dintr-un bol un pumn de perle de sticlă, pe care se apucă să le rostogolească în căușul palmelor, încercând să-și răcorească mintea înfierbântată și mâinile transpirate. Iulius Herodes îl urmează în tăcere. Observă biluțele și un surâs obosit îi luminează pentru o clipă trăsăturile încordate. Myrrhina astea vin de la noi, din Orient. Arcuiește nedumerit o sprânceană. Ciudat, dar nu sunt deloc
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
să mă-nnec de dulcea-nvăpăiere A celui suflet ce pe al meu știe. Nu vezi că gura-mi arsă e de sete Și-n ochii mei se vede-n friguri chinu-mi, Copila mea cu lungi și blonde plete? Cu o suflare răcorești suspinu-mi, C-un zâmbet faci gîndirea-mi să se-mbete. Fă un sfârșit durerii... vin la sînu-mi. {EminescuOpI 201} TRECUT-AU ANII... Trecut-au anii ca nori lungi pe șesuri Și niciodată n-or să vie iară, Căci nu mă-ncîntă azi
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
lui Matsuki avea să-i rămână pe veci necunoscută. În amurgul celei de-a cincea zile, leoarcă de sudoare și secătuiți de puteri, japonezii ajunseră într-un oraș. Zidurile sale se înălțau în depărtare. Când se apropiară, aerul se mai răcori, adiind a mireasmă de copaci, a parfum de flori și a miros de viață. După ce umblaseră atâta amar de vreme prin deșerturile dogorite de soare, japonezii sorbiră adânc aerul acela, întocmai ca și cum ar fi băut apă. Acesta este orașul Puebla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
pot. Îi spuneți dumneavoastră lui Carl că-l cheamă mama lui? — Da, Îi zic. Noapte bună, Nickie. Nick merse-n picioarele goale pe cărarea care străbătea pajiștea ce se-ntindea mai jos de hambar. Cărarea era lină și roua Îi răcorea tălpile goale. Sări gardul de la marginea pajiștii și apoi o luă prin vâlcea, afundându-și În noroi picioarele ude, apoi urcă prin pădurea de fagi până văzu luminile căsuței. Sări gardul și ocoli casa până la veranda din față. Uitându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
nisipul. Când ajunge la fântână, Jos pe-o pajiște săracă Pune-odorul ei. Din mână Saltă cumpăna bătrână Și se pleacă. Scârțâind, din nou ea crește. Mama toarnă cu tot zorul Apă-n pumni, și se grăbește La copil și-i răcorește Obrăjorul. Bea apoi și ea pe fugă. Merge iarăși după asta La copil și-i dă să sugă; Frânt-apoi, pe-o buturugă Stă nevasta. Și e liniște pe dealuri Ca-ntr-o mănăstire arsă; Dorm și-arinii de pe maluri Și
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
un text de peste 15 rânduri cu titlul: Zeul verii. Ape, povesti, povestiri Povestea picăturii de apă D. Cocoru Plouă! Mă cunoașteți desigur, sunt picătura de apă! Când plouă, eu ud pământul ars de secetă. Curăț aerul de praf și-l răcoresc. După ce am ajuns pe pământ, plantele mă sorb prin rădăcini. Apa este una din marile bogații ale planetei noastre fără apă, viața ar fi imposibilă. Este foarte important să păstrați curate apele țării! O apă murdară, poluată, înseamnă boală, suferință
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
au băi. Femeile se scaldă Îmbrăcate În sarong, bărbații În longyin. Copiii mai mici se spală dezbrăcați. Îmbăiatul este o necesitate plăcută, un moment de liniște, de curățare spirituală și trupească. După aceea, cel care s-a Îmbăiat se simte răcorit În ciuda arșiței din timpul zilei, iar până se aprind focurile pentru pregătirea cinei, s-a și uscat. Comparați-i cu tibetanii care se spală o dată pe an și organizează o mare ceremonie În jurul evenimentului. Pe de altă parte, vremea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
voi aduce înapoi pe prinșii lor de război: "Domnul să te binecuvinteze, locaș al neprihănirii, munte sfînt!" 24. Iuda va locui acolo fără teamă în toate cetățile lui, plugarii și cei ce umblă cu turmele la pășune. 25. Căci voi răcori sufletul însetat și voi sătura orice suflet lihnit de foame." 26. La aceste lucruri m-am trezit, și am privit; și somnul îmi fusese dulce. 27. "Iată, vin zile", zice Domnul, "cînd voi însămînța casa lui Israel și casa lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
