5,766 matches
-
încolăcit Balaurul în jurul fructuluiOprit din grădina edenuluiși s-a întins precum o umbraPână a ajuns să-și mușteDin propria coadă în parteaCealaltă, nevăzută a lunii.Dar deși rănit de moarteBalaurul tot n-a muritși a mișcat din coadăși s-a răsucit ca o frânghiePe un ghem de umbrăși a clătinat planetaPrecum furtuna pântecul... X. IMNUL ÎNVIERII, de Marin Mihalache, publicat în Ediția nr. 2299 din 17 aprilie 2017. Din sfinți părinți sau din părinți lumești Tot se mai nasc copii cuminți
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
oameni buni, fără ... II. LA REVEDERE, de Lorena Georgiana Craia , publicat în Ediția nr. 2340 din 28 mai 2017. Nu mai sunt scrutări fatale! Și se-ntâmpină cu cerul Ceară peste gând - petale, Tainele din tot misterul. Tremurând, către plafon, Răsucea câte-o idee, Ca un vechi magnetofon, Tânguind pentr-o femeie. Trist să-ngân cu el refrenul - Mulți obraji aveau nevoie Lacrimi, care vin cu trenul... Găzduiți de bunăvoie. Așezată în genunchi, Aveam mâinile uscate, Răvășită din rărunchi - Buze de
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
înnodau, Dinăuntru-mi fumegând, În fire de plumb zburdau. Mă lăsa să îi alunec Și îmi număra ... Citește mai mult Nu mai sunt scrutări fatale! Și se-ntâmpină cu cerulCeară peste gând - petale,Tainele din tot misterul.Tremurând, către plafon,Răsucea câte-o idee,Ca un vechi magnetofon, Tânguind pentr-o femeie.Trist să-ngân cu el refrenul -Mulți obraji aveau nevoieLacrimi, care vin cu trenul...Găzduiți de bunăvoie.Așezată în genunchi,Aveam mâinile uscate,Răvășită din rărunchi -Buze de tăceri
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
gene false, sprâncene făcute din creion, buze groase, prea groase, decolteul mult prea generos lăsa să se vadă doi sâni mari, rotunzi, prea rotunzi să nu fie siliconați. Fusta scurtă acoperea cu succes chilotul. Fata se plimba nervoasă pe hol, răsucind pe deget cheile mașini. -Doamna asistentă, doamna doctor, striga disperată frumoasa blondină, vă rog, salvați-mi soțul, o lună măcar să mai trăiască, să pot aduce notarul acasă să modifice testamentul. Dacă moare acum, nu-mi rămâne nimic, nici nenorocitul ăsta
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU V de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2082 din 12 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385343_a_386672]
-
aveau, mergea și o bucată de ziar, și-și făceau o țigară.Mereu a fost fascinat, de faptul că știau câte fire de tutun să prindă între degetele noduroase de la muncă și reumatisme, cum îl răsfirau pe foița, apoi o răsuceau și cu limba îi umezeau o margină, pe care o lipeau și astel apărea țigara. Cu ea între degete mergeau la felinar, acționau micul levier pentru ridicarea sticlei și aprindeau țigara. Primele fumuri erau trase cu poftă, parcă ar fi
CĂLĂTORIE NETERMINATĂ de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2134 din 03 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385352_a_386681]
-
-Parcă te-aș cunoaște, zise unul dintre țărani, era la vreo 50 de ani, brunet cu niște ochii negri vioi și iscoditori, avea mustățile mari, negre cu fire albe, îngălbenite de tutun în dreptul nărilor, cărora, din când în când, le răsucea vârfurile în sus. -Sunt Ion, fiul lui Petre al Linii din Valea Mare, ai fost acum câțiva ani la noi, să cumperi niște oi. Te știu nene, ești Gheorghe Gheorghe din Satul Nou, sunt bucuros, să te revăd. Ia o
CĂLĂTORIE NETERMINATĂ de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2134 din 03 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385352_a_386681]
-
să intervină chirurgical la picioare, pentru lungirea tendoanelor și îndreptarea tălpilor, până nu se rezolvă problema esofagiană. “Ni s-a explicat că piciorul strâmb congenital sau varus equin este o deformație a piciorului și gleznei prezentă la naștere. Acesta este răsucit spre interior, iar vârful piciorului orientat în jos. În cazul lui Edi, îi sunt afectate ambele picioare, tălpile sunt poziționate față în față, rotulele diferă ca mărime. Am mers de atunci la numeroși specialiști de la spitale din Craiova și București
Edi vrea să facă primii pași către Moș Crăciun [Corola-blog/BlogPost/92497_a_93789]
-
două lucruri pe care vi le pun la suflet și frățiilor voastre: În Parlamentul României se dezbate acum problema „parteneriatului civil”... Ce nebunie! Și aleșii noștri dorm în sacul european; aceasta este acum cea mai ardentă problemă a României? SE RĂSUCESC PĂRINȚII ÎN MORMÂNT! În al doilea rând, nu pot să-mi scot din minte cum este posibil ca în județele din mijlocul țării să se facă actele oficiale în limba maghiară, iar mai marii țării să tacă, să nu aplice
