2,809 matches
-
fost o plămada transparență În care rădăcinile arborilor Formau coroane subterane. Pe acolo a trecut Omul, În fața lui creșteau munți de cristal Care-și topeau crestele tocmai sus în cer. Inimile acestora adăposteau Bulgari opalescenți prin care lumina pictă Umbre răsfrânte în adânc. O! fluviu despletit Care înconjori toată țara Havilla, Prin apele tale zglobii Înnoată pești șăgalnici Care sar curcubeul Cel care arcuiește lumină. Fără număr erau turmele Ce coborau cu vuiet la vale Pe sub bolti săpate în cetini Buciumul
VIŢA-DE-VIE de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380849_a_382178]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > GÂNDURILE MĂ INUNDĂ Autor: Ion I. Părăianu Publicat în: Ediția nr. 2101 din 01 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Gândurile mă inundă Motto: „Din stejar, stejar răsare” Răsfrânte-n poale de petale Gândurile mă inundă Ca lumina dintr-o zare Ce-n inimă se cufundă Într-un clopoțel de crin, Unde picură venin. Ele-mi trec prin os de craniu, Ecran alb - oglindă mată ! Vad îndoliat și straniu
GÂNDURILE MĂ INUNDĂ de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380882_a_382211]
-
Fiecare literă în portul ei popular, majestuos se prinde în Hora marei sărbători a Cuvântului. Când în fiecare literă se adună polenul harului, cuvântul respiră mierea duhovniciei. Toate cuvintele Limbii noastre sfinte sunt croite din freamătul de litanii al cerului răsfrânt pe chipul frumoaselor Fecioare dace, din lacrima de azur a poetului și cântecul din zori al rugii, din oblăduirea serafică a mamelor și dumbrava primăverilor copilăriei, din doinele bunicilor și legendele nepoților haiduci, din liniștea sihăstriei și sfintele răzvrătiri ale
LIMBA NOASTRA IN GRAI DULCE SI SFANT de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380940_a_382269]
-
să leg un spațiu de celălalt;să leg cele două vieți !Să fiu un liant !... V. GÂNDURILE MĂ INUNDĂ, de Ion I. Părăianu, publicat în Ediția nr. 2101 din 01 octombrie 2016. Gândurile mă inundă Motto: „Din stejar, stejar răsare” Răsfrânte-n poale de petale Gândurile mă inundă Ca lumina dintr-o zare Ce-n inimă se cufundă Într-un clopoțel de crin, Unde picură venin. Ele-mi trec prin os de craniu, Ecran alb - oglindă mată ! Vad îndoliat și straniu
ION I. PĂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/380888_a_382217]
-
neam domnesc Luminând prin întuneric Drumul timpului firesc Pentru cei ce-l bat de ani, Noi, dușmanilor dușmani ! El, stejar în Piscul Mare Ca un scut la ploi și vânt; Citește mai mult Gândurile mă inundăMotto: „Din stejar, stejar răsare”Răsfrânte-n poale de petaleGândurile mă inundăCa lumina dintr-o zareCe-n inimă se cufundăîntr-un clopoțel de crin,Unde picură venin.Ele-mi trec prin os de craniu,Ecran alb - oglindă mată !Vad îndoliat și straniuLa fiece pas se-arată,Pentru
ION I. PĂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/380888_a_382217]
-
ce se numeste Cuvânt. În el îmi tot pun gânduri de bine Chiar de mai sufăr și- adesea, plâng. Curcubeul se arcuiește senin după ploaie Peste întreaga fire, pește caldul pământ. Bucuria din ochi strânsă din raza vioaie Mi se răsfrânge pe chip, stropi azurii picurând. Astăzi conjug verbe "dicendi" cu bucuria Trăirii ce- i vie și- o simt triumfând În pescărușii planând deasupra- ne pe țărmul iubirii, Unde azi- mâine, spre marea cea mare, ajung. La Joie de vivre" nu-
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
mine, în neștireSeva ce se numeste Cuvânt.În el îmi tot pun gânduri de bineChiar de mai sufăr și- adesea, plâng.Curcubeul se arcuiește senin după ploaiePeste întreaga fire, pește caldul pământ.Bucuria din ochi strânsă din raza vioaieMi se răsfrânge pe chip, stropi azurii picurând.Astăzi conjug verbe "dicendi" cu bucuriaTrăirii ce- i vie și- o simt triumfândîn pescărușii planând deasupra- ne pe țărmul iubirii,Unde azi- mâine, spre marea cea mare, ajung." La Joie de vivre" nu- i doar
