1,300 matches
-
că e mînios... Deodată i se lăsă iar o ceață pe ochi și simți o foame și mai cumplită, ba chiar i se făcu frig, la ora șapte ies. La șapte l-au expulzat toate lucrurile care zăceau sparte și răvășite prin dormitor. De ceasuri Întregi Îl acuzau, hărțuindu-l, ar trebui să-ți fie rușine. De aceea Înainta acum pe coridor cu o față mîhnită. CÎnd văzu dormitorul lui Julius atît de liniștit simți că-l apucă din nou furia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
destul de caldă încât copiii să poată merge prin apă cu picioarele goale. Dylan l-a rugat pe un om care se plimba cu câinele să le facă o poză pe nisipul pustiu și curat. Toți patru zâmbeau în timp ce vântul le răvășea părul blond, iar Clodagh trăgea de o parte a fustei pentru a nu lăsa vântul să i-o lipească de picioarele ude. 8tc "8" Luni, Lisa a ajuns la serviciu la ora opt dimineața. Fiecare începe așa cum vrea să continue
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
scop pur nutrițional, nicidecum legat de seducție - apelau la alte metode pentru a se atrage unul pe celălalt în pat. Când Phelim avea chef, spunea: „Bestie cu două spinări, e cineva interesat?“, iar când Ashling încerca să îl instige, comanda: „Răvășește-mă!“. Și oare cum va fi sexul cu Marcus? Un sentiment înfricoșător și excitant îi atinse terminațiile nervoase și o determină să se întindă după țigări. Joy nu și-ar fi putut găsi un moment mai bun să ajungă. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
reflecție asupra morții. Cu o anume vanitate întemeiată pe încrederea în valoarea propriei creații, Alecsandri s-a ipostaziat în ultimele sale scrieri în doi dintre cei mai de seamă poeți ai Romei. S-a închipuit drept geniu, însă un geniu răvășit de bătrânețe și de moarte. Câteva capitole din această lucrare au fost realizate, într-o primă formă, în cadrul proiectului „Valorificarea identităților culturale în procesele globale”, cofinanțat de Uniunea Europeană și Guvernul României din Fondul Social European prin Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
sunt mereu exacte, căci nu greșește niciodată, are fler în afaceri, după cum confirmă Spyros care încheie tranzacțiile cele mai reușite după indicațiile lui (III, p. 82). Cu toate că acum se bucură de autoritate deplină, eroul nu arată a fi fericit : e răvășit, are o figură descompusă, cearcăne, privirea rătăcită și pare mereu absent, cu gândul aiurea (III, p. 82). Omnisciența nu îi aduce vreo satisfacție și declară, dimpotrivă, cu o prefigurare, parcă, a viitoarei sale automutilări : Asta e nenorocirea : văd prea bine
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
o fascinație a propriei taine (p. 146), își continuă ancheta până la catastrofă. Destinul crud, dar nu absurd îi arată celui mai inteligent muritor nimicnicia ființei omenești și iluzia puterilor raționale atunci când nu se recunoștea legea dată de zei (p. 148). Răvășit de inconsistența imaginilor fugitive ale vieții între care a crezut că poate pune ordine rațională, Oedip își asumă răspunderea faptelor de parcă le-ar fi comis de bună voie, și o ia înaintea destinului prin automutilare (p. 149). Pentru Zoe Dumitrescu-Bușulenga
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
ați dus la muncă și ați plecat cu bogătașul Rogojin, ca s-o faceți pe îngerul căzut. Nu mă mir că Toțki a vrut să se împuște din pricina îngerului căzut! — Nu mai insistați! spuse Nastasia Filippovna cu dezgust și parcă răvășită de durere. M-ați înțeles la fel ca și... camerista Dariei Alexeevna, care zilele acestea a ajuns cu logodnicul ei în fața judecătorului de pace. Până și ea ar fi înțeles mai bine decât dumneavoastră... — Probabil, e o fată cinstită și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
frecvență stăruitore de "altădată" - acest cuvânt al fatalității. Din sonoritatea lui prelungă se desprinde un netămăduit fior de pieire. Nimic nu tulbură mai mult naivitățile sângelui ca intervenția eternității. Ce pacoste va fi turnând ea peste prospețimea dorințelor, de le răvășește și le stârpește fără urmă? Veșnicia nu se compune din sufluri de viață. Prestigiul ei funebru înăbușă avânturile și reduce realitatea la starea de absență. Peste valurile de neant ce cuprind în voie firea, numai dorințele adie o briză de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