Lecție de patriotism de la Slovacia! Colonel (r) prof. Claudiu Aiudeanu [Corola-blog/BlogPost/92489_a_93781]
-
Păi, tren. De întoarcere acasă!... Tohăneanu a rămas pe gânduri, apoi s-a întors și a contemplat foarte preocupat preț de câteva secunde prin ochelarii săi groși coroana unui vișin pricăjit din fundul curții. În cele din urmă, s-a răsucit brusc pe călcâie și mi-a zis răspicat, neguros, privindu-mă adânc: - Nu mai trebuie să te duci! Rostind aceste cuvinte s-a grăbit să dispară prin chenarul întunecat al aceluiași cancello dei sospiri, de unde se ivise înaintea noastră. N-
ÎNTR-O ZI A SFÂRŞITULUI DE OCTOMBRIE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383139_a_384468]
-
să scot o vorbă, care-ar trezi povestea, Țăranii să nu simtă că vin de undeva, Din niște alte timpuri, din vremurile-acestea. Dar condamnat sînt parcă să mă întorc stingher, Din orice vis, la ceasul unui prezent de gheață, Și, răsucind din cheie același arc de fier, Să mă împing anarhic spre-o nouă dimineață. Poate-o să-mi fac o casă cu prispă, și-ntr-o zi ... Citește mai mult Cînd mi-e urît de lume imaginez un satși mă
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
să scot o vorbă, care-ar trezi povestea,Țăranii să nu simtă că vin de undeva,Din niște alte timpuri, din vremurile-acestea.Dar condamnat sînt parcă să mă întorc stingher,Din orice vis, la ceasul unui prezent de gheață,Și, răsucind din cheie același arc de fier,Să mă împing anarhic spre-o nouă dimineață.Poate-o să-mi fac o casă cu prispă, și-ntr-o zi... XXXII. ACELE VERI MINUNATE, de Dragoș Niculescu, publicat în Ediția nr. 2237 din
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
fi atât de bine dispusă?! Întotdeauna i se păruse că vară-sa avea talent actoricesc! Și începu să râdă în falset. N-avea să se oprească nici când Mira o salutase, ieșind pe ușă. Coborând treptele, fu surprinsă de cheile răsucite de vară-sa în urma ei. Sunaseră vindicativ ca lătratul unei mitraliere... Deci, cât de vindicativ?! Referință Bibliografică: Romanul LEGĂTURA DE CHEI - CAPITOLUL 4 / Angela Dina : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1794, Anul V, 29 noiembrie 2015. Drepturi de Autor
CAPITOLUL 4 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383229_a_384558]
-
au zis. Și editorul, un play-boy. Cer, toți, expertizarea medicală a lui E. O contraexpertiză dacă rezultatul nu va fi așa cum vor ei. Totdeauna scribălăii ăștia își dau în petic. Se vâră peste tot. Se cred cei mai deștepți, pentru că răsucesc, în fel și chip, cuvintele. Au dărâmat, zic, și moharhii, dictaturi, guverne, au impus religii. Îi privește, îmi voi continua studiul, oricum. Am nevoie de E. aici; mintea lui e un fel de cutie chinezească. În fiecare compartiment, o altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
zgâriate pe suprafața tencuită. Se aplecă să le observe cu luare-aminte. Între timp, Bargello se Întorsese din recunoaștere. — Nu e nimic, priorule. Doar ruine și unelte de lucru. Nici o hârtie, nici o pânză. Pe Dante Îl stingherea prezența acelui imbecil. Se răsuci brusc pe călcâie, Întinzându-i torța. Măcar așa avea să fie de folos. Omul o luă, deconcertat și rănit În mândria sa. Dar curiozitatea era mai puternică. — Zici că meșterul a fost legat de par când Încă era viu? Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
din nou durerea cumplită de cap. Toată vânzoleala aceea Îi aminti de piața de dimineață. Tocmai se gândea să plece când un glas Îl opri. — Vino, messer Alighieri, pe aici! Ia loc În cel de al Treilea Cer! Poetul se răsuci. În stânga lui, În colțul cel mai din fund al sălii, spițerul, șezând printre alți bărbați, se ridicase În picioare și Îl saluta cu brațul, făcându-i semn să se apropie. Dante se Îndreptă Într-acolo cu o Încetineală studiată. Voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
pe care ți le lasă Îndatoririle dumitale de cârmuire? — Mă gândesc la o scriere În care, ca Într-un banchet, i se va Împărți oricui dorește pâinea științei, răspunse Dante. — Un banchet? Întrebă un glas care Îl determină să se răsucească. În spatele lui Își făcuse apariția Cecco Angiolieri. Ai fi putut crede că, până În clipa aceea, stătuse ascuns sub masă, ori că imitase pășitul fără zgomot al tâlharilor, pe care Îl deprinsese cu prilejul repetatelor sale vizite prin Închisori. — Și va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
