1,007 matches
-
În serios tot ce se leagă de ea, tu nu crezi? Simțeam că se străduiește din răsputeri ca tonul să-i rămână calm și Împăciuitor. — Poate că asta se Întâmplă tocmai pentru că iau Într-adevăr totul În serios! m-am răstit la el, furioasă pentru că nu voia să mă vadă și că nu mă rugase să vin cu el și cu prietenii lui și pentru că Îi ținea partea lui Lily, deși ea avea dreptate, și el la fel. E viața mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
sediul lor din Times Square să Încerc tot ce‑mi stă În puteri să fie concediată pe loc („Nu zău? Nu sunt prea Îngrijorată“ă, s‑a săturat de mine și mi‑a făcut legătura cu altcineva. — Editorialul, s‑a răstit o altă femeie care părea stresată. M‑am Întrebat dacă așa suna și vocea mea când răspundeam la telefonul Mirandei și mi‑am spus că, dacă nu, spre așa ceva tindea. Era așa deprimant să auzi o voce atât de Încredibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
pași Împleticiți. „Ai făcut problemele?“ „Nu.“ „Le facem acum.“ Mă uit foarte mirat la Învățătoare: cum să le facem acum? Ea mă pune să gândesc Împreună cu Întreaga clasă: „Ce se dă În problemă?“. Scriu pe tablă datele problemei. Învățătoarea se răstește la mine: „Notează, boule, datele prescurtate!“. Cum prescurtate? Cu litere? Dar ce, literele pot ține loc de obiecte? Mă simt deodată iluminat. „Ce se cere În problemă? Vezi acum ce ai și ce-ți trebuie, fă calculele, ce aștepți?!“ „Păi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
care-i lăsă să-și spuie toată povestea din fir în păr. Pe urmă îi întrebă dojenitor: ― Vreți să cumpărați moșia cucoanei, ori vreți s-o luați cu japca? ― Ba noi... Încercă să protesteze Luca Talabă. ― Să taci acuma! se răsti directorul. Ați vorbit destul. V-am ascultat... Ministerul n-are dreptul și calitatea să intervie în tranzacțiile dintre vânzătorul unei proprietăți agricole și amatorii de a cumpăra, afară de anume cazuri prevăzute de lege, iar aici nu e cazul. V-ați
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
eu nu mă mai bag și nu mă amestec! Treaba voastră cum vă descurcați, că eu sunt primar și nu mă pot lua după vorbe și basme! ― Ba ai să trimiți, că, de nu, să știi că mănânci bătaie! se răsti deodată Trifon, ridicând pumnul. ― Tu să dai în mine, măi Trifoane? Tu să-mi poruncești mie? făcu primarul cu o înflăcărare mânioasă și mândră. Ia poftim, Trifoane, dă! Trifon se repezi înjurînd, dar țăranii îl opriră. Urmă o hărțuială lungă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
primar să fie alături de oameni, nu împotriva lor, că nu șade bine, amenințîndu-l chiar că, altfel, nu va fi părtaș nici la pământuri. Ion Pravilă, și din ambiție că o cârpă de om ca Trifon Guju a îndrăznit să se răstească la dânsul, și de teamă că mâine-poimâine se vor întoarce lucrurile cum au fost, rămase nezdruncinat, declarând chiar că mai bine se lipsește de pământ, decât să fie călcat în picioare. Trifon, atins, sări iarăși: ― Matale te-ai învățat să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mai mult ca orice, parcă I-ar fi insultat pe el personal. Se gândea să se repeadă la dânsul și să-l cravașeze în fața mulțimii, ca să fie pildă și altora care ar mai cuteza să sfideze trupa. Se pomeni însă răstindu-se aproape la prefect: ― Domnule prefect, dumneavoastră nu auziți îndemnul la nesupunere și rebeliune către trupele de sub comanda mea?... Eu trebuie să iau măsuri, domnule prefect!... Eu am răspundere pentru siguranța trupelor, domnule prefect! ― Domnule maior, nu-ți permit să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
câte un pâlc de îndrăzneți se avânta spre frontul soldaților, în timp ce alții împroșcau cu bulgărași de pământ sau cu pietre. Calul maiorului, lovit de un bolovan rătăcit, se ridică speriat în două picioare. ― Dumneata aștepți să ne masacreze bandiții? se răsti Tănăsescu la primul-procuror. Nu vezi că au început să ne bombardeze? Apoi continuă cu glas de comandă: ― Trompet, sună!... Trompet! În secunda următoare văzduhul fu străfulgerat de sunetul arămiu al trâmbiței. Calul trompetului mișca urechile după cum obrajii sergentului se umflau
