2,217 matches
-
liniște nefirească, după care vân zoleala crește și mai mult. Vipsania observă că mulți se ridică. Ce se întâmplă? Cu privirea încă tulbure, întoarce capul în toate părțile, încercând să-și dea seama. Nu reușește până când o mână moale și răcoroasă i se așază lin pe fruntea fierbinte. Se întoarce repede și își cuprinde sora pe după talia umflată. — Agrippina! Pui mic! Tânăra gravidă se așază lângă ea. Rochia de mătase foșnește puternic. În spate, Vipsania distinge încă o siluetă cunoscută: cumnata
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
care sărea în ochi erau ușile glisante alcătuite din patru panouri pe care erau pictați niște șoimi cu ochi pătrunzători. La castelul Edo sau la conacele altor oficiali, misionarul fusese poftit de mai multe ori în încăperi la fel de sumbre și răcoroase ca și aceasta și de fiecare dată avea sentimentul că în întunericul acestor încăperi uneltirile japonezilor stăteau la pândă ca niște umbre. Cu smerenie ne înfățișăm Sfinției Sale, Papa Paul al V-lea al Romei, stăpânul tuturor creștinilor. Un bătrân grămătic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
albite printre albiile râurilor - când aceste priveliști uscate rămâneau în urmă, se iveau lanurile de porumb prăfuit. Toate se deosebeau atât de mult de peisajele molatice și blânde ale Japoniei. Samuraiul se gândea cu dor la valea sa, la apa răcoroasă de pe câmpurile de orez și morile rotitoare de apă. Nu numai el, ci și ceilalți soli împreună cu supușii fiecăruia în parte, erau cuprinși de amintiri asemănătoare, dar nu le dădeau în vileag nici în glas, nici pe chip. Din pricina arșiței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ajunseră în primul oraș demn de acesat nume pe care-l întâlniseră în drumul lor. Era Córdoba. O ploaie scurtă de vară spălase totul împrejur. În umbra caselor spaniole cu ziduri albe, flori roșii ca niște văpăi tremurau în bătaia răcoroasă a vântului, iar pe cer pluteau agale nori de culoarea paiului de grâu. Înștiințată de copii, lumea se adunase la porțile orașului. Ajunși în piața mică, au fost întâmpinați de primarul orașului și de alți oameni de vază care știau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
să socotească totul un vis care se va destrăma în curând. A doua zi de dimineață, înainte de revărsatul zorilor, samuraiul și Nishi ieșiră din mănăstire la fel ca și data trecută. Acum știau drumul. Străbătură orașul adormit ca un deșert răcoros, căci arșița încă nu-l lovise. Când ajunseră în pădure, raze trandafirii sfâșiau cerul. Păsărelele ciripeau gălăgioase. Caii trecură printr-un pârâu limpede împroșcând cu apă. Printre ramurile copacilor, razele dimineții cădeau pe pământ ca o ploaie de săgeți. Lacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
oftând adânc și rămânând apoi fără grai. Cum pășiră pe țărmul presărat cu iarbă de mare neagră, un val limpede le udă blând picioarele. Multă vreme japonezii rămaseră pe loc cu ochii închiși ca pentru a gusta din plin atingerea răcoroasă apei. Slujbașii care ieșiseră afară din oficiul de gardă se opriseră în loc și se uitau la ei bănuitori. Unul dintre ei strigă: — Oh! Omul o rupse dintr-o dată la fugă înspre ei împrăștiind nisipul de pe plajă. — V-ați întors acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
de caldarâm, dar el luă fata și fugiră, fiindcă-i auziseră pe cei de la poliția militară. S-au urcat Într-un taxi și au pornit spre Rimmily Hissa, de-a lungul Bosforului, și apoi ocoliră și se Întoarseră prin noaptea răcoroasă și s-au culcat, era răscoaptă, după cum și arăta, dar suavă, cu pielea ca petalele de trandafir, siropoasă, cu pântecele catifelat și sânii mari, și nu fu nevoie să-i pună o pernă sub fund. Plecă Înainte ca ea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
perioada asta, când se sfârșea vara, dormea până târziu, se scula ca să meargă până-n oraș și să ia o carte de la bibliotecă, mânca de prânz acasă, citea pe verandă până se plictisea și apoi se ducea la sala de biliard, răcoroasă și Întunecoasă, ca să-și petreacă acolo cele mai calde ore din zi. Era nebun după biliard. Seara exersa la clarinet, hoinărea prin oraș, apoi mai citea ceva și se culca. Pentru cele două surori mai mici rămăsese Încă un erou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
