1,124 matches
-
Pământean alambicat INSTITUTUL EUROPEAN 2010 CUPRINS I. Aripi topite. Pământean alambicat / 7 Iar coșmar... / 9 Dezamăgire / 11 Încă... / 13 Constatări... / 14 Mințim... / 15 Suspin tomnatic / 16 Reamintire / 18 Rătăcit / 19 Solitar / 20 Învălmășit / 21 Te(oretic)...vreau! / 22 Îndepărtat / 23 "Rămas bun!" / 24 II. Negru în alb / 25 Absurd de ambiguu / 27 Decor de fum / 29 Nevăzut / 30 ...de Noi / 32 Evadez! / 34 Albastru / 35 III. Inocent / 37 Ești aici / 39 Regăsit / 41 Fără sprijin / 42 Frumos și efemer / 43 Căldura
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
numai pleavă și puzderii. Bine-ți pare să fii singur, craiu bătrân fără de minți, Să oftezi dup-a ta fată, cu ciubucul între dinți? Să te primbli și să numeri scânduri albe în cerdac? Mult bogat ai fost odată, mult rămas-ai tu sărac! Alungat-o ai pe dânsa, ca departe de părinți În coliba împistrită ea să nasc-un puiu de prinț. În zadar ca s-o mai cate, tu trimiți în lume crainic, Nimeni n-a afla locașul, unde
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
care noi o bem, o mâncăm, o respirăm, o defecăm și iar ne-o însușim. Deci noi ne mâncăm propriul nostru interior, un act de scatofagie fără precedent spuse Președintele cu mâinile înfundate dezolant în buzunarele halatului de casă, singurul rămas nears cu țigara de foi din cele 3.548.000 de halate din garderobă. Domnilor, să luăm exemplul biblic! zise Mioara Alimentară. Să le-ncurcam limbile, ca în Babilon. Fiecare să chițăie pe limba lui, care le va aduce cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
naturii. Dar vremea s-a răcit. Vântul a început să sufle din ce în ce mai tare. Copacii au rămas fără frunze, iar noi nu am mai avut unde să ne adăpostim. Frații mei s-au împrăștiat în diferite locuri căutând adăpost și hrană. Rămas singur, zgribulit de frig, am zburat în căutarea unui adăpost. Obosit, flămând și înfrigurat n-am mai putut zbura și m-am așezat la geamul unei case. O fetiță m-a văzut, m-a prins și m-a luat în
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
să zic ? N-am nimic de zis. Mâine dimineață o să fie În avion, către vechea lui viață. Iar eu voi rămâne aici, cu viața mea. Tot restul zilei parcă am plumb În picioare. Toată lumea nu vorbește decât de petrecerea de rămas bun pe care o dă Jack Harper, dar eu plec de la serviciu cu o jumătate de oră mai devreme. Mă duc direct acasă și-mi fac niște ciocolată caldă. Când Connor descuie ușa de la intrare, mă aflu pe canapea. Ridic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
așezându-mă mai bine În scaun și ascuțindu-mi violent creionul. Din fericire, toți ceilalți sunt prea ocupați cu bârfa pentru a mă băga În seamă. Jack e gay ? Jack e gay ? De asta nu m-a sărutat azi-noapte de rămas bun. Vrea să rămânem doar prieteni. O să-mi facă cunoștință cu Sven, iar eu va trebui să mă fac că nu mă deranjează absolut deloc, ca și cum aș fi știut tot timpul... — Jack Harper e gay ? spune Caroline uluită. — Așa cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
agitat i-a trezit câinele lor, Vizanti, care urla prelung și dureros, apoi scheuna a chemare, lătra de două-trei ori pentru ca apoi iar să tulbure noaptea cu urletul lui care În urechile Mariei răsuna ca un sfârșit dureros, ca un rămas bun fără de speranță dar, mai ales, ca un semn rău, un semn care, ca și cântecul de cucuvea, Îi prevestea Mariei că musai, În curând, se va Întâmpla o nenorocire asupra familiei sale, ceva plin de jale, o moarte, o
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
horror. Se vedea osul tâmplei iar fața era acoperită de o piele străvezie și creață În care se vedeau fragmente „originale” și vase de sânge rupte și Închise anapoda, fire de păr și bucăți sfrijite din obraz atârnânde, ochiul drept rămas deschis și jumătate de pleoape lipsă. Toate acestea și culoarea nedefinită, de la roșu la vânăt și roz, formau o imagine cutremurătoare și greu de suportat! Ștefan știa perfect cum arată, se examinase În „salonul său”, În oglinda de la lampă. Obișnuia
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