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de oameni pe brânci și mai ales la anchetatorii în picioare. Se făcu tăcere până ce trecu carul mortuar. Toți se descoperiră, iar Baloleanu murmură cu o întristare indignată: ― Biata femeie, biata femeie!... Ce crimă odioasă! Primul-procuror, auzind indignarea prefectului, se răsti și el la Toader: ― Ce ți-a făcut ție cucoana asta bună și frumoasă, nemernicule, de ai omorît-o? ― Eu n-am omorît-o! tăgădui țăranul cu îndărătnicie. Sosi și convoiul de țărani din Lespezi, escortat de soldați. Primul-procuror Grecescu, ambițios să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
voce la întâmplare, poate fi chiar vocea ta lăuntrică. O lumină puternică te orbește, nici măcar închizând ochii nu te poți feri. Nu vezi nimic, lumina scormonește ca un bisturiu în ochii tăi care sângerează. Auzi doar vocea care nu se răstește, e egală cu ea însăși tocmai pentru că e neînduplecată. Cele mai multe întrebări sunt aceleași mereu. Răspunzi, firește, la fel. Numele, prenumele. Numele tatălui, al mamei. Dacă au făcut politică și de care. Dacă ai făcut politică și de care. Oricum știm
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de altă parte, multe erau rânduite altfel decât ar trebui. Privind la oamenii-păsări, la oamenii-animale sau la oameniicuvinte, nu reușea să dea mulțimilor un singur chip sau să le facă să încapă într-un singur cuvânt. — Auzi, bă Coltucule, se răsti la el șchiopul, trecându-și cârjele dintr-o parte în alta, căci de pe un picior pe altul ar fi fost prea mult pentru el. Ce nume mai e și ăsta ? Coltuc ridică din umeri, asta putea să facă. — Un nume
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
lor, alungite de asfințit, cădeau spre interiorul cercului, până la câlcâiele lipite unele de altele ale celor trei, încât părea că soarele apune de peste tot, ceea ce ar fi fost cu putință, într-un loc ca acela. Ce treabă ai tu ? se răsti Pârnaie, ridicând lama cuțitului în dreptul ochilor. — Ha, ha, ha, râse Calu, bătând sec și amenințător, în ritmul hohotelor lipsite de veselie, cu palmele devenite, dintr-odată, potcoave. Întâi și-ntâi, aruncați armele aicea, la rastel... Pârnaie privi în dreapta și-n
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de tristețe. Iadeș se strecură, mai în față, pe sub subțioara lui Pârnaie. Își scoase fesul și-l mototoli, cu mâinile în față, ca la priveghi. Io zic să chemăm Poliția... spuse. — Și cum ai să chemi tu aicea Poliția ? se răsti Pârnaie. Cu porumbelu’ ăsta călător ? Ca întotdeauna când venea vorba de el, Mierlă ugui, întinzând brațele și rotindu-se. — Păi, dăm un telefon... încercă Iadeș. Am unu’ aicea... — Și poate-ți bagi și firu’ în cur, să aibă curent... spuse
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Ajungea până la cer, de ce să-l dărâmi ? — Păi, tocmai de-aia... spuse Pârnaie, îmbufnat, amintindu-și de cuțitul pierdut. Iadeș rămăsese iar în urmă, lăsându-și sacul, când și când, la pământ. — Până acum ziceai că de ce-l cari, se răsti Pârnaie. Nici acum nu știu, răspunse Iadeș, oftând de sub sac. Când o să știu, poate c-o să-l arunc. Chisăliță se legăna de pe un picior pe altul, potrivindu-se după mersul mai larg al lui Pârnaie. Mergeau amândoi cu mâinile în
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
fie ție, orangutanule ! Apoi, măsurându-l cu privirea : Ce, crezi că dacă ai geacă... tot orangutan ești... Orangutan cu geacă... Hai, cară-te în altă parte ! — Macairodus, spuse Maca, nu orangutan. — Mă, tu să nu faci mișto de mine, se răsti din nou omul, dar era limpede că nu înțelesese nimic, îl irita însă că, după mișcarea buzelor, cuvântul îi păruse nemaipomenit de lung. Se întoarse la țărușul pe care se străduia să-l înfigă, bătând cu o piatră pe post
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Ce coincidență, e omul momentului. Să preiau eu mesajul? Nu-ți face probleme, promit să-i spun că suntem Într-un jet și ne Întoarcem de la Cannes, nu că stăm la un Starbucks din centru. —Dă-mi-l, m-am răstit eu, simțind că-mi vine să-mi dau palme pentru că programasem numărul lui Philip În mobil În timp ce-l smulgeam dintre degetele lui Sammy și observând În treacăt cât de drăguț era să-i ating pielea. Am redus la tăcere soneria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
asta-mi dădea un motiv s-o termin cu el odată pentru totdeauna. M-am aplecat să-l bat pe umăr, dornică să-mi afișez public indignarea, dar am sărit efectiv Înapoi când tipul s-a Întors și s-a răstit la mine: —Ce mă-ta vrei? Nu vezi că sunt ocupat? Nu era Philip. N-avea accent britanic, nici maxilar dăltuit, nici zâmbet gen am-fost-unbăiat-foarte-rău. Spre marea mea surpriză, fața care se holba la mine, contorsionată de furie și enervare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
