8,590 matches
-
de gînduri -, încep să se prelingă, pe gene, picături infime de lacrimi. Își amintește de noaptea cînd Radu, puțin amețit, ieșit împreună cu toți prietenii pe pîrtia de lîngă cabană, a prins viteză, a luat-o printre brazi și s-a rătăcit. În căutarea lui s-au format mai multe echipe; nici una însă echipe de oameni cu chef, ca de revelion nu mai spera să-l recupereze. Singură ea, Aura, afară, în viscol, plîngea și, din cînd în cînd, slobozea cîte un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
în seamă palmele ce-i ating pieptul, gata să-l înșface. Un geamăt înfundat răzbate din Radu, iar brațele lui, ostenite, fără viață, îi cad pe lîngă corp. Face un pas lateral, clătinîndu-se, gata să cadă în față, cu privirea rătăcită în gol, dar Lazăr se repede, îl sprijină și-l împinge spre scaunul liber de lîngă masa cea mai apropiată. *** Cînd pune piciorul pe peronul gării din Valea Brândușelor, proaspăt curățat de zăpadă, Aura simte cum recapătă puterile pierdute. Respiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
conturate, cu areole mici și palide. Sub ei, simte acum fermitatea mușchilor pectorali; își încordează brațele și vede cum i se umflă bicepșii. La parter, Riders on the Storm treceau prin ploaia sonoră de la trap la galop. Privirea lui Carol rătăci peste mulțimea de vase și flacoane de pe masa de toaletă din sticlă, apoi se fixă asupra părului dat cu gel al lui Dan. Unghiile date cu ojă se apropiară pentru a apuca... Dan simți globul rece, acoperit de o materie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
placidly amid the noise and haste... („Treci nepăsător prin zgomot și prin grabă...“). (n.r.) Încălzitorul de iarnă (n.t.). Aluzie la poemul lui Samuel Taylor Coleridge, The Time of the Ancient Mariner (1797-1799), în care personajul omonim este condamnat să rătăcească prin lume, spunându-le celor pe care îi întâlnește povestea tragică a naufragiului de care s-a făcut vinovat. (n.r.) În tradiția hindusă, falus stilizat, simbol al zeului Șiva (n.r.) Sortiment de bere, foarte popular în Marea Britanie (n.t.). În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
tunete și trăznete, a căzut o ploaie torențială. Vremea urâtă a oprit înaintarea armatei Împăratul Galben. Acesta i-a cerut ajutor "Zeului secetei", care risipi vântul și ploaia. După aceea, Chiyou aduse o ceață deasă, pentru ca soldații Împăratului Galben să rătăcească drumul. Dar acesta știa că steaua polară arată direcția, așa că a făcut repede un fel de "căruță-busolă", pentru a-și îndruma soldații să iasă din ceață. După bătălii înverșunate, Împăratul Galben i-a nimicește pe toți cei 81 de frați
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
a încetat și cele două lectici și-au continuat fiecare drumul. Șase ani mai târziu, la Dengzhou s-au revărsat apele. Xiangling a fost nevoită să-și părăsească locuința, împreună cu soțul și fiul lor. Pe drum, însă, Xiangling s-a rătăcit de familie. Trecând prin multe locuri, a ajuns singură la Laizhou, unde s-a întâlnit cu doica sa. Cum nu mai avea nici un ban, aceasta a recomandat-o ca menajeră bogatei familii Lu. Aceștia aveau un băiețel de 5 ani
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
frumoasă, atârnată pe perete. Uitându-se cu atenție, a observat că era tocmai traista pe care i-o dăruise acum câțiva ani miresei sărace. Văzându-și soarta de acum și gândindu-se la soțul și la fiul de care se rătăcise, Xiangling a început să plângă. Tianlin s-a dus la mama lui și i-a povestit ce s-a întâmplat. Mama lui Tianlin era însă tocmai Zhao Shouzhen, care se măritase cu un băiat din familia Lu. Având traista plină
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
caricaturi rudimentare. În ce măsură asta protejează împotriva terorismului și în ce măsură e un preludiu la dictatură e o problemă - dar nu mai e doar problema noastră, ci a Americii, a lumii libere, dacă vrea să rămână liberă. După bezna dictaturii comuniste, am rătăcit mai bine de un deceniu, de capul nostru, într-o lume care se globalizează rapid și în care a fi izolat înseamnă a pieri de pe hartă. Acum nu urmează Paradisul, dar și dacă ar urma Iadul, măcar îl vom înfrunta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
