1,269 matches
-
Logan În camera Întunecată și plină de fum, aducând cu sine un vârtej de zăpadă, fluturând afișele de pe pereți. Fără să privească În jur, un bărbat masiv, Îmbrăcat ca un vagabond În ziua lui liberă, strigă: — Închide naibii ușa! Vântul răvăși blana câinelui adormit, iar labele Îi tresăriră de parcă fugărea ceva. Ceva gustos. Un iepure sau un polițist. Watson și cei doi Îngrijitori de câini se strecurară după Logan, Închizând ușa În urma lor. Priviră alsacianul adormit ca pe un proiectil neexplodat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Apoi, În tăcere, am Început să-mi pun cărțile În valize; ea plângea mai departe În hohote. Din dragoste, m-a lăsat să iau din casă orice cărți am vrut eu. Când a sunat taximetristul la intrare, a fugit sus răvășită; am plecat fără să ne luăm rămas-bun. Mă simțeam voios precum chiriașul călătorind Între două etaje, deși cu sfâșiere mută simțeam cum se rupea În mine o etapă a existenței și Începea alta mai dură; sfânta gratuitate de care m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ar fi fost la fel de obositor să mă Întorc printre ei. Doream cu toate puterile care-mi mai rămăseseră să mă salvez singură, undeva fără bărbați. M-am lăsat să cad spre fundul mării. O simfonie a luminii Începea să-mi răvășească ființa. Erau voci calde ce se rupeau din mine și plecau spre suprafață. Apoi, treptat, n-am mai auzit nimic, nu mă mai puteam mișca și simțeam că mă zbăteam să scap de apăsarea visului. Cineva a citit acest text
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
niciodată. Plină de lacrimi, tânăra clătină din cap. În cele din urmă, zise: - Amelia, îmi pare atât de rău... Dar tu nu înțelegi... Domnul Balzac și Weir erau prieteni. Au făcut împreună numere de magie ani întregi și a fost răvășit când Weir a murit în incendiu. Loesser i-a spus domnului Balzac ce avea de gând să facă și m-au obligat să îi ajut. Dar, trebuie să mă crezi, habar nu aveam că au de gând să facă rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
admită întrebarea. - Privește biroul acesta, îi spuse în timp ce el însuși făcea același lucru. Era înțesat de hârtii. Teancuri și grămezi de dosare și bilețele. - Și îmi aduc aminte cât mă plângeam de hârțogăraie când eram și eu agent de patrulă. Răvăși unul dintre teancuri, părând a căuta ceva. Renunță. Încercă în alt teanc. Găsi câteva documente, nefiind nici acestea cele căutate și se apucă să le rearanjeze meticulos, apoi căută în al teanc. Of, tati, nu am crezut niciodată că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
folosi lacrimile ca să-și curețe mîinile și fața, sperînd ca doamna Maxted să se fi Întors de la Singapore. Ușa apartamentului era deschisă. Jim intră În hol și recunoscu haina de piele a domnului Maxted, aruncată pe jos. Aceeași furtună care răvășise și dormitorul mamei sale de pe Amherst Avenue, măturase fiecare cameră din apartamentul familiei Maxted. Sertare pline de Îmbrăcăminte fuseseră aruncate pe paturi, ușile șifonierelor răvășite atîrnau deasupra, grămezilor de pantofi, iar valize erau trîntite peste tot, de parcă o duzină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
cu troienele Înalte de doi metri. Se luptă ce se luptă și se duc. Liniștea apăsătoare În Înserările de peste oraș. Lumina de cânepă a acestor Înserări. Fumul ridicându-se drept În sus, ca o ață, din coșurile caselor. Tu, copilandru, răvășit de bucurie, prin tunelele acestei lumi de gheață. Bântui fericit de la un acoperiș la altul peste toate casele mahalalei. Ciorapii aspri de lână nu te mai Înțeapă, mâinile și obrajii Îți ard, iar pâinea prăjită, frecată cu usturoi, Îți biruie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Acolo Îți Încerci așteptarea și, când vrei să te Înapoiezi la strung, o mână te cuprinde energic și te duce În semiântunericul dintre două dulapuri metalice. Simți ceva cald și umed peste buzele tale, o mână te apasă pe ceafă răvășindu-ți părul și ești sufocat aproape, când dinți mici Îți mușcă buza de jos, mâna ți-e Împinsă pe sub un maieu subțire peste forma moale și fierbinte a unui sân mic pe care Îl mângâi inconștient, aproape fără să vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
