4,689 matches
-
tapiri în Sud-Vest. Nu e nici o mișcare pe șosea. Doar o mașină mai funcționa, dar au luat-o. Totul este liniștit. Se așezară pe un copac căzut la pământ; trecu un bătrân și se înclină respectuos; câteva femei aduseră niște rachiu și apă proaspătă; băieții îi priveau cu admirație. — Ești un erou pentru yubani. Erou și prieten. — Meritul a fost al lui Kano. El a dat foc mașinilor. Eu n-am făcut nimic. — Ba ai făcut. Eu știu că ai făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
și de fulgurant. Și unde nu a Început, ceva-ceva mai Încolo, și dansul. Un dănsoi, o-ho!, cât ontreagă frumusețe de ring, special pregătit, În acest scop, și muzicanții, din prepeleac, așa o țineau, dendrăcit, Încât, de pe ăștia, de pe ring, rachiurile și vinurile și celelalte lichiduri prinseră a ieși, din nou, În lume, de astă dată, sub formă de transpirație. Urmă o pauză. O pauză nu prea mare, Întrucât, bârzoii din prepeleac prinseră a-și tremura, iarăși, aripile, iar zumzetul se
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
învățat la școală. - Ei, atunci e bine, e bine de tot! Dar Crezul îl știi, porumbițo? - Îl știu, părinte! - Și asta e bine. Tot osul mă doare, nu mai merge decât să mă frec cu gaz și să beau niște rachiu de drojdie. Stai să văd ce scrie aici, că mi-au căzut ochelarii de pe nas. Spune-mi, puică, n-ai mărturisit strîmb? n-ai călcat vreo făgăduință, care te-ai făgăduit lui Dumnezeu...? aș, de unde să faci tu de astea
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
să-Mi întunece planurile?" Da, am vorbit, fără să le înțeleg, de minuni, care sunt mai pe sus de mine și pe care nu le pricep." Iov 42:3 În mașina 33 Plină cu viței și miei Ca să-mi iau rachiu pe ei... ...Horla! Rachiu care-mi face patu' Drept în sân la Împăratu' Unde dregu-ți-aș și facu'... ...Horla! Cânta has-Satan de-i pocneau fălcile. Dacă tot știa să cânte atât de înflăcărat, cânta. Prin podurile cerești, hăt-departe, sus, la Sala
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Da, am vorbit, fără să le înțeleg, de minuni, care sunt mai pe sus de mine și pe care nu le pricep." Iov 42:3 În mașina 33 Plină cu viței și miei Ca să-mi iau rachiu pe ei... ...Horla! Rachiu care-mi face patu' Drept în sân la Împăratu' Unde dregu-ți-aș și facu'... ...Horla! Cânta has-Satan de-i pocneau fălcile. Dacă tot știa să cânte atât de înflăcărat, cânta. Prin podurile cerești, hăt-departe, sus, la Sala de Spectacole a Universului
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
sărute în peleu. - ...Iar serile, se încăpățînă să-și continue istorioara cel cu clop, iar serile, băi, Chiose nehalitule, pentru fiecare zece gândăcei înșiruiți și numărați în bucătărioară... îți toarnă fermecătoarea! Într-o cană de tablă... Țuică... Vișinată, frecție galenică, rachiu ori... din care nenorocire vrei tu... Cel în raglan se opri ultragiat pe zid. Dacă era adevărat, devenea extrem de nedrept, ca tot boul ăsta să primească, pe de-a moaca, ceea ce el obținea numai după ce-și scuipa din bojoci
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mână să vâslești, încălțat în Casa de Cultură a poporului și c-o mână să hrănești porumbeii... 38 DANIEL BĂNULESCU minus luminițele roșiatice ale cubului, zimțând întunericul, din dreptul etajului întîi. - Uite!... Drojdeală! Pileală! R.D.V.-uri! Acolo crește lanurile de rachiu din drojdie de vin!... Au uitat damigenele învelite în împletituri de răchită... Bate luna în ele. Și băutura dinăuntru, săraca, ne face nouă semn... Cică de ce nu ne suim mai iute la ele și nu le ajutăm ca să le golim
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ei. Iar când s-a auzit și că Lupeș Z. Cornel, un alcoolist de pe la noi din cartier, ce drojdea de obicei pîn' și pastele de dinți ale nepoților, amestecîndu-le în apă, ajunsese de-și spărsese singur, de disperare, sticla de rachiu de drojdie de ciment, s-a chitit fermecătoarea, pe care o cheamă Nicolici C. Maria, că fusese împins cartierul la capătul puterilor. Și ne-a convocat pe toți ca să ne strângem noaptea, pe la 11 jumătate fix, în toată lungimea străzii
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
soarbe, cu un alt gudulan, patru sticle de votcă, 250 kilometri mai jos, pironit într-un bufet din Craiova. Te muți, cu ăsta cu care-ai băut, prima dată, două străduțe mai încolo, să vă tundeți în gură cu niște rachiu de drojdie, la bufetuțul "Ponositul", dar, în aceiași clipită, altul, aidoma cu cel de-al cincilea rege, se desparte de primul și soarbe și o ulcică cu Cotnari la o moldoveancă arzoaică, căreia îi scutură fofoloancele taman la Suceava. Nu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