zâmbet șiret îi înflorește pe față. — Are gusturi alese, fecioru-tău, n-am ce zice. Nu mi-ar dis plăcea nici mie dacă aș avea cu vreo patruzeci-cincizeci de ani mai puțin. Ianuarius se aștepta la orice, numai la asta nu. Răvășit la față și la minte, articulează cu greutate: — Am încercat să-l fac să înțeleagă, stăpâne, că e o nebunie, dar degeaba... Cum de a întâlnit-o, că doar n-or fi fost invitați la banchete împreună? se interesează Augustus
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
anticameră. El însă rămâne pe loc, alături de Iulia Caelis. Speră din tot sufletul să fie lăsat mai la coadă. Să apuce măcar să-și vină cât de cât în fire. Din colțul unde se află, îl zărește pe secretarul imperial ieșind - răvășit la chip - cu câte o cutie sub fiecare braț. La vederea mulțimii, încearcă să-și compună o mină impasibilă, însă nu reușește decât pe jumătate. În spatele lui apare și Parthenicus. Șușotesc amândoi precipitat, apoi Ianuarius își croiește drum grăbit, fără
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
sistemul de cultură, organizarea muncii pentru o productivitate ridicată. Autorul aduce clasificări asupra capitalului funciar activ și pasiv. În anul 1937 profesoral Cornățeanu a publicat lucrarea Criza agricolă și criza agrară, aducând explicații asupra acestui fenomen al economiei care a răvășit lumea la confluența deceniilor 3 - 4 ale secolului nostru. El este de acord cu Warren și Pearson de la Universitatea Cornell din Ithaca. care au susținut că «pricipala cauză a crizei a fost de ordin monetar și nu de ordin economic
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
aceasta e ușoară, întrucât tot terenul fermei e înconjurat cu sârmă ghimpată, nefiind nevoie de pază. Trecem pe o porțiune de șosea ce împarte terenul unei ferme în două. Pentru trecerea vitelor s-a săpat un tunel sub șosea. Porumbiștea răvășită de vite e acum culcată la pământ cu polidiscul, după care e grăpată, făcută grămezi, cărora li se dă foc. Se cultivă apoi ovăz, soia sau uneori porumb după porumb. Pentru porumb se face arătura de bază. Pentru ovăz uneori
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
ia pe Fraser, dacă asta dorea? Cunoștea drumul pîna la strada lui Fraser. Știa chiar și casa În care locuia, pentru că trecuse cu Fraser pe la capătul străzii și i-o arătase! În clipa aceea, Începu să se miște rapid. Își răvăși părul. Își puse pantalonii și haina, trăgîndu-le peste pijama, nedorind să mai piardă nici o clipă scoțîndu-și pijamaua. Își trase ciorapii și pantofii lustruiți, se aplecă să-și Înnoade șireturile și-și dădu seama că mîinile Îi tremurau, dar nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
se machiase pentru ea În mod special. Își scoase batista și Încercă să șteargă ceva din pudră. Își trase buzele și mușcă de mai multe ori bucata de pînză pentru a Înlătura rujul. Umblă cu mîinile prin păr să-l răvășească puțin. Acum, se gîndi ea, arăt de parcă aș fi luat parte la o Încăierare... Pentru Dumnezeu! Ce conta? Nu era vorba decît de Julia. Își puse trusa de machiaj la loc, Își luă paltonul, pălăria și eșarfa, trecu ușor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
crede că sîntem o familie de vagabonzi. Domnul Standing zîmbea. Era Îmbrăcat Într-un costum albastru de cazangiu, murdar, cu panglici de medalie soioase pe piept. Își scosese o șapcă mototolită și-și aranja părul pe care Julia i-l răvășise. — Mă bucur să vă cunosc, domnișoară Giniver, zise el. Mi-e teamă că Julia are dreptate În ce privește mîna mea. V-ați uitat pe-aici? — Da. — Stranie meserie, nu-i așa? Numai praf peste tot. N-a fost așa În celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
vinului. Mai rămăsese o jumătate de sticlă. MÎine n-o să mai vreau să beau, și abia l-am atins. — Asta Într-adevăr o să-i facă să ne aresteze. — Nu-ți face griji. Am un plan. Se Întoarse la dulap, mai răvăși niște lucruri și scoase clondirul din care băuseră ceai În Bryanston Square. Îi scoase dopul și-l amușină, apoi turnă vinul cu grijă. Era suficient. Puse dopul la loc, și clondirul Într-un buzunar. În celălalt buzunar Îndesă o lanternă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
și o acoperise. Acum dădu la o parte perdeaua ca Mickey și Kay să vadă mai bine trupul. Kay se uită o singură dată, apoi Își Întoarse capul și se depărtă. Paltonul femeii și pălăria dispăruseră, iar părul Îi stătea răvășit pe față; mănușile de seară erau Încă netede și neatinse. Rochia de mătase, argintată de lună, era strînsă lîngă ea pe trotuar de parcă Își arăta nurii; dar carnea spatelui gol se umflase acolo unde tijele metalice o presau din interior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
