1,102 matches
-
vorbește marele împărat, împăratul Asiriei: Ce este încrederea aceasta pe care te bizuiești? 20. Tu ai zis: "Pentru război trebuie chibzuință și putere." Dar acestea sunt doar vorbe în vînt. În cine dar ți-ai pus încrederea, de te-ai răsculat împotriva mea? 21. Iată, ai pus-o în Egipt, ai luat în ajutor trestia aceea frîntă, care înțeapă și străpunge mîna oricui se sprijinește pe ea: așa este Faraon, împăratul Egiptului, pentru toți cei ce se încred în el. 22
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85047_a_85834]
-
lui Pedaia, din Ruma. 37. El a făcut ce este rău înaintea Domnului, întocmai cum făcuseră părinții săi. $24 1. Pe vremea sa, Nebucadnețar, împăratul Babilonului, a pornit cu război. Ioiachim i-a fost supus trei ani, dar s-a răsculat din nou împotriva lui. 2. Atunci Domnul a trimis împotriva lui Ioiachim cete de Haldei, cete de Sirieni, cete de Moabiți și cete de Amoniți; le-a trimis împotriva lui Iuda, ca să-l nimicească, după cuvîntul pe care-l spusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85047_a_85834]
-
El a făcut ce este rău înaintea Domnului, întocmai cum făcuse Ioiachim. 20. Și lucrul acesta s-a întîmplat din pricina mîniei Domnului împotriva Ierusalimului și împotriva lui Iuda, pe care voia să-i lepede dinaintea Lui. Și Zedechia s-a răsculat împotriva împăratului Babilonului. $25 1. În al nouălea an al domniei lui Zedechia, în a zecea zi a lunii a zecea, Nebucadnețar, împăratul Babilonului, a venit cu toată oștirea lui împotriva Ierusalimului; a tăbărît înaintea lui și a ridicat întărituri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85047_a_85834]
-
dacă nu mă nășteam samurai. Și nici n-aș fi fost hotărât să fac una ca asta. — Și tocmai fiindcă ești născut samurai nu trebuie să ridici mâna contra seniorului tău, oricâte ai fi avut de îndurat. — Nobunaga s-a răsculat împotriva shogunului. Și toată lumea știe câtă karma negativă a acumulat arzând Muntele Hiei. Uită-te ce-au pățit vasalii lui superiori - Hayashi, Samura, Araki. Nu mă pot gândi la tragica lor soartă ca la ceva ce nu mă interesează. — Stăpâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
său combativ. O asemenea nesocotință e de neiertat. Amara lamentație a lui Hideyoshi i se adresa lui însuși. Tocmai când Hideyoshi era gata să părăsească Osaka, în ziua a nouăsprezecea, din Kishu sosi încă o veste proastă. Hatakeyama Sadamasa se răsculase și venea spre Osaka atât pe uscat, cât și pe mare. Cel mai probabil, în spatele acestei acțiuni se aflau Nobuo și Ieyasu. Și, chiar dacă nu erau ei, ultimii călugări-războinici rămași în Honganji, mereu nemulțumiți, pândeau tot timpul un prilej de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Și fără să Înțeleagă prea bine de ce, o lacrimă i s-a oprit În mustață, sărată. I s-a părut că trăiește degeaba și că toți nenorociții ăștia pe care Îi disprețuiește și de care Își bate joc se vor răscula Într-o zi fără să știe de ce, dar hotărâți să termine odată cu mascarada comunistă, ca să instaureze o altă mascaradă, o altă mascaradă a disperării. 5 Vasile citea când a venit Siboiu pe la el. I-a deschis ușa fără să Își
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
Cristian Siboiu, datorită eforturilor lui neprețuite. — Să mergem, Vasile, Întârziem, a zis pe un ton sumbru. — Să mergem, Cristian, partidul nu trebuie lăsat să aștepte. 6 În fața „Casei Albe“ era o statuie imensă, care Îl Înfățișa pe unul din țăranii răsculați la 1907 ținând piciorul desculț pe ceafa unui moșier linșat. Expresia de pe chipul țăranului era animalică, desfigurată de furie, de delir, de setea Împlinită a răzbunării exemplare, În vreme ce moșierul ucis, cu trăsături chircite, urâțite de durere, de perplexitate, părea că
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
Înadins În necunoștință de cauză. — Nobilul Caetani, Sanctitatea Sa Bonifaciu al VIII-lea, cere sprijin În bani și armată pentru expediția sa În Tuscania. În sfârșit, iată despre ce era vorba. Chestiunea Îi era cunoscută. Cetatea Laziu, urmând exemplul Palestinei, se răsculase fața de vicarul papal și proclamase Comuna liberă. — În fond, nu cere decât o sută de arbaletieri și câțiva cai... Poate că vom putea accepta fără să Împovărăm prea mult finanțele Comunei... sugeră pe un ton nesigur unul dintre priori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