un maur, apare Genel. Genel îl trăzni, la-nceput, cu genunchiul în pântec și pumnul în bot, pe Papașa. Papașa îl ciocăni de vreo douăsprezece ori cu căpățâna de colțul noptierei, pe Genel. Împăcați apoi de abila fermecătoare, c-un rachiu din care n-apucaseră să guste, în viață, pielițele gurilor lor cum era de așteptat, se uniră împotriva ei. O bătură, o ocărâră și-o iubiră pe rând. Către patru noaptea, răzbiți, adormiră, unul lângă altul, tustrei ca franjurile dintr-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
altul, că așa-s oamenii săraci: își cred unul altuia mai repede. Cei mai mulți lucrau la Căile Ferate, Grigore u vedea când plecau la treabă. Își dădeau bună dimineața, și seara se întOneau în prăvălia negustorului, ciocnind câte un ciocan de rachiu. Necăjiți și ăștia, aveau copii mulți, nu se ajungeau cu banii, nu le era ușor să trăiască. Puneau tara la cale, se mai certau, oricum, erau săritori, nu te lăsau la vreun necaz. Când se strica timpul, se culcau devreme
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
sălbatice. Pustiu loc! își mai găsea de lucru pe afară, asculta ropotul mărunt al ploilor nesfârșite și i se făcea somn. Pământul dimprejur lucea stins în lumina sfîfșitului de noiembrie. Cutarida încremenea într-o tăcere de moarte. Ziua tulbure, ca rachiul, pierea pe la cinci. Soarele nu mai încălzea. Rămânea mai mult o lumină gălbuie. Cădeau brumele. Ploile conteneau. Buruianul se înnegrea. Apoi nopțile se limpezeau. Cerul avea o șiră verde de stele. Dinspre răsărit, peste malul stingher se pornea un crivăț
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
era aproape deșartă, o adunătură de case spre Grivița. Cârciumarul și-a ales locul, a dat bacșiș celui care venise cu el și s-a apucat să-și ridice singur prăvălia, o magherniță de lemn. Strânsese vreo trei ciocane de rachiu, câteva sticle și un butoi de vin acrișor, vînzîndu-l în câteva zile gunoierilor. Aceștia se bucuraseră că le aducea cineva băutură la îndemînă. Stere era tânăr și ager, cam duhos, nedezlegat la limbă, nu-și vindea lesne sufletul. Muncea cât
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
O lume amestecată îi umplea prăvălia: mecanici, gunoieri, șoferi, olteni, samsari în trecere prin marginea aceea a Bucureștiului, unii - negri de soare, cu fețele supte și uscate de vânt, alții - plini de ulei, cu hainele pătate. Gălăgioși și veseli, gustau rachiul, le plăcea, mai cereau. Limbile se dezlegau repede. Înjurau și băteau cu pumnii lor mari în tejgheaua șubredă. Câte unuia i se făcea a harță, de-abia îl scoteau ceilalți pe ușă, să nu-l supere. Când însera, soseau cei
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cu stele de alamă; cafea cu bobul cât gândacul, prăjită și mirosind frumos, rahat tăiat felii, cu nuci la mijloc; portocale în foiță; pâini rumene, cuțite de oțel cu prăsele de sidef; plăcintă julită; covrigi, clești, săpun, munți de făină, rachiuri și sticle, tot ce voiai și nu voiai. Dăduse soarele, și zăpada de pe acoperișurile prăvăliilor începuse să se topească. Mulțimea se înghesuia pe trotuarele late, oamenii vorbeau tare, strigîndu-se. Intrară în câteva locuri. Dădeau bună ziua și hăinarul îi poftea mai
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și bărbatul în cele din urmă. Numără banii de două ori. Ieșiră afară. El era bucuros. - Să luăm și o cămașă... Luăm, că trebuie! Intrară în altă prăvălie plină de țărani veniți după târguieli, precupeți grași și gălăgioși, duhnind a rachiu, amestecătură de femei și orășeni, înghesuindu-se să plătească. 21 Stămbarul măsura cu un metru de lemn, răsturna baloturile aspre, le răsucea meșter și băga vârful foarfecelor mari în apa lor. Trecea de la el la fiecare un deget și le
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Farfuriile pline cu hartane rumene erau golite la repezeală. Gunoierul sorbi pe furiș câteva ulcele de vin, să se răcorească. Aglaia, cu ochii pe el, îi striga să aibă grijă de meseni. Se spetise cărând și bău și ea câteva rachiuri în bucătărie cu nevasta meșterului. Din casa gospodarului ieși în goană fina Smaranda, jucând cu o tavă lată de alpaca pe care zăcea un purcel rumenit, îmbălsămat în mirodenii și foi late de salată verde, cu un pai galben, uscat
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cele din urmă, îngenunche în fața miresei. Fata se aplecă și-i întinse obrazul. - Nu, se scutură nașul, dă-mi gura! Împrejur răsunau râsetele mesenilor. Ea strânse dinții, și el o mușcă de buze, cu poftă. Mirosea a mâncare și a rachiu. Lina luă perna de jos și, uluită, căută cu ochii un loc pe unde să scape din hora sălbatică. Aglaia îi făcu semn cu mâna să îngenunche în fața lui Stere. Mirele, cu privirile pe ea, abia mișca picioarele. