1,968 matches
-
decât un singur lucru pentru mine. Unul foarte simplu. N-o să-ți răpească decât un minut. Ce lucru? — Să suni la firma de mutări pe care ai angajat-o pentru mâine și să anulezi comanda. Spune-le că te-ai răzgândit și că nu mai ai nevoie de camion. Și de ce-aș face-o? — Pentru că aranjamentul s-a întors împotriva ta, Gordon. Toată povestea a explodat la cinci minute după ce ați ieșit din anticariatul lui Harry. — Cum adică? — Harry e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
ușor de dominat, a fătălăului. Dar era în el ceva feroce, un soi de idealism neobișnuit care respingea vanitățile și dorințele care ne fac pe noi, ceilalți, atât de vulnerabili la ispitele lumii. Pentru binele lui, speram că se va răzgândi în ce privea moștenirea. Speram că va începe să gândească la fel ca noi și că va accepta ceea ce îi fusese lăsat, dar, ascultându-l pe Tom contrazicându-se cu el pe parcursul următoarelor două ceasuri, mi-am dat seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
frumoși sau cei care se cred frumoși. —OK. În față la Brown Thomas? N-ar fi mai bine în Brown Thomas? La departamentul de haine bărbătești. — Sigur. Ne vedem atunci. Mă gândesc să iau mașina în oraș, dar apoi mă răzgândesc. Traficul e groaznic acum în Dublin. Așa că mă hotărăsc să iau autobuzul. Cel puțin așa nu mai sunt nevoită să mă învârt prin Stephen’s Green căutând un loc de parcare. Mă întâlnesc cu Debbie la Brown Thomas. Când o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
vorbește în telefon, singură acasă? Mă holbez la telefon. Trebuie să mă gândesc bine la ce mesaj o să-i scriu. Doar nu vreau să par prea entuziasmată. Pe de altă parte, nu vreau să par nici prea neinteresată. Poate se răzgândește și invită pe altcineva în oraș. Gata, am găsit. MINUNAT K M-AI CAUTAT. MI-AR PLACEA SA NE VDM MAI TARZIU. LA C ORA? Apăs repede TRIMITE, ca nu cumva să mă răzgândesc. Gata. L-am trimis. Nu prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
par nici prea neinteresată. Poate se răzgândește și invită pe altcineva în oraș. Gata, am găsit. MINUNAT K M-AI CAUTAT. MI-AR PLACEA SA NE VDM MAI TARZIU. LA C ORA? Apăs repede TRIMITE, ca nu cumva să mă răzgândesc. Gata. L-am trimis. Nu prea are ce interpreta din mesajul ăsta, nu? Aștept cinci minute. Nici un sunet de la mobilul meu. Vai, nu o să-mi răspundă, nu-i așa? Probabil a șters mesajul meu. Probabil râde de răspunsul meu disperat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
Urlă disperarea-n mine“. Îmi dau palme. Probabil a trimis mesaj la toată agenda. Probabil a primit o mulțime de răspunsuri. Îmi dau palme. Cine naiba se crede? O s-o sun pe Patricia și o să-i spun că m-am răzgândit și că mi-ar plăcea o ieșire tristă, ca între fete. Poate Patricia și cu mine o să ne îmbătăm și o să-i facem pe bărbați cu ou și cu oțet la o sticlă cu vin. Până la urmă, asta facem de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
mașină. Mă uit la ceas și mă întreb ce-o să-i spun lui Adam. Știu, o să-i spun că mi-am agățat dresurile și am ieșit să-mi iau altă pereche. Apoi îmi aduc aminte că port blugi și mă răzgândesc rapid. Mă hotărăsc să nu-i mai spun nimic. Bărbaților le plac femeile misterioase. Am citit asta undeva. De acum încolo o să fiu misterioasă. Taxiul oprește în față la Ba Mizu. Arunc o privire în oglinjoara portabilă. Mi se pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
se întâmplă niciodată așa. De aceea, când cunoști un tip ca Adam, îți dai seama ce raritate e. Știu că am spus mai devreme că nu îmi mai plac bărbații frumoși, dar o fată trebuie să-și permită să se răzgândească. Mi-aș dori să am un aparat foto cu mine, ca să puteți vedea cu ochii voștri. Pur și simplu perfect. Și parcă nici nu-și dă seama de asta. Sau dacă își dă seama, nu lasă să se vadă. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
