1,050 matches
-
puțină viață. Toamna, eu și Natașa am mers în clasa întâi. În primăvară, mama Natașei hotărâse să plece pentru totdeauna din sat, la părinții ei. Plecarea lor definitivă din Moldova fusese ca o operație vie, fără anestezie, direct în sufletul răvășit de durere al bunicăi Dosia. Se spune că aceste clipe sunt clipe de întâlnire cu Dumnezeu. Atunci, când prin vene îți curge durerea, înveți Adevărul vieții. Tot ce avea mai scump și iubise pierduse. Iubirea este sentimentul care părunde în
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
încerca să nu privească dincolo de încălțămintea șoferului, niște ghete de antilopă cenușii cu crepul tocit la călcâie. ― Melania! hohoti Florence. Melania, mă auzi? Bătu ușurel obrajii reci și palizi. Bătrâna țeapănă părea că nu respiră. Doamna Miga își ridică fața răvășită. Țipă disperată: ― Ce să fac? Învățați-mă ce să fac!! ― Apă rece! bâlbâi Scarlat schimonosit de durere. Toată cana! "Dumnezeule! se sperie Melania Lupu. Asta mi-ar mai lipsi, să răcesc." Motanul îi dădea târcoale gîdilînd-o cu mustățile lungi. ― Am
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
acest fel de operație ― cu greu ar putea demonstra că tu ești autoarea biletului, dar nu strică să-ți iei toate măsurile de precauție." Se uită întîmplător la Florence și se înspăimîntă. Ochii înguști dispăruseră sub pleoapele umflate, părul alb răvășit și obrajii congestionați o făceau să semene cu o bătrână alcoolică. Îi amintea o gravură de epocă, englezească din casa soacră-sii... Femeia beată, nepieptănată cu jupoanele rupte și murdare zace înăbușită peste masă. În spate se văd pălării înalte
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
că poate califica -cel puțin cu aproximație ― licărul răutăcios din privirea lui Grigore Popa, ca și linia coborâtă a gurii proeminente, ochii de copil luminând chipul limpede al Melaniei Lupu. Îi atrăseseră atenția farmecul aproape periculos al sculptorului, obrazul bolnav, răvășit al Valericăi Scurtu. Cel de alături, Panaitescu, își camufla secretul. Expunea o figură rigidă din care viața se alungase ștergând orice expresie. Un cadavru elegant și atât. Maiorul înregistra abstract zgomotele familiare din odaia profesorului. Glasul domol al locotenentului Azimioară
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
aveau și „ceva pește”. În timp ce mîncam, niște manele au început să curgă peste noi de la fereastra pensiunii de deasupra, împreună cu o ploaie de coji de semințe. „Nu înțeleg” - a murmurat soția mea și am plecat grăbiți. Dimineața am părăsit orașul răvășit parcă de un cataclism. La cîteva minute spre Cazane, au apărut din senin hoteluri cu terase generoase și bărci de croazieră. „Parcă ar fi Monte Carlo” - am zîmbit eu și ne-am întors, luînd o în sus pe Valea Cernei
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
unde e, dar, când o întrebă: „Unde sunteți, domnișoară?“, Iulia răspunse: „Într-o trăsură, pe un drum lung.“ Înțelesese imediat. Comme elle est sage! Avea ceva atât de cuminte pe figură încât Alexandru își dori brusc să-i vadă chipul răvășit. La plecare, îi conduse pe toți trei și, în jocul luminilor de la intrare, văzu că el și Iulia erau două umbre așternute pe pământ. Două contururi cenușii care se tot atingeau. Fu sigur că umbra ei a simțit atingerea umerilor
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
și stomacul o clepsidră? Paranormalul ne incită prin curiozitate și ne îndepărtează prin teamă. Legenda este un amalgam de imaginație și de scleroză. O întrebare de o prospețime milenară : cum a fost posibil? Am în suflet o bibliotecă enervant de răvășită. În lumea spirituală se fură idei, nu portofele. Dacă viața nu are rost, atunci ce rost mai are? Fără motiv, mă simt uneori îngrijorător de împăcat cu mine însumi. Tinerii trebuie ajutați ca, din când în când, să mai cadă
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
au mâncat coji, fiind convinși că miezul este rezervat generațiilor următoare. Maeștrii produc, de regulă, discipoli, nu personalități. Se pare că nici proiectul lumii nu poate fi ameliorat din mers. De foarte aproape vezi ridurile, nu chipul. În clipele lui răvășite, orice om se simte filozof. Suntem intoleranți și vindicativi, nu justițiari. Parvenitul scapă de sărăcie, dar rămâne cu mentalitatea de slugă. Cu lira lor dezacordată, poeții minori nu reușesc să cânte. Dar fac un zgomot infernal. Paradisuri cu adevărat fascinante
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