neobișnuit pentru ea. Îți imaginezi cum ar fi să ai parte de sex real cu un ginecolog? Ruby sorbea din cafea, uitându-se În gol. Oricât ar fi Încercat să se abțină, se tot gândea cum ar fi să fie răvășită de Sam Epstien. Chiar mai rău, În fantezia ei Sam purta mănuși albastre de cauciuc și ea era Întinsă pe masa ginecologului. Chanel păru să remarce privirea ei mult prea pierdută. —Ai dubii În privința doctorului Epstein? Întrebarea o trezi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
mâlul din râul secat, ca și mașina aceea neagră căzută de pe viaduct. Nu știi că furia mea încetează când mor în tine și că după aceea sunt un leu neputincios. Ce faci când plec? Ce îți las? Șemineul stins, camera răvășită de mine, care te-am umilit în toiul nopții fără măcar să te iubesc. Câinele va veni lângă tine, vei avea nevoie de blana lui, o vei mângâia uitându-te în altă parte. Oricum, el este orb. Îți vor veni în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
decât cercetările mele preistorice. Însă, din acea după-amiază de duminică, fratele meu n-a mai fost cel pe care îl cunoscusem, un băiat tăcut, închis în el, care simțea uneori o atracție bizară pentru probe excentrice de curaj. Se întoarse răvășit de la Elektrokonzern. Cravata îi atârna strâmb sub gulerul descheiat, părul îi era înfoiat în creștet, iar în spate avea un fel de „codiță de rață“, fuma, țigara îi atârna în colțul gurii, se rezemă de tocul ușii, spunând că ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
care dispun, cu tot cornul abundenței mele verbale. Cât ai zice pește, vă voi schița În linii mari sinopsisul cazului. Nu voi ascunde foarte cordialei perspicacități a domniei voastre, don Parodi, că moartea Pumitei Îl afectase - mai bine zis, Îl răvășise - pe Ricardo. Cu siguranță că doña Mariana Ruiz Villalba de Anglada nu bate câmpii când afirmă, cu șarmul său de invidiat, că „Ricardo nu vede dincolo dă gloabele dă polo“; imaginați-vă cât am fost de uluiți aflând că, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
o simți întărindu-te... Și s-o lași să te facă fericit!” „-Fericire?”-face mirat Doctorul. „-Cum mai vorbești de fericire, atunci?” Pasărea șarpe își ia zborul brusc de lîngă mine și curentul de aer format de mișcarea aripilor îmi răvășește părul și mă face să tresar speriat. Se înalță la cer și țipă acolo rotindu-se în jurul meu și a Doctorului. Probabil că acesta a văzut în clătinarea mea un semn de spaimă. Mă grăbesc să-i risipesc îndoiala. „-Durerea
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
Luna a pășit prin fiecare ramificație a sufletului și n-am putut să-ți spun cât de mult te iubesc... Îmi curgeau sentimentele amestecate cu dragoste șienigma unei stele lungite între necuvintele noastre. Am luat brațul să-mi strângă sângele răvășit peste o lume în care am încercat să-mi trăiesc viața cu acest timp ce vrea să-mi odihnească voința mult mai umilă decât toate cețurile răvășite peste diminețile mele, uneori prea obositoare, când mă trezeam și încercam să te
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
unei stele lungite între necuvintele noastre. Am luat brațul să-mi strângă sângele răvășit peste o lume în care am încercat să-mi trăiesc viața cu acest timp ce vrea să-mi odihnească voința mult mai umilă decât toate cețurile răvășite peste diminețile mele, uneori prea obositoare, când mă trezeam și încercam să te pipăi prin aerul răcoros, să văd de îți mai simt vertebrele calcinate ale acestui început... Mai mă doare privirea ta tristă ce mi-a născut atâtea întrebări
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
clepsidră a timpului un visător muribund de iubire. 6 oct. 2008 BRAȚELE DURUTE DE TIMP d-lui actor Ovidiu Cuncea Mi-e dor de un aer ploios și plin cu zgomotele aglomerate ale retinei; Mi-e dor de ochii tăi răvășiți peste nesiguranța ferestrelor albe unde hoinăresc nebună să pot prinde în palme toată sălbăticia luminii... Mi-e dor de brațul tău omorât în distanțe de nori și vânturi albite de dragoste; Mi-e dor de o simplă formulă a unui
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Vânt și dor Elena Marin Alexe Bate vântu-n ram de nuc Răvășind grădina toată Nu știu calea s-o apuc Peste tot e numai zloată Bate vântul printre vii Biciuind fără de milă Plâng butucii goi pustii Lapovița-mi face silă Bate vântul răscolit Alungând toți trecătorii Porțile au amuțit Sus pe cer