am spus, dorim În continuare să colaborăm și În viitor cu Panther Corporation, așa că a fost, În orice caz, o Întâlnire folositoare. Își trage scaunul. Nu pot lăsa să-mi scape o asemenea ocazie ! Trebuie să-i fac să se răzgândească. Trebuie să Încerc să Închid afacerea. Să Închei afacerea, am vrut să spun. Stai puțin ! mă trezesc spunând. Stai... doar o clipă ! Vreau să spun și eu câteva lucruri. Ce tot zic aici ? N-am nici un lucru de spus. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
deprimată. În cele din urmă, Doug Hamilton a fost destul de drăguț. Mi-a zis că sigur pata va ieși la spălat și mi-a promis că n-o să-i spună lui Paul ce s-a Întâmplat. Dar nu s-a răzgândit În privința afacerii. Prima mea Întâlnire importantă. Prima mea mare șansă - și uite ce se Întâmplă. Simt că-mi vine să renunț la tot. Îmi vine să sun la birou și să le spun: „Asta e, nu mă mai Întorc niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
nu m-a promovat. Și mă va ruga să rămân, dar eu Îi voi spune „Prea târziu. Ți-am dat o șansă, dar ai ratat-o.“ După care el va Începe să mă implore „Emma, ce să fac ca să te răzgândești ?“ Iar eu Îi voi spune... Când ajung la birou, Paul se târăște În patru labe În fața mea, care stau cocoțată nonșalant pe biroul lui, cu mâinile pe genunchi (se pare că am un taior nou cu pantaloni și pantofi Prada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
mai târziu Îmi face clic creierul. — Stai așa. Mă grăbesc după ea pe coridor și o apuc de umăr. — Am auzit eu bine, ai zis Jack Harper ? — Da. — Dar... a plecat. A plecat vineri. — Ba n-a plecat. S-a răzgândit. Mă uit la ea siderată. — S-a răzgândit ? — Da. — Deci... Înghit În sec. Deci e aici ? — Evident că e aici ! spune Katie râzând. E sus. Fără veste, picioarele nu mă mai ascultă deloc. — De ce... Îmi dreg glasul, care a devenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Mă grăbesc după ea pe coridor și o apuc de umăr. — Am auzit eu bine, ai zis Jack Harper ? — Da. — Dar... a plecat. A plecat vineri. — Ba n-a plecat. S-a răzgândit. Mă uit la ea siderată. — S-a răzgândit ? — Da. — Deci... Înghit În sec. Deci e aici ? — Evident că e aici ! spune Katie râzând. E sus. Fără veste, picioarele nu mă mai ascultă deloc. — De ce... Îmi dreg glasul, care a devenit ușor răgușit. De ce s-a răzgândit ? — Cine poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
S-a răzgândit ? — Da. — Deci... Înghit În sec. Deci e aici ? — Evident că e aici ! spune Katie râzând. E sus. Fără veste, picioarele nu mă mai ascultă deloc. — De ce... Îmi dreg glasul, care a devenit ușor răgușit. De ce s-a răzgândit ? — Cine poate ști ? Katie ridică din umeri. El e șeful. Poate să facă orice vrea, nu ? E un tip foarte cu picioarele pe pământ, după părerea mea. Bagă mâna În buzunar și scoate un pachet de gumă, pe care mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
interesat de o fată ca mine. — Nu-mi vine să cred, spune Lissy, oftând pentru a mia oară. Nu-mi vine să cred că totul a fost doar o făcătură ordinară. Părea atât de romantic ! Cu el care s-a răzgândit și n-a mai plecat În America... faza cu autobuzul... cum ți-a adus cocteilul ăla roz... — Tocmai asta-i poanta. Simt că mi se pune iar un nod În gât și clipesc cât pot de tare, pentru a-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
de fapt o feministă convinsă, răspunde Jemima. Noi, femeile, trebuie să ne apărăm drepturile. Știi, Înainte de a se mărita cu tata, mami a fost prietenă cu un cercetător științific, care a lăsat-o efectiv cu ochii În soare. S-a răzgândit cu doar trei săptămâni Înaintea nunții, dacă-ți vine să crezi așa ceva ! Așa că, Într-o noapte, mami s-a strecurat la el În laborator și a scos din priză toate aparatele alea idioate. Toată munca lui de cercetare a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
tot felul de lucruri despre cineva dacă-i scotocești prin gunoi. În acel moment, sănătatea mintală Își reia, brusc, locul din creierul meu. Să dăm iama prin tomberoane ? zic oripilată. Eu nu caut prin nici un tomberon ! De fapt, m-am răzgândit. Nu mai vreau să fac asta. E o idee complet idioată. — Emma, nu te mai fițoși atâta ! spune Jemima ofuscată, dându-și părul spre spate. Cum altfel o să-i afli secretul ? Poate că nu vreau să-i aflu secretul, răspund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