după el. Aiudul de lângă MTVtc "Aiudul de lâng\ MTV" Nu mai pot vorbi de chipul comunist al diavolului în fața unor oameni cu cel puțin 20 de ani mai tineri fără să mă năpădească sentimentul ridicolului. Mă simt o fantomă tânguitoare, rătăcind în căutarea propriei temnițe prefăcute în praf. Iar ei sunt atât de vii... Cum să pui Aiudul lângă MTV, sângele lângă Coca-Cola, bătutul cu lingura în zid lângă Internet, cum să scrii un angajament de turnător pe un ecran de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
spunea. Prin ’88, nici Cinemateca nu mă mai putea salva. Mă duceam rar, mă așezam și mă ridicam de pe scaunul rabatabil ca un automat, uneori eram atât de beat încât nu-mi mai aminteam ce film am văzut. Pe urmă rătăceam ore în șir prin Cișmigiu. Nu mai știam dacă sunt mort sau trăiesc, zilele și nopțile se făcuseră o pastă informă, îmi era groază să adorm, iar dimineața mi-aș fi dorit să dorm pe veci, ca o piatră. Nu știu cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
că nu zic asta de chichi-de michi-de trei lei ridichi, am să vă povestesc cum s-a născut convingerea asta: a fost de-ajuns să se lase noaptea, acolo, printre blocuri, printre copacii desfrunziți și câini ca toți câinii, câțiva, rătăciți de pe câmpul unde erau odată case, poate încă mai sunt - lucrurile astea contează prea puțin aici și acum - rătăciți pe una dintre aleile Băiuț și lătrând la un fum înecăcios cum numai un cauciuc de tractor stropit cu benzină putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
asta: a fost de-ajuns să se lase noaptea, acolo, printre blocuri, printre copacii desfrunziți și câini ca toți câinii, câțiva, rătăciți de pe câmpul unde erau odată case, poate încă mai sunt - lucrurile astea contează prea puțin aici și acum - rătăciți pe una dintre aleile Băiuț și lătrând la un fum înecăcios cum numai un cauciuc de tractor stropit cu benzină putea să împrăștie, lătrând la noi, Migu, Pipiță, eu și Doru, adunați în fața focului, transpirați de bucurie, la flăcările enorme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
bine. Se prostiseră. De la bastonașe. Am ieșit. Ce, parcă poate cineva să-și facă tema când îi curge stiloul!? Crucea se plictisise. În afară de mine, n-o prea mai băga nimeni în seamă. Din cauza școlii cred. În fine. Se făcea că rătăceam într-un labirint cu alei Băiuț, întortocheate, identice, obositoare, căutam să mă liniștesc, să găsesc blocul D 13, se lăsase un întuneric beznă, mirosea a brânză, străzile începeau să se șteargă încet în jurul meu, îmi șopteam întruna „rezistență, pace și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Început să-mi placă și chestii mai moderne. Puneam Întruna un disc ce se chema No Sun in Venice, era atît de ca lumea și de trist, cu Milt Jackson la vibrafon. CÎnd auzeam vibrafonul, Îmi Închipuiam un șobolan singuratic rătăcind pe o stradă pustie a unui oraș din sticlă, cu lăbuțele lui atingînd ritmic caldarîmul, un sunet limpede, acut și cît se poate de Însingurat, ce ricoșa În zidurile clădirilor. Uneori, tîrziu În noapte, Întins În cutia mea În Întuneric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
uit ceva ce-am citit, așa că la acea dată stocasem deja un număr impresionant de amintiri. Creierul meu era ca un depozit uriaș - te puteai pierde În el, puteai pierde șirul timpului trăgînd cu ochiul În diverse lăzi și cutii, rătăcind, adîncit pînă la genunchi, În praf, fără să găsești drumul către ieșire zile Întregi. La un moment dat, puțin după ce am Început să locuiesc cu Jerry, Începusem să mă joc cu trecutul, să-l ajustez ici-colo ca să-mi intre mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
bătrîn și obosit. Viața unui șobolan e scurtă și dureroasă, dureroasă Însă se sfîrșește repede, și totuși nu pare deloc scurtă. Zile la rînd, cînd nu eram plecat să fac rost de mîncare pe străzi, cu tot mai puțin chef, rătăceam prin prăvălia pustie. Nu prea mai erau multe de citit, doar cîteva broșuri religioase plicticoase. Le-am citit și pe-alea. Cu două dimineți În urmă, ploua cu găleata, și ploaia spăla praful și mizeria de pe mormanele de moloz și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
-și adune gîndurile și să-și pună frîu vorbelor. „Pune-mi, Doamne, lacăt la gură și pecetluiește-mi buzele...“ Auzi formîndu-se un număr În Încăperea vecină, și Întorcînd capul Îl văzu pe domnul Rennit vorbind la telefon: privirea lui speriată rătăcea de la Rowe la bucata de sendviș, ce i se părea a fi singura armă la Îndemînă. — Chemi cumva poliția? Îl Întrebă Rowe. Sau vreun medic? — Nu, telefonez la teatru, zise domnul Rennit cu durere În glas. Tocmai mi-am adus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
