5,132 matches
-
Eminesciană S-a prins un fir de aur Din pădure Ca să răsune În veacuri Mereu Melodia divină, Jocul iubirii Focul simțirii Ambientată în picuri de soare Doare Iubirea eternă Mereu prezentă BETHOVEEN Înalță imnul fericirii Din hăul adânc al durerii Răsună strunele de aur Pentru întregul lumii tezaur Mai vine și timpul în voalt Cu sceptrul magnific înalt Să-ncununeze a vieții minune Să nu cădem aspru în deșertăciune MISTER Se coboară din înalturi un mister Să mă deslușești, mereu îți
DIAMANTE ŞLEFUITE (POEME) de GEORGETA BLENDEA ZAMFIR în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383969_a_385298]
-
mi-a dat șansa să fiu alături de cei deștepți!? Mai citi încă o dată inscripția în stâncă și adăugă: - Cineva face glume proaste în creierul munților! Ca o replică la gândurile sale, calul se ridică în două picioare și necheză de răsună valea în ecouri. - Și dacă zona este într-adevăr bântuită de duhurile necurate? Inscripția să fie oare un avertisment din partea celor care au trăit aici momente înfricoșătoare? Îngândurat și speriat, coborî de acolo și prinse calul de căpăstru. Acesta nu
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
fierbinte. În culmea disperării se întoarse brusc și rămase uimit. Calul îi tot sufla în ceafă să-și revină odată din situația în care se afla. Stăpânul îl privi cu nedumerire. Animalul se ridică în două picioare și necheză de răsună codrul. Stăpânul continuă să-l privească nedumerit. Animalul bătu nervos pământul cu copitele și necheză din nou și mai furios de parcă vroia să-i spună ceva. Pătru de această dată își scutură capul, se frecă la ochi și în cele
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
doar o clipă, dar e de-ajuns ca să devii etern, dacă-s sub tine norii care cern fulgi mari de îndoială și risipă. Că am fost trist, de-atâtea ori, nu-mi pasă. Mi-aduc aminte doar de sărbători, când răsunau în inimă-mi viori și sufletu-mi era deschisă casă. Și cânt s-acopăr timpul care țipă speriat că la un nou drum mă aștern, iubind viața și-atunci când e infern, cumplit de scurtă și stereotipă. Anatol Covali Referință Bibliografică
ŞI CÂNT de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384002_a_385331]
-
cerșind nemurirea. “Se-adună norii peste frunte,/ Ca amintirea să mi-o șteargă,/ Fulgii zăpezilor cărunte,/ Plâng în imensitatea largă.../ Curând mă-nvăluie uitarea/ Și ceasul bate tot mai rar,/ M-am împăcat și cu iertarea,/ Ura meschină e-n zadar./ Răsună dangătul de clopot,/ Printre decepții și ruine,/ Sub al aplauzelor ropot,/ Cade cortina peste mine.” ( Clopotele ) În memoria marelui poet Adrian Păunescu, Dumitru Marian Tomoiagă a zugrăvit în versuri un tablou al durerii în care lumina se luptă cu întunericul
DUMITRU MARIAN TOMOIAGĂ ŞI DREPTUL LA POEZIE de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383990_a_385319]
-
trebuie o să-l trimit înapoi la Casino și o să te rechem. - Adică am ajuns la mâna unui neica-nimeni ?? Nu trebuie să mă rechemi fiindcă oricum nu am să vin. La revedere ,macaronarule nesimțit ! Zgomotul ușii trântite de rulotă,nu îi răsună chiar atât de tare în urechi. Cineva care-l jignea ,făcându-l macaronar trebuie să iasă cât mai repede din decor. Fie el și un actor important ! Și totuși ,spusese ceva adevărat, e-un mare risc să joci mereu la
VIAȚA LA PLUS INFINIT (13) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384063_a_385392]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > IARTĂ-MĂ MĂICUȚĂ! Autor: Maria Luca Publicat în: Ediția nr. 1892 din 06 martie 2016 Toate Articolele Autorului O, ce dulce cântă iarăși primăvara al tău nume Și ce minunat răsună iar ecoul peste lume... Înfloresc în cinstea ta mii de flori cu-al lor parfum Și te-ntâmpină măicuță soarele zâmbind pe drum... Ce adâncă ți-e iubirea și senină-a ta privire... Cum știi tu s-aduci în viață