curent, până se opri pe fund, lângă un bolovan. Nick Își băgă mâna până la cot În apă ca să-l atingă. Păstrăvul stătea nemișcat Împotriva curentului, odihnindu-se pe fundul apei, lângă bolovan. Când Nick Îl atinse cu degetele, simțindu-l răcoros și moale sub apă, el dispăru, dispăru ca o umbră, traversând fundul râului. „N-are nimic, era doar obosit“, se gândi Nick. Își umezise mâna Înainte de a-l atinge, ca să nu distrugă mucusul delicat care-i acoperea pielea. Dacă atingi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
maluri erau mărginite de copaci. Copacii de pe malul stâng Își aruncau umbra scurtă peste apă, În soarele de dinainte de amiază. Nick știa că-n orice loc umbrit sunt păstrăvi. După-amiaza, când soarele trecea peste dealuri, păstrăvii se mutau În umbra răcoroasă de pe celălalt mal. Cei cu adevărat mari stăteau lipiți de mal. Acolo, pe Black, Îi prindeai mereu. Când se lăsa soarele se mutau În mijlocul râului. Dacă ieșeai În clipa aia, chiar Înainte de apus, când ultimele raze făceau ca apa să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Coborî treptele și ieși pe ușă În strălucirea fierbinte a străzii. Era foarte cald afară și lumina reflectată pe clădirile albe era surprinzătoare și dureroasă. Merse pe partea umbrită a străzii denivelate până la Puerta del Sol. Umbra era o masă răcoroasă, ca apa când curge. Căldura Îl lovi brusc când traversă o intersecție. Nu văzuse nici un cunoscut pe stradă. Chiar Înainte să dea-n Puerta del Sol intră Într-o cafenea. Înăuntru era liniște. Câțiva bărbați stăteau la mesele de lângă perete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Dă-mi un sfert. Îl schimb eu pe drum. — Il faut revenir tout de suite après le spectacol, spuse madam Fontan. — Mă-ntorc imediat ce se termină, spuse André, ieșind pe ușă. Noaptea era rece. Lăsă ușa deschisă și o boare răcoroasă pătrunse-n casă. — Mangez! Îmi spuse madam Fontan. N-ai mâncat nimic. Mâncasem două bucăți de pui cu cartofi prăjiți, trei coceni de porumb dulce, niște castraveți și două porții de salată. — Poate vrea niște prăjitură, spuse Fontan. — Trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
ies. N-aveam chef să vorbim În altă limbă. Nu voiam decât să ne culcăm devreme. Cum stăteam Întins În pat, Înainte să adorm, cu toate lucrurile strânse În jur și gata să fie Împachetate, cu ferestrele deschise și adierea răcoroasă care venea dinspre munți, m-am gândit că-i păcat că nu ne-am dus la Fontani - În scurt timp Însă am adormit. A doua zi ne-am petrecut toată dimineața Împachetând. Am mâncat și pe la două eram gata de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
spre N-E, E, S-E, S, S-V, V, N-V) să aibă ferestre cu geamuri de sticlă transparentă, prin care să poată intra lumina și 32 energia solară. Lumina și energia solară luminează și încălzesc clădirile, în perioadele răcoroase ale anului și dezinfectează spațiul și aerul interior. Este o zicală: unde intră soarele, nu intră doctorul. De aceea protecția clădirilor cu plante, numai pe perioada verii, ar fi soluția cea mai bună, deoarece plantele, neavând frunze iarna, razele solare
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE. In: Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
oară când vede cum arată această viețuitoare, de care s-a temut atâta. Să mai știți - spune mama - că broscuțele stau, mai ales, acolo unde prin apropiere, există un lac, un râu sau unde-i un loc mai umbros și răcoros. Aici, la noi, nu cred că le-ar plăcea. Și acum, din nou la culcare! Somn ușor! La grădiniță După ce au fost afară, în curte și au jucat tot felul de jocuri, s-au dat în scrânciob, au lunecat pe
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
picior de munte mai înrăzneț îi dădea parcă un ghiont, îl frângea în două, și drumul murea în desișul negru-verde a doi munți parcă împreunați. De la o vreme, însuși vântul fu biruit de arșița covârșitoare a zilei și adierea lui răcoroasă se shimbă într-o suflare de flăcări ce părea că izvorăște necurmat pe gâturile de văi largi ale munților învăpăiați. Tăiarăm la dreapta prin huceaguri și la o cotitură mai largă, unde Bistrița obosită oarecum de iuțeala mersului ei...se
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
vor ajunge vreodată În regiunea Lijiang, trebuie să le spun că iarna e cel mai indicat anotimp pentru a o vizita. Iarna este anotimpul secetos. Chiar și târziu În decembrie, zilele sunt În mod normal calde și plăcute, În nopțile răcoroase o bluză cu mânecă lungă sau un pulover subțire fiind suficiente, asta, desigur, În cazul În care nu sunteți o persoană ca Heidi, care preferă straturile: vestă impermeabilă din goretex, pantaloni din polar, cămașă pretratată cu factor de protecție solară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