singurătate și zaiafet, dintre disperare și entuziasm. Trec unii prin cultură ca sfoara prin mămăligă. Prin capacitatea de a declanșa revelații, muzica este marea aliată a religiilor. Muzica de orgă are irizări de infinit. Muzica poate face dintr-un suflet răvășit o catedrală. Contează ce cânți, dar și la ce balcon. Muzica - încă o liturghie a speranței. Unii trec prin cultură fără urmări grave. Îmi cad uneori în mână cărți atât de slabe, încât îi invidiez pe analfabeți. Sunt cărți pe
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
ar fi un superb lac cu apă limpede, atunci cu siguranță că sufletul meu n-ar fi altceva, decât un heleșteu părăsit, plin cu alge care put! Mă privesc câteodată în oglindă și observ doar o străină cu privirile tulburi, răvășite. Mam schimbat mult, sunt ca o haină învechită, destrămată, ponosită. Totul în mine poartă pecetea altcuiva decât a mea, încât simt că nu-mi mai aparțin deloc. Dar atunci, totuși, cui aparțin? Nu cui trebuie, asta-i limpede! Întotdeauna am
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
parcă nu era pe alee; mergea prin seară, dar, parcă nu era prin seară; înnainta, dar, parcă nu înnainta. Mai mult sărea, țupăia, decât mergea liniștit. și-apoi, ce fel de liniște s ar fi putut cuibări, în sufletul său răvășit de durere? În dreptul ușii de la intrarea în sala de concerte a institutului de teatru Nicolae Grig fu întâmpinată de un tânăr. Ce faci, la ora asta, pe aici, Doamnă Secretară; încotro, cu asa fugă? Nici eu nu stiu. Acum, că
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
duce la calorifer și-mi spune cu glasul ușor nesigur „lumină“ și apoi cînd Îi dau o pastilă de papaverină spune „bomboane“ și-mi cere vinovat „Îmi dai voie să mănînc bricheta?“, și eu Încerc să pătrund Înțelesurile acestei limbi răvășite de parcă i-aș pipăi cu degetele circumvoluțiile ca să recunosc forma unei dorințe. „Vrei să fumezi?“ Îl Întreb. „Da“, Îmi răspunde. Acum două ore eram În Prater. Acum două ore purta o scurtă din pînză de cort și o pereche de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
din pîntecele mamei. Agățîndu-se cu mîinile pe masă, Își spuse de cîteva ori: „Trebuie să rezist, trebuie să rezist, trebuie să rezist!“ - ca și cum simplul fapt de a rămîne În picioare, În vreme ce grozăviile vieții lui trecute se instalau În mintea-i răvășită, i-ar fi dat puteri. PARTEA A TREIA CIOBURI ȘI CRÎMPEIE CAPITOLUL I MOARTEA ROMANĂ „O treabă ca asta nu prea putea să fie plăcută.“ Micul duce 1 Rowe urcă scările de piatră Împreună cu omul În uniformă albastră, care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
buchet în brațe. Clădirea părea pustie, cu locatari plecați. În una din uși, o babă cu ochi senili mă urmărea cum sunam. Emoții vechi mă încercau din nou. Simțeam că mă sufoc. Eram gata să cobor cînd ușa se crăpă. Răvășit, în crăpătură apăru chiar obrazul Patriciei. Era înfășurată într-un capot nu foarte curat, cu o cîrpă albă pe cap. Fără podoaba coamei sale blonde, chipul îmi părea lipsit de farmec, ba chiar aspru. Timid, am vrut s-o sărut
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
o compunere pentru școală despre piesa Pantoful de satin de Paul Claudel, Rainer susține următoarea concepție: remușcarea nu te ferește de pedeapsă, iar libertatea nu poate fi atinsă decât prin pedeapsă. Anna și Hans tocmai ies din camera Annei, oarecum răvășiți, și spun că a fost frumos. S‑a auzit destul de tare, răspunde Rainer. Sora se lipește cu tot corpul de fratele ei, de parcă ar avea intenții incestuoase. Dar nu are, fiindcă tocmai a fost satisfăcută. Hans vorbește despre un sport
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
au educat prost, încât au devenit niște tinere delincvente. Ptiu, drace, nu poți decât să le scuipi în ochi. În Linz nu există așa ceva. Să‑i scot pula din pantaloni și să i‑o strâng ca să‑l doară, întreabă Anna răvășită. Nu, lasă, îi răspunde fratele ei, conducătorul, cine altcineva, care se ține sobru deoparte și dirijează totul cu sensibilitate. Crezi cumva că mie chiar nu mi‑e silă de nimic? Dar am citit la Bataille ce se poate face cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
omul rolurile din fantezia cu masajul, Încercată mai Întâi cu Laura. Andreea s-a supus, poate ca să-i mai treacă vremea până venim noi, poate ca să-i câștige Încrederea. Fac presupunerile astea până apuc să-i văd și fața. E răvășită, buimacă, ochii ei mijiți nu mă deslușesc Încă din penumbră, părul Îi cade pe obraji. Zâmbește duios, cu buze roșii, probabil fierbinți, ar fi o icoană frumoasă a dimineții de după, cu obrazul văpaie, aproape portocaliu. - Ei, ați venit? Bine-ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