birou. Nimic nu se compară cu cercetarea la fața locului, mai ales atunci când trebuie să audiezi martorii. Du-te și spune-i șefului că trebuie să mergem acolo! Poate se lipește de mașina cu care au venit cei de la Pinforest. Rămas singur, Cristi se apropie de cabină. Scoase din buzunar o batistă și încercă și el să deschidă portiera. Se chinuia inutil pentru că orice amprente ar fi fost acolo, fuseseră deja șterse de cei ce încercaseră asta cu mâinile goale înaintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
crucea noastră, trebuie s-o ducem, n-avem încotro. Ba, eu cred că avem, spuse Cristian, de asta, vreau să caut un mijloc de a termina odată pentru totdeauna cu bestia. Se despărțiră fără prea multe cuvinte. Își luară un rămas bun destul de rece, după care inspectorul și Ileana plecară spre casă. Rămas singur, Moș Calistrat nu se mai obosi să facă ordine ci se întinse așa îmbrăcat pe lavița unde stătuse Cristian, cu ochii ațintiți în tavan. Când auzi pași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
că avem, spuse Cristian, de asta, vreau să caut un mijloc de a termina odată pentru totdeauna cu bestia. Se despărțiră fără prea multe cuvinte. Își luară un rămas bun destul de rece, după care inspectorul și Ileana plecară spre casă. Rămas singur, Moș Calistrat nu se mai obosi să facă ordine ci se întinse așa îmbrăcat pe lavița unde stătuse Cristian, cu ochii ațintiți în tavan. Când auzi pași pe culoar, abia ridică capul privind spre intrare. No, te-ai răzgândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
în timp ce se căznea să meșterească un băț pentru dobă. Da” ea pe unde i? Ia, spală țoalele supt Podu Burlacului, spuse copilul, luând-o la sănătoasa spre o liotă de copii, care-i făceau semne disperate să vină mai repede. Rămas singur, bărbatul își scutură opincile și intră în casă. De pe pat, îl priveau ceilalți doi copii, Costică și Mitică, care se jucau cu un ghem de ață, cu care Safta cosea cămășile pentru sărbătoarea Crăciunului. „ Ce știu ei!?” se gândi
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
de la mătușa lui. Adusese o prietenă să locuiască Împreună cu elavând gânduri de Însurătoare- Însă aceasta nu a stat mult timp pentru că mama lui nu o agrea; nu era dintr-o familie de intelectuali și, pe deasupra, era săracă, era profesoară. Rămas singur, după moartea mamei sale, Gigilică se plictisea de moarte și Își dorea să aibă un suflet lângă el. Abia acum realiza ce Înseamnă singurătatea. Mergea câteva luni pe an În Elveția, la mătușa lui care era singură iar aceasta
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
ma, gurile flămânde ale uriașelor săritoare fac prăpăd în lanurile de grâne ale maimuțelor cu gât roșu. hanuman, împreună cu cei mai temuți membri ai forțelor speciale ale speciei, luptă vitejește, însă pierderile lor sunt uriașe. nouă deasupra: în semn de rămas bun, stolul de vrăbiuțe-soldat formează pe cer imaginea prințesei inimii tale, îți dă șansa să o vezi aproape aievea pe luo na, după care ia formă triunghiulară, mai face un looping și pe aici îi e drumul, tu cobori încet
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
o boală contagioasă." Ioana încearcă să protesteze, să asigure că ea vrea să îngrijească pe Viky, dar i se demonstrează că ar fi o imprudență inutilă. De altfel, în cazul acesta n-ar mai ști ce se întîmplă cu mine, rămas singur în vila din Port. Observând nedumerirea doctorului (oricît de nepriceput ar fi), se prevede o boală care poate dura mai mult. Cu temperamentul meu de a exagera, de a trece de la o limită la cealaltă, acum mă obsedează moartea
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
slabi și mâinile străvezii, Hanbei părea o fetișcană. Închise strâns gura, părând că-și controla respirația. În cele din urmă, se aplecă atât de adânc, încât dădu impresia că se frângea în două. — Se apropie momentul când îmi voi lua rămas bun, în seara asta. Încă o dată, trebuie să-mi arăt gratitudinea pentru numeroșii ani ai marii dumneavoastră bunăvoințe. Tăcu un moment. — Fie că frunzele cad sau înmuguresc, că trăiesc sau mor, dacă reflectăm profund asupra acestui lucru, vedem că tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ani, anul ăsta, iar a face asta e o plăcere unică pentru mine. Dar, de vreme ce am fost atâția ani plecat pe câmpul de luptă, în ultima vreme n-am mai avut parte deloc de plăcerea asta. Ei, acum îmi iau rămas bun, dar voi rămâneți cât de mult doriți. Hideyoshi fu primul care plecă de la banchet. În timp ce ieșea