IARTĂ-MĂ MĂICUŢĂ! de MARIA LUCA în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383352_a_384681]
-
vie această speranță, decenii la rând! Nici fetele românce n-au visat vreodată că vor vedea o prințesă adevărată. Veghind îngerii binecuvântători și la binele neamului nostru, într-o zi necrezută s-a redeschis drumul cu dale pe care a răsunat după atâta timp pasul Regelui, răspunzând la rechemarea istoriei. Și tot într-o zi luminoasă, fetele românce au trăit splendoarea visurilor lor, văzând Prințesa, nu din ceramici, cristale, porțelanuri și picturi, ci aievea, frumoasă, răpitor de frumoasă, care, trecând prin fața
MARGARETA A ROMÂNIEI, PRINCIPESA INIMII ŞI A REZIDIRII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383383_a_384712]
-
gânduri, Mă încearcă fiori amari ai tristeții, Ce răzbat lung, în nesfârșite rânduri, Prin memorii vii peste timp, ale vieții... Culoarea timpului e, peste toate, Stăpâna unui cenușiu absurd, pierdut, Risipit în clipe vechi, etanșate, Al căror ecou-n pustiu răsună demult!... Nu mă lasă nimic pradă uitării, În calea focului aprins lin în suflet, Arzând cu flacăra iluminării, Ce e de veghe, mistuind al meu cuget!... Doruri revărsându-se în lungi râuri Curgând în lacrimi șiroaie peste poteci, Brăzdând ale
ARIPI FRÂNTE DE SUFLET... de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383416_a_384745]
-
decât pot sindicatele chemate pentru necesarul trupului. Cântecele acestea ale interpretului Petrică Mâțu Stoian, cu prunele și canuța, care au ajuns balade, dar în primul rând celelalte mai prestigioase folcloristic dau substanță de operă sufletească întregii zone a Banatului care răsună în cântec din veacuri vechi, răsună azi din zori în zori și va răsuna din mărginime în mărginime și din timp în timp, de-a pururi, dacă de-a pururi va dăinui lumea! Petrică Mâțu Stoian e un singur cântăreț
PETRICĂ MÂŢU STOIAN. ARTISTUL ŞI CANUŢA MOŞULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383440_a_384769]
-
trupului. Cântecele acestea ale interpretului Petrică Mâțu Stoian, cu prunele și canuța, care au ajuns balade, dar în primul rând celelalte mai prestigioase folcloristic dau substanță de operă sufletească întregii zone a Banatului care răsună în cântec din veacuri vechi, răsună azi din zori în zori și va răsuna din mărginime în mărginime și din timp în timp, de-a pururi, dacă de-a pururi va dăinui lumea! Petrică Mâțu Stoian e un singur cântăreț care întrupează un ansamblu de haruri
PETRICĂ MÂŢU STOIAN. ARTISTUL ŞI CANUŢA MOŞULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383440_a_384769]
-
cu prunele și canuța, care au ajuns balade, dar în primul rând celelalte mai prestigioase folcloristic dau substanță de operă sufletească întregii zone a Banatului care răsună în cântec din veacuri vechi, răsună azi din zori în zori și va răsuna din mărginime în mărginime și din timp în timp, de-a pururi, dacă de-a pururi va dăinui lumea! Petrică Mâțu Stoian e un singur cântăreț care întrupează un ansamblu de haruri. Aurel V. ZGHERAN (aurel.vzgheran@yahoo.com) Referință
PETRICĂ MÂŢU STOIAN. ARTISTUL ŞI CANUŢA MOŞULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383440_a_384769]
-
prelungi, Mii de fulgi căzuți din rai se-agață-ncet în ele. Ei urzesc peste pământ văl ușor de amorțeală, Peste suflete-adormite țes maramă de mătase, Noaptea-nvăluie pământul într-un giulgiu de negreală, Numai câinii latră-ntruna alergând pe lângă case. Pasul meu răsună-n noapte scârțâind prin neaua albă, Inima -i ține isonul cântând lung oftat de dor... Ochii triști privesc spre stele și din lacrimi îmi fac salbă, Când aminte își aduc dulcea clipă de amor... Tremuratul vocii tale îmi îngheață așteptarea