și Înfricoșător: mila. PÎnă aici, visul lui fusese amestecat cu amintiri, dar mai departe deveni pe de-a-ntregul numai vis. Se văzu culcat Într-o rînă, gîfÎind, În vreme ce tunurile antiaeriene bubuiau undeva În partea de nord a Londrei. GÎndurile Îi rătăceau din nou, slobode, prin acest univers straniu În care trecutul și viitorul tăiau brazde deopotrivă de adînci și a cărui geografie putea aparține atît anului viitor, cît și unui trecut vechi de două decenii. Aștepta pe cineva la o poartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
bătăile ei În ușă, acestea se scurgeau lin spre deznodămîntul lor firesc - moarte, iertare, pedeapsă sau pace. Îi lipseau și cărțile, David Copperfield și Magazinul de rarități; nu-și mai putea Îndrepta mila asupra suferințelor fictive ale micuței Nell; mila rătăcea acum aiurea, descoperind o sumedenie de obiective, o sumedenie de șobolani care trebuiau uciși. și el Însuși era unul dintre ei. Aplecîndu-se peste parapet, În clasica poziție a sinucigașilor, Începu să se gîndească la amănunte. Pe cît posibil, ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
prea tîrziu... oamenii ăștia par să-și calculeze precis toate mișcările. Rowe merse În vestibul și, trăgînd Încetișor zăvorul, deschise puțin ușa, apoi o Închise la loc, fără zgomot. — Adineauri mă gîndeam cît de ușor trebuie să fie să te rătăcești Într-un asemenea hotel, pe coridoarele astea lungi... — Da? — Dar noi n-o să ne rătăcim, căci la capătul coridorului e cineva care ne așteaptă. Stă cu spatele, așa că nu i-am putut vedea fața. — La toate se gîndesc! zise ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
și, trăgînd Încetișor zăvorul, deschise puțin ușa, apoi o Închise la loc, fără zgomot. — Adineauri mă gîndeam cît de ușor trebuie să fie să te rătăcești Într-un asemenea hotel, pe coridoarele astea lungi... — Da? — Dar noi n-o să ne rătăcim, căci la capătul coridorului e cineva care ne așteaptă. Stă cu spatele, așa că nu i-am putut vedea fața. — La toate se gîndesc! zise ea. Rowe simțea cum Îi revine buna dispoziție: crezuse că-și va lua viața chiar astăzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
nu-i așa? Îl Întrebase controlorul. Coboară la prima stație și roagă-i să telefoneze la sanatoriu ca să trimită o mașină după dumneata. N-o să dureze mai mult de treizeci de minute. Nu, nu vreau. — Am impresia că te-ai rătăcit, domnule, dar să știi că n-era de ce să-ți fie frică - doctorul Forester e un gentleman. — Trebuie să ajung la Scotland Yard, spuse Rowe, făcînd un efort suprem. SÎnt așteptat acolo. Dacă mă Împiedici, o faci pe răspunderea dumitale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
că „de fapt, stalinismul a fost o modalitate de recompensare a viselor neîmplinite de răzbunare împotriva unui liberalism considerat corupt și în descompunere. Totodată a fost o formă de exploatare lipsită de scrupule a celor mai abjecte instincte ale individului, rătăcit în urzeala societății atomizate (fărâmițate);” Totalitarismul este în mod inerent axiofobic, alergic la principiul competiției deschise a valorilor. Ierarhia meritelor a fost înlocuită cu una a servituții, a conformității mentale și a entuziasmului mecanic. Pe de altă parte, cu cât
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
iar sufletul nu pot să-l ucidă; temeți-vă mai curând de acela care poate și sufletul și trupul să le piardă în gheena. [...] Iubirea de argint este rădăcina tuturor relelor și cei ce au poftit-o cu înfocare au rătăcit de la credință și s-au străpuns cu multe dureri.” [...] Feriți-vă de iubirea de argint și îndestulați-vă cu cele ce aveți, căci însuși Dumnezeu a zis « Nu te voi lăsa, nici nu te voi părăsi.» Astfel, am putea înțelege
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
cabana lui din Bușteni. Ne-am urcat în mașina lui Alin și am luat-o înspre cabană. Au venit cu noi și fete: Maja, nevastă-mea, care nu voia să mă lase singur pe munte, că m-aș fi putut rătăci sau nu mi-aș fi pus fularul și mănușile și aș fi răcit; soția lui Luca, Sabina, care presimțea că Luca nu își va face temele la franceză pe munte și va strica ceva, un copac, o stâncă, dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]