ne Întâlnim după ce se termină. Nu, nici măcar asta. Vreau doar să stai departe. Să stai cât se poate de departe. — OK, zic ezitând. Dacă așa vrei tu, am să plec... — Nu ! Se Întoarce stresată spre mine. Nu pleca ! M-am răzgândit. Vreau să fii aici ! — OK, zic și mai șovăitor, exact Înainte ca un difuzor prins În perete să Înceapă să zbiere „Mai aveți cinșpe minute !“ — Hai că mă duc, zic. Să te las să te Încălzești. — Emma. Lissy mă ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
bătrânul - care, când s-a dat aproape, nu mai e așa bătrân - dintr-o gură neagră cu dinții mâncați de scorbut. V-a primit Sevgin în gazdă?? De ce să nu mă primească? Păi aia... începe să spună ceva și se răzgândește, dă cu țeava carabinei după câinii care nu ne slăbesc... Dacă v-a primit e bine, spune, strângându-și sub pomeți ochii mici de tătar, și se-ntoarce spre corturi. În săptămâna cât am stat pe-acolo aveam să aflu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
credit neplătită, fiecare card de magazin, fiecare datorie către Suze. (Nu i‑a venit să creadă când i‑am dat un cec de câteva sute de lire. La început n‑a vrut să‑l ia, dar pe urmă s‑a răzgândit și s‑a dus și și‑a cumpărat cel mai incredibil cojoc din blană de oaie.) Vă spun sincer, n‑am fost in viața mea atât de extraordinar de fericită ca atunci când mi‑am plătit datoriile. Asta s‑a întâmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
un cadou perfect. Pentru un bărbat sau pentru o femeie... Toată lumea are nevoie de rame pentru fotografii, nu? Clienta pare să nu fie deloc atentă la mine. Dar, lasă, când o să mă vadă pe mine cumpărând‑o, poate o să se răzgândească. Mă grăbesc să ajung la casă, și femeia de la tejghea îmi zâmbește. Cred că e patroana magazinului, pentru că am văzut‑o intervievând personalul și vorbind cu furnizorii. (Nu că aș veni aici foarte des, e o simplă coincidență sau ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
de baie. Ce mă fac? Luke își descheie nasturii de la cămașă. Întinde mâna după cea albastră. Într‑o clipă o să se uite la mine și o să zică „Ești gata?“ OK. Se cere un plan de acțiune radical. — Luke... m‑am răzgândit, spun, și‑mi închid valiza. Hai să nu mergem la bar. Luke ridică privirea spre mine surprins, și eu îi ofer cel mai seducător zâmbet de care sunt în stare. Hai să rămânem aici și să comandăm de la room service
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
văd reflexia pe peretele opus și, deși sunt eu cea care o spune, arăt al naibii de bine. — Faci sport cu regularitate? mă întreabă Tony. — Nu la sală, zic, și mă aplec să‑mi apuc vârfurile picioarelor; pe la jumătate mișcării, însă, mă răzgândesc și‑mi pun palmele pe genunchi. Dar merg mult pe jos. — Frumos! zice Tony. Unde, pe bandă? În parc? — Mai mult prin magazine. — OK... zice neîncrezitor. — Dar de multe ori car lucruri foarte grele, îi explic. Sacoșe, chestii de‑astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
am împiedicat în drum spre budă. Dar, nu‑i așa, asta se putea întâmpla oricui. Aștept până facem o sută‑două de metri, doar ca să fiu sigură, și mă aplec din nou spre șofer. — Scuzați‑mă, îi spun, m‑am răzgândit. Putem merge în SoHo? Șoferul se întoarce și mă privește încruntat. — Vreți în SoHo? zice. Nu mai vreți la Guggenheim? — Ăă... o să mă duc mai târziu. — Mai târziu? zice șoferul. Nu poți să fușerești Guggenheimul. E un muzeu foarte deosebit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
taxi, îmi debarc valiza pe trotuar și mă uit cu tristețe la cenușiul cerului englezesc. Nu‑mi vine să cred că totul s‑a sfârșit. Până în ultima clipă, am sperat în sinea mea, cu disperare, că poate cineva se va răzgândi și îmi va oferi o slujbă. Sau că Luke mă va implora să rămân. La fiecare țârâit al telefonului simțeam un spasm nervos, sperând că miracolul se va produce. Dar nu s‑a întâmplat nimic. Firește că nu. Când mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]