SENTIMENTE de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2240 din 17 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383501_a_384830]
-
iar bariere se deschid spre a traversa dincolo de orice plăsmuiri ale rațiunii conduse de viziuni, cufundându-se pur și simplu în negura viitorului, pășind spre o lume infinită a renașterii, ființa își urmează conștientă, însetată, propria chemare, al cărei glas răsună în ecouri îndepărtându-se înspre nemărginiri... ~ Cristina P. Korys ~ (sursa foto: net) Referință Bibliografică: Pășind spre o lume infinită a renașterii... / Cristina P. Korys : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2257, Anul VII, 06 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright
PĂȘIND SPRE O LUME INFINITĂ A RENAȘTERII... de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2257 din 06 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383526_a_384855]
-
tainică purtătoare de viață. Prin Cruce, postul se cinstește, înfrânarea strălucește, rugăciunea se săvârșește. - Cum ajută înțelegerea semnificațiilor Sfintei Cruci în ieșirea oamenilor din angoasa cotidiană, din suferință și din toate încercările vieții? - Un teolog contemporan observa că vremurile noastre răsună mai mult de strigătul lui Iov. Majoritatea celor care suferă îl acuză pe Dumnezeu de excesele răului, de absurditatea ororilor din această lume. Dumnezeu "pare că tace atunci când mor inocenții, iar tăcerea lui Dumnezeu se umple de strigătele celor torturați
DESPRE SFÂNTA CRUCE ŞI POSTUL ORTODOX – CU FOLOASELE, CU ROADELE ŞI CU BINECUVÂNTĂRILE LOR... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383458_a_384787]
-
-nserarea, Mângâierile-s de catifea, Iar zarea-si revarsă culoarea 'n-ochii mei, ca bobul de cafea. Căderea în abis mă doare, O mană caldă mă cuprinde, Mă las condusă-n alinare Când luna de pe cer se-ascunde. Pe bolta răsună chemarea, De sub arcadele cerești, Stelele-arătându-și splendoarea Mă poart-acolo, unde ești. Mă las condusă de visare, Într-un sfârșit de primăvară, Ca într-o calmă-nsingurare Și-n suflet o...furie-amară. Referință Bibliografica: Furie amară / Nastasica Popa : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
FURIE AMARĂ de NASTASICA POPA în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383595_a_384924]
-
fi întâmpinat de către Domnul păcii decât pe cel mai inofensiv animal, înconjurat de copii. Ce pașnică ofensivă, ce blândă cucerire a celui mai împietrit și trufaș oraș al lumii! Împietrit în prejudecata și trufaș peste măsură, deoarece în el a răsunat de atâtea ori glasul dumnezeieștilor descoperiri. Mulțimea revărsată pe povârnișul Muntelui Măslinilor - afirmă exegeții - nu era, în marea-i majoritate, din Ierusalim. După Iisus Hristos se țineau scai orbii surprinși de strălucirea luminii, slăbănogii întremați, demonizații eliberați de locuirea răului
CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI ŞI REFERINŢE DESPRE PRAZNICUL INTRĂRII DOMNULUI NOSTRU IISUS IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM – DUMINICA FLORIILOR ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383441_a_384770]
-
viu, Și într-una obosit Sunt un soare arămiu, În talazuri prăbușit Prăbușit în veac trecut, Prins la margine de timp, Fericirea ce-am avut, Am schimbat-o pe Olimp, Cântă cucule din nou Dă-le zile la sârmani, Să răsune iar ecou, Dă-ne viața...dă-ne ani! Citește mai mult Timpul vrăjitorLa o margine de gândPrivesc timpul călătorîn clepsidră-ncet căzând,Parcă e un vrăjitor,Vrăjitor de tot uitatCând speranțele se duc,Tinerețea prim păcatPărăsit sub ram de nuc
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383504_a_384833]
-