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
unit energiile pe firul vremii. Sunt receptivă fără de tăgadă la temperatura stării tale interioare. Trăim, se pare, pe aceeași parte de cer, de te simt atât de viu în trupul inimii. Între noi există un drum. Îl parcurgem cu privirea răsfrântă pe înfățișarea culorilor, în râsul soarelui sau în strigătul înserării. Îl parcurgem în tăcere, călcând peste semne, peste sunetul zorilor. Între noi există o legatură care ne ține orientați unul către altul, așa cum se așază lumina pe flori, izbăvitor de
PRELUDIU PENTRU ETERNITATE de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374336_a_375665]
-
rugăciune, creația este oficiere a unui act sacru. Imaginea vizuală are rolul unei efigii: „într-o mână am stiloul/ în cealaltă nelipsita țigară/ în față coala albă de scris/ care dintre acestea/ mă va ucide oare?”. În vinovăția sa, poetul răsfrânge parabola talantului: „vinovat de cuvintele spuse/ sunt, Doamne,/ de relele mele/ și de gândurile mle/ vinovat de ce mi-ai dat/ și nu am înmulțit...”. Există și o latură polemică în poezia lui Ion Iancu Vale, Acolada mare fiind semnificativă: „vor
SINGURĂTĂŢI ŞI REGĂSIRI de ANA DOBRE în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374405_a_375734]
-
doar negru nămol. Și inima, în piept, mereu se-nchide, Când nefericirea îi tot dă ocol Și se-ntinde ca o pată de petrol, Ca un mucegai, nespălat, în blide. Doar sufletul ne apără ființa, Fântână clară-n care se răsfrânge Din soare, și lumină și dorința De-a pune viață și mult roșu-n sânge. Dar prea ades nu ne-nfrânăm voința Și lacrima începe-atunci a plânge. (Leonte Petre) Sursa foto: Internet Referință Bibliografică: NĂMOL / Leonte Petre : Confluențe Literare, ISSN
NĂMOL de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2026 din 18 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373596_a_374925]
-
Tare aș vreau să-ți spun că eu Mi te doresc ca prima oară. Priviește-n suflet ca-n oglindă ! Nu te uita în jurul tău. Și-atuncea ar putea să prindă Ecoul ce-ai în glas mereu. Se simte că-i răsfrânt în șoapte Iubito, în cugetul tău ! Auzi un gând în miez de noapte Și înțeleg că nu-i de rău. Ecoul inimii se-aude Chiară de strigă glasul tău. Ar vrea acum ca să inunde O parte din întregul meu. Simt
ECOUL INIMII de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2018 din 10 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371342_a_372671]
-
George Pena Publicat în: Ediția nr. 2161 din 30 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Iubim precum Soarele iubește pământul în superb moment de treziri terestre; vrem să ne inunde prin simțiri triumful acestor prefaceri ce deschid ferestre. Și astăzi ne răsfrângem în împlinire, ne regăsim solemni - timpi victorioși - spre viitor, viața, călătorește-n devenire și pulsează-n noi, sânge de strămoși. Ne risipim în lume într-o clară iubire, tot intuim patriei un glorios avânt; descoperim atenți, adâncuri, rostuire, în Țara
LA MULŢI ANI, ROMÂNIA! de GEORGE PENA în ediţia nr. 2161 din 30 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371474_a_372803]
-
nr. 1918 din 01 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului La poarta sufletelor bat amintiri Grădini de sentimente înfloresc Cu flori de vise sau cu amăgiri Din clipele de viață ce se risipesc. Iar în oglinda sufletului omenesc Tăcute umbre se răsfrâng Doar picături de lacrimi le stropesc Stingând văpaia-n inimi care plâng. Când vise și gânduri se contopesc Se aud acorduri de suflete vibrând Pierzându-se în corul îngeresc În tainice ecouri murmurând. Pe-al vieții ocean învolburat Destine enigmatice
UMBRE ÎN OGLINDA SUFLETULUI de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375010_a_376339]