urechi, Îngenunchease lîngă el și plimba stetoscopul de colo-colo pe pieptul vînos, dezgolit, al bărbatului. LÎngă bordură era oprită o ambulanță, al cărei motor pulsa slab, cu putere redusă. Bărbatul de pe pavaj avea vreo patruzeci de ani și trăsăturile aspre, răvășite, pline de o forță brutală, ale vagabondului de profesie. Pe pielea tăbăcită, brăzdată de cicatrice, a obrazului său Își lăsaseră parcă urme de fier toate forțele sălbatice și violente ale naturii, ale sărăciei, ale decăderii fizice, de-a lungul anilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Să te ajut? Nu, n-am nimic, Fay, răspunse fata dinăuntru cu același glas obosit, sfîrșit. Ies acum. Intră, dragă! Femeia deschise ușa Încet și intră În Încăpere. În cămăruța primitivă, oribilă, Încinsă, se aflau, În afară de un scaun, un pat răvășit și răscolit și o masă de toaletă, pe care era o păpușă Împodobită cu o panglică soioasă de mătase legată Într-o fundă marc, fotografia unui marinar tînăr cu dedicația: „Pentru Margaret, prietena mea cea mai bună - Ed“ și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ei drept, moale, strălucitor și fin ca mătasea, de un arămiu-roșcat, se mișca Încolo și-ncoace pe tîmpla fetei, o dată cu mișcările ventilatorului. Fata, Înaltă, suplă și foarte frumoasă, era goală, purta doar pantofi și ciorapi, și zăcea Întinsă pe patul răvășit, cu un braț Întins Într-un gest de epuizare totală, cu celălalt Îndoit sub părul strălucitor, iar fața ei, de o delicatețe fragilă, transparentă, aproape fără viață, era Întoarsă Într-o parte și se odihnea pe braț. Ținea ochii Închiși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
mea fără pantofi, fără haină, n-avea altceva pe el decît niște pantaloni jerpeliți, care arătau de parcă nu-i dăduse jos de pe el tot timpul ce-l stătuse În Închisoare, și-o bluză ruptă-n spate, iar părul Încîlcit și răvășit, ca un cuib de pasăre, Îi cădea În ochi, iar barba care-i crescuse pe față era probabil nerasă de șase săptămîni... ce mai, arăta ca și cum nu se mai bărbierise și nu se tunsese de cînd intrase-n pușcărie, toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și eu ca românul, la care conștiința civică stă toată ziua țonțoroi, având rădăcini democratice adânc înfipte în solul Constituției: ce-ar fi să opresc pe câte unul din acești oameni grăbiți și să le citesc pentru liniștirea sufletului lor răvășit art 1. paragraful 3. din Constituția României: „România este stat de drept, democratic și social, în care demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea și pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradițiilor democratice ale
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
disperați. Briza îmi ridică părul în vârful capului, mirosul sărat îmi face poftă de murături. Ne întoarcem pe malul ghiolului, printre stuf și papură. Nici măcar n-o iau de mână. Fiecare e pierdut în lumea lui. Lumea mea are chipul răvășit al Sabinei zvârcolindu-se pe un pat de spital, gemând: nu mai pot! nu mai pot! C XXX Puse cap la cap, multe din informațiile despre Leo erau contradictorii. Cum putuse s-o iubească într-adevăr pe Sabina, să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de simțuri din cele mai contradictorii. Femeia, dupa cum aprecia și autoarea, este o visătoare în sensul trăirii paralele cu cea exterioară. Lumea din afara ei nu pare a avea nici o legatură cu cea din interiorul ei, cea a oglindirii simțurilor răvășite. Hipersensibilitatea este eliberată și se manifestă prin perceperea a tot ceea ce o înconjoară, lucrurile, sunetele pătrunzând prin simțurile ei dematerializând-o, ea devenind “un adânc”: “Dar ce adânc e în om și pe care axă a proporțiilor lui?” Conștientizarea nevoii
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
Nu te îngrijora, e televizorul. Deschise ușa, ieșind la iveală o cameră goală, doar cu o canapea, o masă și un televizor alb-negru care era pus pe Actualitățile de noapte. Fără a fi văzut, Jeremy Paxman intervieva un tânăr ministru răvășit al apărării. — Vezi? spuse Phoebe. Nu-i nimeni. — Ar fi greșit să considerăn ultimatumul ONU ca un simplu declanșator, spunea ministrul. Saddam știe că acum avem dreptul să luăm măsuri militare. Când - și dacă - ne vom exercita acest drept este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]