V?nt ?i dor by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83334_a_84659]
-
sfârșită. Știam că, după ce-o să beau un pahar, o să mă simt mai bine. Tocmai când îmi turnam vinul, Anna a apărut în ușa bucătăriei, frecându-se la ochi, părând confuză și agitată. Părul ei lung și negru îi stătea răvășit în jurul feței albe. —Claire, chiar tu ești! Deci nu mi s-a părut, a zis ea cu o voce care suna pe jumătate ușurată, pe jumătate dezamăgită. Am crezut că am un atac de delirium tremens. Apoi m-am gândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
pe scaun și se uita la fața mea, nu la documentul pe care-l i-l explicam cu atâta trudă. M-am oprit în mijlocul clauzei și-am zis: —James, ce s-a întâmplat? De ce nu ești atent? El mi-a răvășit părul cu un gest afectuos - ceea ce, dați-mi voie să vă spun, m-a surprins foarte tare - și mi-a spus zâmbind: Poți să încetezi acum, Claire. M-ai convins. —Cu ce te-am convins? l-am întrebat. — M-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
la idei pe cineva. SÎnt Împrăștiați pe toate dublele atîția morți cu răni grele, cu stelare găuroaie-n piept, curg din abundență atîtea rîuri de suc de roșii, Încît plauzibilul iluziei dispare cu desăvîrșire. Singurii care-ar mai putea fi răvășiți de asemenea trucuri sînt cei răvășiți din naștere. Practic, violența filmată-n exces se autoanihilează, o tot spun degeaba, aproape ca-n Platoon, iar minima, necesara participare sau atît de dorita volatilizare din sala de obicei infectă de cinema unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pe toate dublele atîția morți cu răni grele, cu stelare găuroaie-n piept, curg din abundență atîtea rîuri de suc de roșii, Încît plauzibilul iluziei dispare cu desăvîrșire. Singurii care-ar mai putea fi răvășiți de asemenea trucuri sînt cei răvășiți din naștere. Practic, violența filmată-n exces se autoanihilează, o tot spun degeaba, aproape ca-n Platoon, iar minima, necesara participare sau atît de dorita volatilizare din sala de obicei infectă de cinema unde oamenii au plăcutul obicei să miroasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
inimii. Mă doare timpul nemilos, zilele ce se perindă tăcute, sleite de puteri, ca niște păsări rănite de glonț... Mă adun cu greu printre rânduri, dornică să redau zilei stropul promis de bucurie. Dar suspin și scot în lumină clipe răvășite de tristețe, precum frunzele tăcute, veștede și sfarâmate de mușcăturile reci, ale vântoaselor dezlănțuite de toamna în agonie. Ce mă doare mai mult rana mea, sau plânsul naturii?
Ce m? doare mai mult by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83299_a_84624]
-
capabil, ca înainte, să ignor lumea din jurul meu și am descoperit că începea să mă atragă acest parc, care nu mi se păruse niciodată până atunci unul dintre cele mai frumoase ale Londrei. Iarba era pârjolită, straturile cu flori erau răvășite și decolorate de soare, și totuși culorile lor mă uluiau. Parcă le vedeam pentru prima dată. Sub cerul de un albastru palid imposibil, o groază de oameni făceau plajă la ora prânzului, supunându-se arșiței sale nemiloase; ici și colo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
am uitat în oglinda toaletei de bărbați mai târziu în aceeași noapte, nu mi-a venit să cred ce-am văzut.. Era fața care mi se arătase într-un coșmar cu peste treizeci de ani în urmă: fața unui bătrân, răvășită de bătrânețe și zbârcită ca o veche sculptură de urme de suferință. Era aproape două când infirmiera a venit în sala rudelor să mă trezească. Eram cufundat într-un somn adânc. N-a spus nimic și eu n-am întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ia pe Fraser, dacă asta dorea? Cunoștea drumul pîna la strada lui Fraser. Știa chiar și casa În care locuia, pentru că trecuse cu Fraser pe la capătul străzii și i-o arătase! În clipa aceea, Începu să se miște rapid. Își răvăși părul. Își puse pantalonii și haina, trăgîndu-le peste pijama, nedorind să mai piardă nici o clipă scoțîndu-și pijamaua. Își trase ciorapii și pantofii lustruiți, se aplecă să-și Înnoade șireturile și-și dădu seama că mîinile Îi tremurau, dar nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]