1,717 matches
-
felul cum arată era respingător. Pielea feței, de o paloare cenușie, era numai cute. Țeasta craniului, despuiată de tonsură, era plină de pete maronii. Unghiile degetelor de la mâini erau negre și despicate precum ghearele unui bătrân șoricar. Uitătura îi era răutăcioasă, poate din pricina pleoapelor căzute, roșii și urduroase. Purtările nu îi erau mai prejos de înfățișare: îți stătea în cale sfidător, zornăinduși cheile ce-i atârnau la brâu, și-ți vorbea pe un ton arogant. Era limpede că se credea stăpân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
astup urechile, să fug, dar m-am silit să cuget. În cele din urmă, am răbufnit: - O să vină moartea, moartea ta, și atunci el îți va întinde mâna ca să-ți hărăzească învierea. A tăcut câtăva vreme, după care a spus răutăcios: - Întinde-mi-o pe-a ta, până să vină timpul acela, dacă tot crezi în înviere. Am să-ți ating mâna, și voi avea parte de fericirea pe care niciun paradis n-ar putea să mi-o ofere. Poate să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
te supăra și prețuiește-l, căci vorbește cu simplitatea poporului său, lipsită de răutate. Flaviano nu mă slăbea și pace. - Un barbar, prin urmare. Eu iert orice barbarilor, chiar și atunci când sunt dușmanii împăratului. Nu-i așa, nobile Giuliano? Privirea răutăcioasă i s-a oprit asupra senatorului, care a făcut un gest de iritare, spunând: - Ei și tu, unde ți-e simțul umorului? Seara s-a sfârșit fără alte incidente, toată lumea vorbind despre lucruri banale. Totuși, Flaviano îmi arunca când și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
am suflat ceva despre cei câțiva copii din flori pe care i-ai dăruit Paviei? Dacă ne-ar fi privit cineva, ar fi crezut că asista la o luptă între gali. - Așa, uite cine vorbește! a exclamat el batjocoritor și răutăcios. Sunt mai multe la număr prostituatele care ți-au trecut pragul casei decât hoții pragul închisorilor. Nu știu de ce, dar mi-a venit să râd. - A tunat și ne-a adunat, nu-i așa, Rotari? Mânia i-a pierit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
rolul meu de la curte. În timp ce tu o să aranjezi o întâlnire cu Lupo din Treviso, aș vrea să mă odihnesc și, câteva zile, să-mi amintesc de vremurile în care eram un simplu notar de cancelarie. A fost de acord, adăugând răutăcios: - Dar fără zaruri, vin și curve. Evreul Eleazar era încă în viață și devenise rabin. I-am vorbit despre sarcina mea tainică. - Vom împlini întocmai ceea ce dorești, a spus. Peste două nopți va fi lună plină și o vom deshuma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
baie, nu făcea duș. Cineva trase apa, iar țevile o Înghițiră, gâlgâind. Poate era baba aceea sclerozată - forțată să se pișe de patru ori pe noapte. Blestemată să fii și blestemat să fie rodul pântecelui tău. Se cutremură la gândul răutăcios că și Emma - peste vreo douăzeci de ani - avea să devină ca și mama ei. O babă acră și plină de ciudă, ca o bubă de puroi, Într-atât de rea Încât soțul preferase să crape sub roțile unui autobuz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
trist, cu acești nostalgici tineri comuniști. Fosilizați În simboluri defuncte. În această lume măturată de globalizare. Și iar se aude Bella Ciao. Acești tineri impertinenți care se cred partizani pentru a putea combate naziștii și invadatorii. Îl cuprinse o bucurie răutăcioasă la gândul că Elio Fioravanti - Ascensorul, cum era numit În facultate de colegii invidioși - fusese blestemat cu un astfel de fiu cu părul mov și cu inel În nas ce aparținea unui trib de sălbateci contestatari. Fiul lui Ferrante lucra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
În nas ce aparținea unui trib de sălbateci contestatari. Fiul lui Ferrante lucra Însă la Milano, director de marketing al unei firme internaționale. Studentul Aris privea fără prea mult interes cartela lui electronică. Profesorul Îi mai puse trei Întrebări - ușor răutăcioase, din moment ce făceau referință la articolele 270 (asocieri subversive), 272 (propagandă și apologie subversivă și antinațională). Ascultă binevoitor răspunsurile lui și Îi acordă douăzeci și șase de puncte, un compromis echitabil, și Îi dădu liber. Când Îi reaminti să-l salute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