ultimele pregătiri. Esmé tot nu se uita la ea decât În treacăt. Ne grăbim acum, spuse Pată Neagră. Le făcu semn să se urce mai repede În bărci. Peste câteva minute, cele două bărci alunecau cu viteză pe lac, briza răcoroasă alinând gâtejurile iritate din pricina Întârzierii și a fumului de țigări de foi. Eu stăteam la prova Încercând să-i avertizez să se Întoarcă. Am plutit printre ostroave de zambile de apă, dintr-un golfuleț În altul. Canalul era la fel de Întortocheat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
În Paști. Și-o imagină pe Marlena pentru prima dată În bucătăria lui. „Ce minunată e“, ar spune ea fără Îndoială, „e chiar minunată“. Și-ar trece degetele cu manichiură fină peste marmură, și-ar cuibări posteriorul apetisant pe blatul răcoros și s-ar lungi chemându-l din priviri. Poate că bucătăria redecorată avea și ea avantajele ei. Experimentase deja acest aspect și cu alte femei cu care ieșise, deși Îi trebuise puțin timp ca să se convingă că nu e o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Poate că bucătăria redecorată avea și ea avantajele ei. Experimentase deja acest aspect și cu alte femei cu care ieșise, deși Îi trebuise puțin timp ca să se convingă că nu e o idee bună să faci amor pe un blat răcoros și Îngust. Poate mai bine să și-o imagineze pe Marlena sprijinită de el, spălând vase, cu spatele la el. Frumos, foarte frumos. În ciuda celor Întâmplate cu o noapte În urmă, tot Îi făcea plăcere să aibă reverii sexuale cu ea. Ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
care să-i protejeze spatele de soarele arzător. Harry se conformă instrucțiunilor și se descălță, apoi ridică Încălțările În dreptul camerei și spuse: În locurile sfinte nu e voie Încălțat. Și Își Începu lungul urcuș. Treptele de piatră erau netede și răcoroase Într-un mod senzual. Se gândi la milioanele de tălpi goale care urcaseră aceste trepte În ultimele secole. Ce rugăciuni purtau ei În suflet, ce micoze Între degetele de la picioare? La Început, menținu un ritm susținut, trecând pe lângă tarabe cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
însumi. Dacă voi reuși să-mi exprim sentimentele cu măiestrie, poate nu voi supăra pe nimeni... Începutul lunii decembrie. Iarna se instalase deja în peisaj. Treptat, toamna se făcuse nevăzută. Copacii din grădinile exterioare ale templelor își scuturau frunzele, vântul răcoros purta, cine știe unde, praful galben, asemănător pulberii de soia. Anul Nou bătea la ușă. Am început să strângem materiale de la finele anului trecut, deci s-a împlinit aproape un an de zile. Akashi Shizuko a fost a șaizecea persoană intervievată. Spre deosebire de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
pe scări în timp ce urcam. Dacă analizam la rece, ar fi trebuit să-mi dau seama. Pe moment, nu am conștientizat că mă afectase și pe mine. Îmi ziceam: «Oare de ce nu m-am îmbrăcat bine într-o zi așa de răcoroasă?» Mă simțeam obosit. Eram epuizat. Cam atunci mi s-a așternut ceața pe creier și nu-mi mai amintesc nimic; parcă am auzit sirene ambulanței. Amintirile sunt vagi. Intenționam să merg la muncă. Mă duceam spre Ningyōchō. Pe drum am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
aramă, lumini fosforescente și flăcări mocnite de jeratic. Într-un târziu, cuteză să-l atingă cu prudență. Sub degetul său tremurând, materialul necunoscut devenea ba sticlos, ba catifelat, ba unsuros, ba cerat. Era când cald și umed ca sângele, când răcoros și uscat ca piatra. Vru să strige: "Așa ceva nu există!"; dar acel ceva există, era acolo, sfidându-l ca un ochi de diavol. Brusc îi înflori o amintire, ca o izmă sălbatică. îi povestise cineva, demult, despre o astfel de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
câțiva metri, constituind armătura de boltă gotică. Butașii prinseseră rădăcini și înmugureau, înfrunzeau și înfloreau în fiecare primăvară. Coloanele, colonetele, stâlpii, capitelurile, pilaștrii, ogivele și arcadele edificiului se ornamentau cu lăstari, cârcei, frunze și flori, creând bolți naturale, înfrunzite și răcoroase, ca niște boschete enorme. Mozaicul pardoselii era el însuși o alternare savantă de gazon și mușchi. Natura nu era astfel copiată, ci perfecționată. Bătrânul fu cuprins de amețeala descoperirii și a înălțimii și să lasă supt de hăul toboganului și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]