și pornea pe coridorul lung, nimeni nu se ridică să-l oprească. Dimpotrivă, ceilalți seniori găseau mai înțelept din partea lui că plecase și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Seniorul Hideyoshi să ne fi dat nimic în scris, acordul ăsta nu va părea puțin cam neserios? În ziua aceea, înainte de a pleca, emisarii se duseră din nou la castel, pentru a se întâlni cu Hideyoshi și a-și lua rămas bun de la el. Lângă intrarea principală așteptau câțiva slujitori și cai, iar solii își spuseră că probabil Hideyoshi primea vizitatori. Dar, de fapt, Hideyoshi însuși era cel care pleca. Ieși chiar în acel moment din corpul principal al cetății. — Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Echizen. Atunci, vom muri împreună! Cu sufletele unite într-un legământ al morții, cei trei frați rămaseră, fără să șovăie, sub stindardul de comandant. Shosuke nu mai insistă ca frații săi să plece acasă. Cei trei frați băură apa de rămas bun dintr-un izvor limpede și, în timp ce un spirit înviorător le trecea prin piepturi, se întoarseră cu toții în direcția încotro se afla casa mamei lor. Rugile pe care le rosteau în inimile lor nu erau greu de ghicit. Inamicul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
predestinat. Un asemenea răspuns din partea lui însemna o despărțire completă de Katsuie cel de pe vremuri. Dar nu părea nici chinuit, nici derutat. Când sosi sake-ul, Katsuie luă cu plăcere o ceașcă și, presupunând că avea să fie cea de rămas bun, le turnă și celorlalți doi câte una. Se servi cu poftă din mâncarea simplă pe care o ceruse Inuchiyo. — În viața mea n-am mâncat ceva mai gustos ca orezul de azi. N-am să vă uit nicicând bunătatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
pe lângă sunetul curgător al fluierelor, se auzeau și bătăi de tobe. Cântece populare, încărcate de accentul provinciilor din miazănoapte, pluteau până la urechile lor. — Oamenii din castel știu că e ultima lor noapte și probabil se bucură de un banchet de rămas bun. Ce trist! Atacanții din jurul castelului îi compătimeau pe locuitori. Atât oamenii din castel, cât și cei de-afară fuseseră soldați sub comanda clanului Oda și nu exista nimeni care să nu cunoască trecutul lui Katsuie. Fie și numai din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
oară când mă târam iar spre ajunul plecării mele la New York. Ce se întâmplase? Am invitat-o pe Selina la o cină într-un restaurant scump. Ne-am certat cumplit din cauza banilor. Ajunși acasă, a urmat o ședință amoroasă de rămas bun, bogată în amănunte, cu o Selină plină de talente și suferință, și eu mai carnal ca oricând. După care, din câte îmi amintesc, au urmat câteva păhărele și pregătirea de calcare. Cu alte cuvinte, o seara cât se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
sunasem la Londra, și cața aia mică era în fine acasă. „Da“, spusese ea, „nu, e bine. Întoarce-te repede...“ Întâlnirea asta cu Martina... îi telefonasem în toiul pregătirilor de călătorie, plin de dorința de a evada, ca să-mi iau rămas bun, dar imediat mi-am spus: stai așa, calm. Părea indispusă, mult mai indispusă chiar când i-am spus la revedere. Iată-ne, deci, pe amândoi prezenți la această întâlnire, care nu avea nici o desfășurare, era vorba pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
omorâm timpul. - Olga, e adevărat, e o zi așa de frumoasă! - Ce părere ai dacă am merge în Copou, să privim lumea pe alei... să mergem la Teiul lui Eminescu, să ne spunem rugăciunile de suflet, ca un fel de rămas bun de la Iași, acest oraș plin de nostalgii, pe care mâine îl părăsim fără să-l cunoaștem. - De acord! Și fetele porniră entuziaste spre oaza de verdeață a orașului. Un fotograf amator le propuse să le imortalizeze momentul. Ele tratară
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
în vânt, zice: — Poate că oamenii sunt doar niște pui de aligator pe care Dumnezeu i-a aruncat în veceu! Capitolul 24 La următoarea bibliotecă, le spun că rămân în mașină; Helen și Mona intră să dea de urma cărții. Rămas singur, răsfoiesc agenda lui Helen. Aproape că nu există zi fără un nume; pe unele le știu. Ori vreun dictator dintr-o republică bananieră, ori vreun șef mafiot. Fiecare nume este tăiat cu o linie roșie. Ultimele vreo zece le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]