vacanță În India, scârțâi o femeie care până acum fusese tăcută, privind-o pe Maja cu ochii fardați cu verde. Avea părul Încărunțit pe la tâmple - poate că era o bunică. Sau poate că nu, poate era o femeie cinică și răutăcioasă care avusese primul ei copil la patruzeci de ani, nu ca ea, care la douăzeci și cinci o avea deja pe Camilla. Femeia aceasta se bucurase de viață, așteptase până la ultimul ovul și bine făcuse. Cine știe cine era. — De ce au europenii masochismul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
soțul ei era director la ENI. Sunt o rasă frumoasă, fetele sunt minunate, parcă ar fi toate dansatoare de samba, din păcate nu prea se găsesc venezuelence În Italia. — Ce să-ți spun, sud-americancele se gândesc doar al dans, observă răutăcioasă femeia care nu era baby-sitter, dar care avea o față copilăroasă și aerul unei suferințe Îndelungate, provocată de abilitatea de dansatoare a sud-americanelor. Samba, rumba, merenga, tot acel dezmăț, dar când e vorba de muncă nici nu le mai vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
astăzi totul se degradează, nimeni nu mai caută portari, oamenii de bine dispar. Însă ce infamă, mincinoasa, avea un nou curtezan și nu-i spusese nimic mamei sale, care o Întreține de doi ani de zile. Pentru a evita ochii răutăcioși, șmecheri și malițioși ai bătrânei și cei albaștri și Îndepărtați ai lui Dario, Sasha Își mută privirea asupra unui candelabru - o caracatiță cu brațe din sticlă fațetată ale cărei tentacule se legănau la câțiva centimetri deasupra lui. La televizor, Dario
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
pe gânduri să plece într-o expediție pe Himalaya. Probabil vă întrebați de unde aveau bani ori dacă erau sau nu în concediu. Nu cunosc nici eu răspunsurile. Or fi câștigat la loto, sau poate au moștenit averea vreunei rude îndepărtate, răutăcioase, pentru care ei au rupt periodic câteva minute din timpul lor. Prea puțin contează cum. Cât despre timpul liber, știu doar că nu le lipsea. Zis și făcut. Două vorbe cu vecina ca să le ude florile, un telefon la Ionică
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
care se întorcea de fiecare dată îngânând o nouă melodie, cu palma bătându-se peste șold ca să țină ritmul. - Sigur, zicea și mama, dar cumva mai puțin impresionată. Au învățat să cânte de la mamele și de la bunicile lor. Rahela zâmbea răutăcios și o înghiontea pe Lea: - Păcat că bunicile lor nu știau și să gătească, nu? Lea zicea cu compătimire: - Când o să fie rândul Dinei să intre în cortul de mireasă, o să le arăt eu cum se pregătește o masă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
două s-au uitat fix una la alta. La sfârșit, când Bunica n-a mai găsit nimic de întrebat, a dat din cap și a scos un sunet de neînțeles, un fel de mormăit de aprobare, dar unul mai degrabă răutăcios. - Prea bine, Lea, mamă a atâția fii, prea bine. Cu un gest al mâinii, mamei i s-a arătat că era timpul să plece. S-a dus repede la așternutul ei și a adormit imediat, epuizată. În următoarele două zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ani și inferior ierarhic, avusese o scurtă legătură cu Marie, după care căzuseră de acord - amîndoi, dar mai ales ea - să rămînă prieteni. Un an de pauză. Un an sabatic fără să pună piciorul la SRPJ, fără să Îndure glumele răutăcioase ale lui Franck, fără să bombăne Împotriva inerției, lipsei de mijloace, ierarhiei, automatului de cafea, procedurii. Douăsprezece luni fără interogatorii, drapel, anchete, supraveghere și filaj. Degeaba Își ascundea Marie chipul În muselina de mătase, repetîndu-și că era pe deplin fericită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
se Întîmpla În acel moment la Lands’en, era atît de excitant! Ryan, foarte În formă, seducător și sociabil, răspundea cu dragă inimă la Întrebările lor, evocînd legenda vasului Mary Morgan și menhirii Înroșiți de sîngele victimelor. Își făcu o răutăcioasă plăcere din a aminti că, potrivit spuselor dintr-o veche terfeloagă pe care o consultase, un Kersaint făcuse parte dintre jefuitorii de corăbii și ar fi murit, pare-se, În mod tragic, răstignit pe unul dintre menhiri... - Dacă ați avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