și visele ascultătorilor săi către un viitor Îndepărtat. Se Întorsese, dimpotrivă, către trecutul cel mai Îndepărtat al omului. Și, pe măsură ce Înainta În evocare, cuvintele sale apăreau din ce În ce mai diferite de tezele lui Gioacchino. Acum, teologul vorbea despre epoca Îngerilor, care se răsculaseră Împotriva lui Dumnezeu, a Uriașilor, care se născuseră din oasele Îngerilor și stăpâniseră Pământul asuprindu-l cu puterea lor. Despre o epocă a Profeților, care primiseră darul de a vedea și muriseră orbiți de ceea ce Întrezăriseră, și a Anticilor, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
aștept atunci să înceapă războiul. Balducci dădu din cap. - Așa să faci. Dar până una alta astea sunt ordinele și te privesc și'pe tine. Se pare că au început să se miște. Peste tot se vorbește că se vor răscula. Trebuie să ne socotim ca și mobilizați. Daru își păstra însă aceeași înfățișare încăpățânată. - Ascultă, fiule, spuse Balducci. Țin mult la tine, fii om de înțeles. Nu suntem decât doisprezece la El Ameur și trebuie să patrulăm pe un teritoriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
unit și au înțeles că stăpânii planetei sunt și ei. Și robii voștri ar putea înțelege. Auta ridică din umeri. Abia acum începea să înțeleagă el, de alți robi nu putea fi vorba. Zise pe gînduri: - Totuși, dacă s-ar răscula robii noștri, nu crezi că ar fi de folos? Veni Mai-Baka aducând lapte de capră într-un ulcior de piatră scobită. Auta se hrănise rar cu hrană pământească de când era cu străinii. Ei înghițeau niște sîmburași de mai multe culori
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
în marea luntre așezată ca un turn de argint în lanul de grâu. Dar pe Auta începuse să-l muncească un gând nou. Îl mărturisise, rugîndu-l să-l ajute să stea de vorbă cu sclavii, să-i învețe să se răscoale, și totodată celor adunați pe Muntele de Foc să le aducă arme. Străinii întîi se lăsaseră greu, nedorind să se amestece în aceste treburi pământene, dar patima cu care vorbea Auta le schimbă hotărârea. De aceea au ajuns aici. În
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
duce; înțelegi ce s-ar întîmpla... - Dar e corabia regelui, nu e a unui om sărman! îl întrerupse Auta înciudat. N-a făcut-o el, au făcut-o robii... - Atunci e a robilor! spuse Hor. Dacă robii care s-au răsculat vor învinge, va intra în stăpânirea lor. Ei poate ne-ar da-o, însă pentru noi va fi prea târziu. Noi n-avem dreptul să răpim nimănui nimic. Dreptul acesta îl au numai robii de pe pământ. Auta se frământa, neștiind
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
nu te urci sărind, te urci pe trepte. Înțelegi? Și nici să nu crezi că oricât ți s-ar închina ei ai făcut totul numai tu... Dacă ei n-ar fi vrut, tu nu făceai nimic. Fără tine, tot se răsculau, poate mai târziu. Ură aveau destulă... Tu n-ai făcut decât să grăbești clipa. Auta nu știa ce să mai creadă. Sau acești străini nu voiau să se amestece, sau aveau cu adevărat dreptate. - Oricum, zise el către Hor, cel
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
trupului, cârmaciul zise aspru, fără măcar să zâmbească, lucru atât de rar la dînsul: - Nici acum nu-ți dai seama cât de folositor ne ești nouă și cât de folositor ai fost pentru pămînteni?... Pe ei i-ai învățat să se răscoale... - Dar... - Știu. Să nu crezi că n-a scăpat nimeni din Atlantida. Amintirea răscoalei a rămas și vor mai fi răscoale. Și luntrea își luă zborul spre țara Ta Kemet. După un zbor fără grabă de mai multe ceasuri (fiecare
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
de carne, butucii pe care vrednicii tarabagii despicau și despicau, într-o veselie, toate dobitoacele care le picau în mână... Aici bufnea apa. Când nu mai pridideau să împingă grămezile de măruntaie lepădate în ele de la viței, puhoaiele Bucureștioarei se răsculau, își săltau singure chepengurile răsturnate deasupra și croite din podețe groase și bulumaci. Și atunci, neîndreptățitele șuvițe năvăleau să pună ordine, dând huța-huța, pe viiturile lor, pe puradeii înecați din mahalalele Lucaci și Udricani, cărîndu-i și dând lovituri înfundate, cu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ca Împărat Mi-a dat mie solie, Să merg la broaște ne-mpăcat, Să-i chem la bătălie - Să vedem cine-i mai tare. {EminescuOpIV 75} Și împăratul broaștelor, C-un oacaca de fală, Primi - porunci oștilor Ca balta s-o răscoale. Și am pornit război. Vai! multe broaște noi am prins - Îmi pare chiar pe rege - Și-n turnul negru le-am închis, Din insula cea verde. Spre sar-am făcut pace Și drumul broaștelor le-am dat. Săltau cu bucurie
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