Vrăjitor în verde viu,Si într-una obositSunt un soare arămiu,În talazuri prăbușitPrăbușit în veac trecut,Prins la margine de timp,Fericirea ce-am avut,Am schimbat-o pe Olimp,Cântă cucule din nouDă-le zile la sârmani,Să răsune iar ecou,Dă-ne viața...dă-ne ani!... IV. REGASIRE PE LINIA TIMPULUI, de Valer Popean , publicat în Ediția nr. 2338 din 26 mai 2017. Regasire pe linia timpului Când te-am ascuns în mine te-ai trezit învelita în
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383504_a_384833]
-
-n mine, Doar rătăcirea prin cuvânt Mai poate râul să-l amâne, În seara asta n-am să fiu Un gând care îți dă speranță, Degeaba sunt un verde viu, Aproape-i de sfârșit romanța, Romanța gândului pierdut Nu mai răsună-n visul meu Și printre toate ce-am avut Nemângâiați vom fi mereu, În seara asta n-am să cânt Iubirea ce încet mă-mbată, Nu mai sunt o frunză-n vânt Sunt ce n-am fost niciodată: Dragoste adevărată
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383504_a_384833]
-
să cântTristețile ascunse-n mine,Doar rătăcirea prin cuvântMai poate râul să-l amâne,În seara asta n-am să fiuUn gând care îți dă speranță,Degeaba sunt un verde viu,Aproape-i de sfârșit romanța,Romanța gândului pierdutNu mai răsună-n visul meuși printre toate ce-am avutNemângâiați vom fi mereu,În seara asta n-am să cântIubirea ce încet mă-mbată,Nu mai sunt o frunză-n vântSunt ce n-am fost niciodată:Dragoste adevărată.!Valer Popean,Târnăveni... XV
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383504_a_384833]
-
pe un pământ cosit , ca o ploaie repede care udă câmpia . În zilele Lui va înflori cel neprihănit ,și va fi belșug de pace până nu va mai fi lună” . Ps 72:5-7 Și glasul celui mai frumos dintre oameni răsună : Porumbiță din crăpăturile stâncii , ascunsă în scobiturile prăpăstiilor , arată-mi fața ta , și fă-mă să-ți aud glasul , Căci glasul tău este dulce . Cântarea cântărilor 2:14 Și iubita (mireasa ) , iată ce spune : ” Preaiubitul meu este al meu, și
CEL MAI FRUMOS DINTRE OAMENI de IOAN DANIEL în ediţia nr. 1998 din 20 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383603_a_384932]
-
Proza > INTRIGA Autor: Angela Dina Publicat în: Ediția nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului O privesc în extaz. E de-o eleganță subtilă. Trece prin timp proaspătă, veselă. Zidurile-i emană parfumuri de nobilă doamnă. Peronul curții răsună, când plouă, de pașii distinși de baston-piesă rară. Un brad argintiu, situat asimetric, își saltă perena statură înaltă în spațiul modest dintre scară și poartă. Ferestre în ogive luxoase din eternă esență de tec etalează discret perdele de tul azuriu
INTRIGA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382831_a_384160]
-
al viziunilor de o clipă conturul păcii noastre ca o pasăre de noapte aprinde candele pe linia lui șapte o lebădă cântă o singură dată apoi lasă inima cuvântului într-un sunet conturul larmei noastre ca un fulger mereu viu răsună pe creasta cea mai înaltă a muntelui așteptărilor tăcută forma revoltei noastre se destramă ------------------------------- rodește neroditul dintr-o sămânță pasărea sensurilor zbucnește libertatea în a fi cunoaște și forma și neforma și tăcutul și mai ales netăcutul nenăscutului când născutul
ŞNURUL de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382852_a_384181]
-
Acasa > Strofe > Simpatie > HIMERA-I VIE PRIN POEZIE Autor: Gabriela Docuță Publicat în: Ediția nr. 1883 din 26 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Iubite,să scriem o poezie împreună, Eu cu cuvântul tu cu gândul, În inima și mintea mea răsună Dorința ce mă răvășește precum vântul! Spre tine vin cu-a mea îmbrățișare Și-n schimb aș vrea o caldă sărutare De-amor,prietenie,platonică sau iertătoare, Căci știu că pui iubire-n fiecare. Un drum de stele îmi așezi
HIMERA-I VIE PRIN POEZIE de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 1883 din 26 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382952_a_384281]