În dialect breton și care declanșă cîteva gesturi ce păreau a fi semnul crucii, iscînd un val de comentarii printre cei de față: Se trezesc pietrele... Ankou lovește... SÎngele jefuitorilor de corăbii... În alte Împrejurări, Marie ar fi Încercat o răutăcioasă plăcere să-l vadă pe Lucas Întorcînd spre ea o privire Întrebătoare. De data asta Însă se mulțumi să declare cu voce surdă că dintr-un alt menhir Începuse să picure sînge. CÎnd polițistul ajunse la sit, Îndoit de mijloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
o tăcere stînjenitoare. — Apropo, ți-am găsit cămașa albastră, spun, ridicînd ușor din umeri. Am să ți-o aduc. — Mersi. Cred că și tu mai ai cîteva chestii pe la mine... — Hei, spune Nick, apropiindu-se de noi cu un licăr răutăcios În ochi, gen să-băgăm-o-strîmbă-mică. Te-am văzut cu cineva aseară. Îmi sare inima din piept de trei metri. Fuck ! Fuck fuck OK... OK... E OK. Nu se uită la mine. Ci la Connor. Cu cine naiba era Connor ? — Era doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
cred că pot să rămîn cu voi. Am o groază de treabă de făcut. — Nu-mi spune că nu poți să-ți iei liber măcar o jumătate de oră, spune tata. — Emma e sufletul companiei ! spune Kerry, cu un chicotit răutăcios. Nu știați ? — Emma ! Cyril se apropie de pătura de picnic. Deci pînă la urmă a venit și familia ta ! Și costumați, pe deasupra. Foarte frumos ! ZÎmbește radios, și pălăria de bufon scoate ușoare clinchete, În adierea vîntului. Să nu uitați, vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
școala aceea din Elveția. Nu‑mi pusese o Întrebare, dar Înțelegeam foarte bine. În primul rând, când ești Îmbrăcat - așa cum era Nikki - numai de Versace, Ultimo și Gucci - nu poți folosi mijloacele publice de transport. Dar după ce mi‑am satisfăcut răutăcioasa nevoie de ironie, am devenit capabil să văd realitatea. Și realitatea era că Ravelstein scăpase ca prin urechile acului, că era menținut Încă În viață prin ceea ce doctorii numeau „aparate vitale”, că jumătatea de jos a corpului Îi era paralizată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Agita o sacoșă galbenă, din hârtie. - Du-te la ea! Alung-o! N-o lăsa să mai vină, șopti femeia. Nu vreau să mai discut cu ea. N-am ce să-i mai spun. Mă strezează de spaima spaimelor! Pufni răutăcioasă. - Ce să-i mai spun... Poate doar să-și pună chiloți pă ea. Că altceva ce să-i mai spun... Semaforul se schimbă pe verde. Gina dădu să pornească spre ei. Bărbatul îi făcu semn să rămână acolo, lângă stop
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
întrebat. Poți să fii sigură că n-am să te chem la mine acasă, pentru că n-ai avea cum să intri. — Și tu cum vrei să cobori de acolo? Vrei să sari? De la etajul 1? — Da. A început să râdă răutăcios. — Bine, sari. Dar cum o să intri la loc? — O să mă cațăr pe țevile astea. — Să te văd. Aș fi putut chiar să cobor pe țevile de gaz. Nu era cazul să-mi dovedesc bravura sărind un etaj pentru o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
ignorând cererea aliaților cu privire la crucișător. * Kristine a murit de cancer osos în februarie 1973. Dispariția ei m-a făcut să respir ușurat. Nu ne mai iubeam de foarte multă vreme. Atât eu, cât și ea ne transformasem în doi bătrâni răutăcioși care își căutau unul altuia nod în papură pentru fiecare secundă de trai în comun. Nu mai aveam alte rude sau prieteni cu care să ne alinăm singurătatea. Copii, nici vorbă, Kristine era stearpă. Așa că ne mulțumeam să îndeplinim un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
am deschis gura, ne-am oprit o secundă și am închis-o la loc, la unison, de parcă ne-ar fi sincronizat cineva. De ce să le stricăm tuturor plăcerea? — Parcă ai fi fost un peștișor auriu, i-am spus lui Hugo, răutăcioasă. Draga mea, ar fi trebuit să te vezi, îmi replică el. Tu chiar ai făcut niște ochi de broască. MM se uita la ceas. Nu putem să stăm după Violet. Tabitha, pentru moment, citește-o tu pe Hermia. Bun, haideți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
de crocodil, în vârful piciorului. — Dumnezeule, sunteți groaznici cu toții, zise Sophie. — Din câte văd eu, toți ceilalți zânișori o cam ocolesc, zise Hugo gânditor. Și nu mă refer aici la orientarea sexuală, stai calm, Bill. Helen îi aruncă o privire răutăcioasă, dar nu putu rezista tentației unei reprize de șicane. — Tabitha crede că e mai bună decât toate celelalte, de când MM a pus-o să citească rolul Hermiei, zise ea. Își dă aere, și ele s-au prins destul de repede. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]