-
cerul, odată cu el și camera unde cei doi îndrăgostiți stăteau îmbrățișați, sărutându-se din când în când, parcă nevrând să se mai despartă vreodată. Lumina creștea, apoi inundă bolta cerească într-o simfonie multicoloră stropită cu flăcări purpurii, ce se răsfrângeau în oglinda de cleștar a ferestrei acum închisă, simțindu-se răcoarea zorilor ce înfiorau cele două corpuri tinere, lipsite de orice veșmânt. Scântei galbene, roșii, verzi, sclipesc pe suprafața tulbure a Oltului ce-și purta mai departe apele învolburate și
ROMAN / CAPITOLUL 21 PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373717_a_375046]
-
la socoteala și convorbirile din podul imaginației! Îți plăcea să mă auzi confirmând de fiecare dată mai aprins, de parcă pe cuvintele zemoase de sensuri se sprijinea cerul. Creșteau constelații între carul mic și carul mare, trezite de suflul așteptării. Își răsfrângeau lumina pe partea netedă a vremii între atâtea fremătări! Răsturnată pe liniștea orelor, am călărit luna cu inima lipită de dor. Îți scriu și pe fâșie aceasta de dimineață: dragostea e devotată izvorului din care își bea viața. (23 septembrie
DEVOTAMENT de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 2094 din 24 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373898_a_375227]
-
Paznicii s-au întors împotriva ei, renunțând să-mi urmărească prietenul. Poate norocul lui Martin acesta să fi fost!... ...Herr Kapitän, am prins un spion! Cu cuvintele acestea am fost prezentat unui personaj grotesc, obez din cale afară, cu fălcile răsfrânte peste gulerul tunicii negre. Se afla într-o încăpere a clădirii fermei, în fața unei mese, cu o grămadă impresionantă de cireșe înainte, vâra în gură câte din ele apuca într-o mână, iar sâmburii îi scuipa împrejurul său cu cadența
LA CIREŞI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2291 din 09 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374001_a_375330]
-
de jertfă, răbdării, iubirii creștine, și îndeobște a celorlalte virtuți. În sanctuarul de sine, autorul a păstrat trei nestemate : sărăcia, castitatea și ascultarea, aceste carisme atât de scumpe Seraficului Părinte Francisc. Ele îi împodobesc trupul și sufletul, îi înnobilează spiritul, răsfrângându-și razele în afară spre luminarea semenilor și a discipolilor. Și poate că ceea ce e cu adevărat valoros, rămâne tensiunea între ceea ce este spus și ceea ce este tainic, de neexprimat în cuvinte, de rostit cu “șoaptele Duhului”. Și aceste taine
RECENZIE LA CARTEA PR.PROF.DR. ŞTEFAN ACATRINEI SFÂNTUL FRANCISC ŞI SFÂNTA CLARA de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375291_a_376620]
-
Acasă > Poezie > Oglindire > DOREAM Autor: Gabriela Rusu Publicat în: Ediția nr. 2070 din 31 august 2016 Toate Articolele Autorului Doream Doream să răsfrângem cerul prin noi Cu amintirile aceleiași iubiri regăsite , Să ne unim iar inimile risipite ... Împreună între vise să fim noi doi . Doream să fim două stele aprinse Pictate-n gând cu mii de culori , Rătăcind iar privirile printre flori ... Cu
DOREAM de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375513_a_376842]
-
Acasă > Literatura > Beletristica > AM SPUS ADIO, IERNII... Autor: Corina Negrea Publicat în: Ediția nr. 2014 din 06 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Am spus adio, iernii... Se scutură petale pe caldarâmul gri, Lumina se răsfrânge în falduri peste umbre. Cutreier prin văzduh cu pescăruși zglobii, Si fâlfâiri de aripi alunga neguri sumbre. Peste decor de toamnă țesut pe pânză zilei Un pictor zugrăvește clepsidra răsturnata. Se scurg nisipuri fine pe veșnicia clipei Și doar frumosu-l
AM SPUS ADIO, IERNII... de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2014 din 06 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375594_a_376923]
-