în latină. Ceva scandalos: care era noima acelui gest? O sfidare a autorității, un omagiu căruia nu-i socotise urmările negative și care se puteau răsfrânge asupra Ordinului Dominicanilor și a lui Tommaso însuși? Sau cu totul altceva? Starețul se răsti la el, în timp ce mulți se amuzau sau se minunau: Frà Tommaso, este o gafă de neiertat! Tommaso însă se prefăcu că nu aude, premeditase acel gest și-l făcuse din inimă, dincolo de faptul că se cuvenea sau nu; ieși din
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
mama și cu tata știe ce faci tu aci?...“ Am închis licitația punând pe tarabă de zece ori prețul de strigare, ca să fie clar că nu mă joc. Bătrânul mi-a luat banii, mi-a dat ceapa, apoi s-a răstit la femeie: „Du-te, bre, mai încoloșa, acilea nu-i sală de așteptare...“ Vă spuneam mai devreme că procedura unei achiziții din piață este asemănătoare cu cea de la mall, dar ar fi bine să ne concentrăm un pic și asupra
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
De fapt, dumneavoastră trebuia să vă ocupați de el”. Nuanța verzuie de pe chipul vicepreședintelui era destul de interesantă. Cînd ne-am întors la agenție, s-a dezlănțuit iadul. Vicepreședintele a năvălit în biroul meu și s-a lansat într-un discurs răstit despre importanța lucrului în echipă și despre felul în care îl abandonasem. înainte să apuc să răspund, directorul agenției a venit și el în birou și a întrebat ce se întîmplase. I-am răspuns, iar el s-a întors către
[Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]
-
drumului soarelui spre apus și rostesc: "Du-te soare, vino lună, / Sânzâienele îmbună, / Să le crească floarea floare, / galbenă mirositoare, / fetele să o adune, / să le prindă în cunune, / să le pună la pălărie, / struțuri pentru cununie, / Boabele să le răstească, / până-n toamnă să nuntească."194 Divinități nocturne, lunare, Sânzâienele umblă pe pământ sau plutesc în aer, în noaptea de 23 spre 24 iunie, cântă și dansează, aduc rod holdelor și femeilor căsătorite, înmulțesc păsările și animalele, înmiresmează florile, tămăduiesc bolile
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
însuși. Ca element al proiectului dramatic, personajul lui Caragiale este construit prin limbaj, vorbind la rândul său un limbaj. Astfel, când Spiridon îi spune că Veta se plânge de urât, că îi e frică să stea singură, Jupân Dumitrache se răstește: Da’ Chiriac nu-i aicea? Prin datoria pe care o are omul său de încredere de a o vindeca pe coana Veta de urât, personajul construiește ficțiunea a cărei particularitate este încrederea totală pe care Jupân Dumitrache o are în
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
decât consistentă! delete-ul e folosit de tine cu mine nu numai în scris. mă delete dintr-o întâlnire, ducându-te la alte întâlniri, e drept, importante, de serviciu... delete posibile întâlniri... și delete un ținut de mână cu o vorbă răstită pe motiv că e o problemă de dispoziție, de stare... până la urmă avem o relație enter-delete...uite aici un enter: am înțeles starea ta de oboseală, și aia de agresiune pe post de apărare... însă nu m-am prins ce
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
Variable:DOCUMENT Paragraph:11] Sindicatele și media Atitudinea unor lideri de sindicat sau a unor cadre didactice față de media a fost uneori ostilă. Acest comportament s-a manifestat în forme variate. In conferința de presă de ieri, sindicaliștii s-au răstit la JURNALIȘTII de care s-au folosit până ieri pentru a transmite mesajele către profesori. [CASE#10 ZIARE:Adevărul Variable:DOCUMENT Paragraph:17] Un lider de sindicat generalizează fără discernământ atunci când spune: "Nu mai dați crezare la toate măgăriile care
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
primim comanda dacă făceam acele modificări”, răspunde angajatul. „Scuză-mă”, zice managerul, „dar de când ai tu voie să-mi modifici instrucțiunile fără a-mi cere permisiunea?”. „Eu Încercam doar să...” Înainte să termine ce avea de spus, managerul s-a răstit nervos: „Auzi, ori te conformezi, ori pleci! Eu conduc departamentul. Toată munca lui se desfășoară sub comanda mea. Treaba ta este să duci la Îndeplinire sarcinile pe care ți le dau eu, ai Înțeles?”. Angajatul dă să plece. „Stai puțin
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]