ce anume l-au supărat. Dzingbe ("Părintele universal"), Ființa supremă la populația ewe, nu este invocat decât în vreme de secetă: "O, Cerule, către tine se îndreaptă mereu recunoștința noastră; mare este seceta; fă să plouă, ca Pământul să se răcorească și ogoarele să rodească!"7 Îndepărtarea și pasivitatea Ființei supreme sunt minunat redate într-un dicton al populației gyriama din Africa de est, care vorbesc despre zeul lor astfel: "Mulugu (Zeul) este sus, sufletele morților sânt jos."8 Populația bantu
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
vorba și de Audbert: cine știe dacă Odolgan și Khaba reușiseră să-i dea de urmă... Iritat, se ridică dintr-odată și hotărî să se gândească mai înainte de toate la problemele lui. Coborî până la torent cu pas iute și își răcori fața; apoi, fără să-și scoată bandajul, cufundă din nou mâna în apă și o ținu acolo o vreme, căutând să-și ușureze suferința. întrucât începuse să-l roadă foamea, se duse la calul său și, scoțând din traistă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
unul după altul, de la gazda lor și să se întoarcă, în lecticile comode, fiecare la casa lui, escortați de trena lungă și tăcută a servitorilor atenți să le lumineze drumul cu felinarele. Ziua se pierdea într-o înserare caldă, abia răcorită de o briză ce cobora dinspre dealurile învecinate să mângâie frunzișul pomilor din grădină. Lumina artificială a felinarelor, aprinse prompt de servitori, dezvăluia falsitatea frescelor puțin stinse, care, pe toți pereții, propuneau imagini rustice: vii, fântâni țâșnitoare și tufișuri populate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
tine-n gând vreau să trăiesc, Măicuța mea, cât te iubesc! DORU - N SUFLET MĂ APASĂ Doamne cât mă simt de bine Când copiii-s lângă mine, Iar când pleacă și mă lasă Doru-n suflet mă apasă. Și mă iau răcori în spate Inima-mi n-o simt că bate, Aprind candela și-n sine Mă rog să le fie bine. Sunt de toate frământată, Ca focul trosnesc de- odată, De parcă aș fi pământul Fără ploaie, bate vântul. Sufăr vreme-ndelungată
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
Când aduni pământul străbun Și-un pumn dacă-l ai este bun, Are inimă și vântul când bate Pământul îl simte ca pe frate. Soarele ca o mamă îl încălzește Ploaia - l adapă și-l înveselește Vântul ca frate îl răcorește, Pământul pe toți ne hrănește. Până când cu toții murim Trăind îl tot scormonim Dacă în viață ne-îmbrățișează La final, în mormânt ne așează! CUCUL SINGURATIC Toată iarna-am așteptat Am tot stat și-am tot oftat Să ajung în primăvară
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
singur impuls în corpul epuizat. Scapă! Fugi de aici! Ele vor veni să te caute. Fugi! Pornește! Craig nu fu conștient de nimic altceva până ce ajunse la râu. Apa era caldă, dar era o căldură de sfârșit de octombrie. Îi răcori buzele aprinse; îi aduse alinare ochilor înfierbântați. Își spălă fața, apoi își trase în jos mâneca stângă a hainei și își scufundă brațul în apă, spălându-l. Apa se înroși. Sângele țâșnea dintr-o rană atât de căscată și îngrozitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
căci conștiința n-a putut lua act de nimic: Adela era prea aproape de mine, încălzită, cu câteva perle fine pe albul secret de forma unei inimi. După ce a isprăvit dulceața, s-a dus să se dea în scrânciob, ca să se răcorească - un scrânciob făcut pentru Ilenuța - o frânghie dublă cu capetele legate de o creangă groasă și dreaptă, cu o scândurică în loc de scaun. - Fii cavaler și ajută-mă să zbor sus, sus de tot, ca la Vorniceni. Ti-aduci aminte? Cu
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]