stele. Se înfioară iar, pe pieptul meu ce-a tresăltat Alintul dăruit de tine, când m-ai îmbrățișat. Caut și regăsesc pe trup, pe-o margine de noapte, Amprenta buzelor ce-au murmurat neauzite șoapte... Și simt al tău parfum, răsfrânt pe-a mea eșarfă Când aerul încins ne-nvaluia în sunete de harfă... Pe buze-ntredeschise, se-alintă cuvinte nerostite Iar eu pictez pe glasul tău, emoții infinite. Cu ele traversăm oceane de mută așteptare Spre malul altui timp de
SPRE MALUL ALTUI TIMP de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2262 din 11 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375638_a_376967]
-
din țară au avut posibilitatea de a asista la o sărbătoare a originalității materiale și spirituale a unor populații care au supraviețuit de-a lungul timpului, în armonie cu natura înconjurătoare de la care au preluat albastrul cerului și al apelor răsfrânt în culoarea ochilor, a caselor, a portului popular, vigoarea pământului, a apei, a soarelui și a vântului trasmisă vitalității sufletului și cântecului, bogății materiale prelucrate după vechi rețete culinare sau meșteșugărești. Prin spectacolul lor acești oameni ai apelor, soarelui și
FESTIVALUL GASTRONOMIC SI ECO-CUTLURAL D ALE GURII DUNARII , II de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/371904_a_373233]
-
comuniunii intru iubire, mireasma misiunii intru adevăr, vocația alegerii în lumina crezului și autoritatea conducerii de ați asumă jertfă, vrednicia și responsabilitatea intru zidirea Panteonului sacru al Neamului nostru: „Pentru mine, care trăiesc numai ca să scriu, toate aceste simțăminte se răsfrâng în năzuința de a mai face să existe încă o carte și încă una, și încă una. Iar faptul însuși că acestea se nasc echivalează cu încredințarea unei datorii ce s-a îndeplinit în felul ei, oricât de puțin semnificativ
UN FIU ALES AL DACIEI MARI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371897_a_373226]
-
prin aceasta un sacrament al împăcării[30], al iubirii și a unității profunde a oamenilor în Domnul nostru Iisus Hristos, a mântuirii în El și prin El, așa după cum am mai spus în acest studiu. Unitatea creștină trebuie să se răsfrângă asupra lumii întregi, pentru ca să se pregătească în acest chip unitatea eshatologică pe care Sfânta Împărtășanie o prefigurează, Împărăția lui Dumnezeu cea veșnică pe care o pregustăm încă din viața această terestră și care nu este o comuniune umană, ci o
DESPRE EPICLEZA EUHARISTICĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372272_a_373601]
-
pentru o singură zi și nici nu simțise privirile de vultur, ce scormoneau în căutarea a ceva sau a ... cuiva... Doar când ascensorul își deschise ușile la chemarea ei și se trezi nas în nas cu Andrei, tulburarea i se răsfrânse inevitabil asupra genunchilor ce refuzau să o mai susțină și se sprijini alarmată de perete. Ochii aceia negri, hipnotici, ce o fixau în tăcere, îi blocaseră circulația sanguină aproape și simți că fluxul cald și vital, nu mai ajungea la
HAPPY VALENTINE S DAY de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2238 din 15 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372512_a_373841]
-
ei, Euharistia fiind prin aceasta un sacrament al împăcării, al iubirii și a unității profunde a oamenilor în Iisus Hristos, a mântuirii în El și prin El, așa după cum am mai spus în acest studiu. Unitatea creștină trebuie să se răsfrângă asupra lumii întregi, pentru ca să se pregătească în acest chip unitatea eshatologică pe care Sfânta Împărtășanie o prefigurează, Împărăția lui Dumnezeu cea veșnică pe care o pregustăm încă din viața această terestră și care nu este o comuniune umană, ci o
DESPRE FRUMUSEŢEA, TEMEINICIA ŞI IMPORTANŢA SFINTEI EUHARISTII... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2007 din 29 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371083_a_372412]