crează de geniuri o ceată Să cerce vrea p-oricare de-i rău ori de e bun, Căci nu vrea să mai vadă cum a văzut odată Că cete rele d-îngeri la glas nu se supun, Că cerul îl răscoală cu mintea tulburată Pîn-ce trăsniți se prăvăl în caosul străbun; De-aceea-în om ce naște, din îngeri ori și care Odată-n vecinicia-i coboară spre cercare. Când sună-n viața lumii a mieze-nopții oră Atunci prin ceruri îmblă zâmbind amorul
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Sanchez. Și-l imagină plimbându-se de colo până colo, în timp ce Davis și Sanchez stăteau jos. —Vrea să spună că s-a înrăutățit foarte mult, Costello. Țara asta arde mai repede ca o cruce Ku Klux Klan. Acum s-au răsculat arabii israelieni: Galileea, Nazaret, nenorocita de Grădină Ghețimani, din câte știu eu. Și Hezbollahul trage șapte clopote de rahat în nord. Israelienii devin foarte neliniștiți. Înțeleg. — Sper că înțelegi, domnișoară Costello. Fiindcă trebuie să-ți spun, președintele și o grămadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
revoluția izbucnește la Lisabona. O revoluție care, în primele "ceasuri, părea că n-are sorți de izbândă. Șefii Insurecției, cu Afonso Costa și Antonio Jose de Almeida în frunte, sunt gata să fugă. Mai multe regimente care trebuiau să se răscoale, rămân loiale Regelui. Doar un regiment de infanterie se revoltă; sergenții își arestează ofițerii și, împreună cu grupuri de marinari și civili înarmați, se întăresc în Rotonda care domina orașul, actuala Piață Pombal. Armata guvernamentală atacă de mai multe ori piața
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
armatei și a iscat noi și grave nemulțumiri. Garnizoana din Lisabona încearcă un pronunciamento militar, însă rebeliunea e repede stăpânită. Ofițerii sunt obligați să-și depună fără excepție săbiile la Președinția Consiliului. Guvernul cere Președintelui să dizolve regimentele care se răsculaseră, iar acestea se adresează decanului armatei, generalul Pimenta de Castro, ca să le apere. Cum Președintele refuză dizolvarea, Afonso Costa își dă demisia și Manuel de Arriaga îl cheamă pe Pimenta de Castro, oferindu-i să alcătuiască guvernul. Acest general, Pimenta
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
că serviciile care le face democrației vor fi răsplătite, îngăduindu-i-se să rămână la putere. Avea să plătească scump această naivitate, și încă foarte repede. În urma manifestațiilor muncitorești, pe care Guvernul le acoperea, garnizoana militară a orașului Santarem se răscoală, mărturisind printr-o proclamație că mișcarea e în afara partidelor politice și că cere un guvern care să asigure țara că demagogia dinainte de 5 decembrie 1917 nu va fi încurajată. Răscoala din Santarem însă, începută în ziua de 13 ianuarie 1919
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Portugalia, iar victoria Aliaților asupra Puterilor Centrale insuflase forțe noi democrației portugheze; toate greșelile și excesele care o compromiseseră în 1917 începeau să fie uitate în iarna anului 1919. În fața continuei agitații demagogice, garnizoanele militare din Porto și Lisabona se răscoală, la 19 și 22 ianuarie. Foarte repede, și datorită dezorientării politice a șefilor militari, aceste răscoale, începute pur și simplu pentru a forța demisia Guvernului și înlocuirea lui cu un guvern al Juntei, se transformă într-o mișcare monarhică. La
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
ocupă pozițiile în Parcul Eduard VII și schimbă focuri de armă cu gărzile republicane. Dar, poate pentru că nu aflaseră la timp orarul insurecției, sau poate pentru că fusese la mijloc o trădare - o bună parte din regimentele care trebuiau - să se răscoale, nu apar la Rotondă. Lupta începe totuși și după o rezistență înverșunată, cu pierderi de ambele părți, insurgenții se predau. Șefii sunt închiși în fortul din Elvas, iar starea marțială e declarată în Lisabona. Lovitura de la 18 aprilie 1925 este
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
cercurile militare. Numai greșeli de ultimă oră zădărniciseră lovitura de stat de la 18 aprilie. Dar hotărârea armatei de a îndepărta regimul rămâne tot atât de viguroasă. La 19 iulie izbucnește o nouă rebeliune, sub conducerea căpitanului de marină Cabeçadas, care izbutise să răscoale echipajul crucișătorului Vasco de Gama, și a căpitanului Jaime Baptista, care evadase de curând din fortul Elvas, unde fusese închis laolaltă cu ceilalți șefi ai insurecției din aprilie. Noua rebeliune militară se prăbușește, ca și cea din primăvară, datorită șovăielilor
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]