și deschide nările ca pe niște porți; este stăpânul generos, care permite aerului să zburde prin plămânii săi. Când și-a scos panamaua ca să-și netezească petecul de chelie, lumina i-a aruncat străluciri orbitoare. Când vântul mării i-a răvășit o șuviță de păr cărunt, aceasta a plutit ca o cunună de laur în jurul capului său. Confruntat cu această viziune, Jonathan s-a mai însuflețit. Iată un om înțelept, un om bun. Jonathan era încă asistentul lui și împreună porniseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
îi sunt ținute strâns, picioarele desfăcute, simte cum mâini străine îi frecționează fiecare bucățică de piele, desfăcându-i și fesele, ridicându-i scrotul, deschizându-i gura, suflându-i în nări și urechi, dându-i înapoi prepuțul, ridicându-i brațele și răvășindu-i părul. În acest timp, figura aceea care debordează de energie, cu șapca roșie, se leagănă în câmpul lui vizual apoi în afara acestuia, zornăitul oaselor se aude în urechea lui, incantațiile circulă în jur, apoi bătrânul face o pauză ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
niciodată. Plină de lacrimi, tânăra clătină din cap. În cele din urmă, zise: - Amelia, îmi pare atât de rău... Dar tu nu înțelegi... Domnul Balzac și Weir erau prieteni. Au făcut împreună numere de magie ani întregi și a fost răvășit când Weir a murit în incendiu. Loesser i-a spus domnului Balzac ce avea de gând să facă și m-au obligat să îi ajut. Dar, trebuie să mă crezi, habar nu aveam că au de gând să facă rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
admită întrebarea. - Privește biroul acesta, îi spuse în timp ce el însuși făcea același lucru. Era înțesat de hârtii. Teancuri și grămezi de dosare și bilețele. - Și îmi aduc aminte cât mă plângeam de hârțogăraie când eram și eu agent de patrulă. Răvăși unul dintre teancuri, părând a căuta ceva. Renunță. Încercă în alt teanc. Găsi câteva documente, nefiind nici acestea cele căutate și se apucă să le rearanjeze meticulos, apoi căută în al teanc. Of, tati, nu am crezut niciodată că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
lăsat pe pământ... Glasul lui șerpui ca un scâncet de bolnav și se stinse în oftările vântului. 2 Întunericul sugruma satul foarte împrăștiat în care azi trăiau mai mulți soldați dușmani decât civili. Casele negre străjuiau sperioase ulița largă, neprunduită, răvășită de gropi, desfundată de miile de căruțe ce treceau necontenit spre front, încărcate cu merinde pentru oameni, întorcîndu-se înapoi veșnic pline cu rămășițe de-ale luptelor... Ici-colo sclipea cîte-un ochi de lumină galbenă, plăpândă, însemnînd comandamente, spitale, cîrciumi-popote... Prin băltoacele
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
lăsase acasă cinci copii. Întâlnind pe urmă ochii ordonanței, furia locotenentului se topi într-un val de rușine. Își dădu seama, îndată, că numai graiul românesc l-a scos din țâțâni, fiindcă a venit ca o mustrare peste gândurile lui răvășite de imputări. Îi pîru rău că s-a înfuriat și în părerea aceasta de rău simți mulțumire de sine și înălțare. Se sculă, făcu trei pași spre intrarea adăpostului, se întoarse înapoi și zise trist, sincer, parc-ar fi vorbit
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
să te povățuiesc să te astâmperi. Dânsul a fost prieten bun cu bietul tatăl tău, dar azi își vede de banca lui și nu crâcnește, cum nu crâcnesc nici ceilalți, aici și pretutindeni... Ascultând pe maică-sa, gândurile lui Apostol răvășeau prin colțurile celor zece zile de când e acasă, descoperind deodată lucruri peste care a trecut fără să le ia în seamă. A ieșit puțin prin târg, un ceas-două pe zi, s-a întîlnit cu mai toți surtucarii și toți i
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
ce-am uitat, Doamne, ce-am uitat? zise Apostol, uitîndu-se întrebător la ea. Atunci își dădu seama că minte și că numai pentru Ilona a venit. Dar nu avu puterea să lepede îndată minciuna și începu să caute cu înfrigurare, răvășind cărțile pe laviță, la căpătâiul patului. Din întîmplare îi căzu în mâini harta cu pozițiile frontului, pe care, într-o seară, o completase și o uitase aici. ― Uite!... Așa-i c-am găsit? strigă triumfător către Ilona, ca să-și scuze
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]