până la capătul construcției. Acolo era un bărbat, Întors cu spatele, care contempla orașul. Pentru o clipă, Dante Îi zări pofilul cu trăsături brutale. Un stăpân care Își contempla posesiunile. În timp ce călugărul care Îl anunțase se Îndepărta În tăcere, bărbatul se răsuci. Înalt și masiv, cu un nas lat care Îi ploua peste buza superioară, ar fi putut constitui magnificul portret al unui Împărat din perioada decadenței. Un Commodus, poate. Sau un Nero, dacă nu i-ar fi lipsit cu desăvârșire acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
lui Ambrogio? De ce anume vă temeți, de fapt, din această moarte? Iar mai Înainte? De ce vă puteați teme din viața lui? Celălalt păru să nu surprindă tonul său zeflemitor. Se apropiase de fereastră, parcă În căutare de aer. Apoi se răsuci, cu o scăpărare de răutate În ochi. După ce renunțase la masca sa curială, acum părea un negustor șiret, gata să vândă și să cumpere. De ce ar trebui să se teamă Sfânta Biserică de moartea unui biet artizan? Sau de viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Încă mult, reluă Cecco pufnind. Iubirea nu vine din vedere, precum după frumoasele spirite florentine messer Guido, Lapo și ceilalți. Ci din atins și din mușcat și din supt și din băut și din mirosit și din țipat și din răsucit În pat și din smulsul părului. Poate că aș putea să vă amitesc și eu, cu modestie, câteva din versurile mele. Însă mă tem că messer Alighieri s-ar supăra dacă aș face comparație Între Becchina mea, cu grațiile ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
care Îi păru cunoscut. S-ar fi rotit să vadă cine era, dar mai Întâi trebuia să Își desprindă haina, care i se Încurcase În scaun. Nu voia să se arate neîndemânatic, În ochii acelor străini. Se pregătea să se răsucească, când Își aminti că trebuia să termine de vorbit Împotriva lui Cecco. Nu e așa, repetă el și Îi păru că fusese minunat de concluziv. Glasul Îi vorbi iarăși la ureche. Nu simți și dumneata cât de greu a devenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
spre a se face mai apoi nevăzut Îndărătul barierei de pânze. Săritura fusese nespus de iute. Simți ceva mișcându-se lângă el, la câteva rânduri spre dreapta. Oare asasinul Încerca să se Întoarcă pentru a-l surprinde pe la spate? Se răsuci rapid și trecu de bariera din pânză, Înlăturând țesăturile cu violență. Alerga din nou către partea prin care intrase când, cu un gest de ușurare, Își dădu seama că pe ferestruica de sus Începuseră să coboare, În sfârșit, soldații. Trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Întoarcă de Îndată la Palatul Prioriei ca să afle vești despre executarea exilului, dar reușea să Înainteze foarte Încet, Împiedicat de mulțimea care se deplasa, compact, În sens contrar. A nu se știe câtelea ghiont Îl smulse din gândurile lui. Se răsuci ca să tragă un șut un fundul obraznicului care Îl lovise, un mârlan prost Îmbrăcat, cu o față abrutizată. Dar omul Îi ieșise din raza de acțiune, resorbit de fluviul de trupuri. Abia atunci Își dădu seama de neobișnuita agitație din jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ar fi fost argumentația, ea fu Înăbușită de o larmă asurzitoare, provenită dinspre intrarea cârciumii. Un grup de oameni Înarmați dădea năvală, prin agitația mușteriilor din preajmă, care Încercau să se Îndepărteze În grabă, răsturnând bănci și mese. Dante se răsucise și el, În timp ce mâna Îi alerga spre daga ascunsă. Între timp, cu coada ochiului, căuta o cale de retragere spre centrul Încăperii. După ce Îl zări pe cel ce părea să fie șeful năvălitorilor, păru să se liniștească. Un bărbat bondoc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
acela, văzu totul În mod limpede: pentagonul, Venus, cunoștințele sale despre stele. Trebuia să se Întoarcă imediat la tavernă și să pună să fie arestat vinovatul, să fie supus torturii ca să mărturisească totul. El era, trebuia să fie el. Se răsuci ca să strige ordinul către gărzi, dar mai apoi se abținu, aplecându-se la loc Îndărătul adăpostului izbit de pietrele care se succedau fără răgaz. Ceva, În sinea lui, Îl oprea. Folosirea torturii drept principală procedură pentru obținerea adevărului Îi repugnase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
mercenari, călăuziți de mistreț, se puseseră pe urmele sale. Dacă primul grup ar fi făcut cale Întoarsă, el s-ar fi pomenit Încolțit pe ulița de cărămizi, fără putință de scăpare. În clipa aceea, zări o umbră În spatele său. Se răsuci dintr-o dată, gata să lovească. În beznă, recunoscu chipul lui Cecco Angiolieri. Cum era posibil? Cu puțin timp În urmă, omul acela se afla cu el, În tavernă: trebuie că ieșise Îndată după aceea și ajunsese Într-un fel sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]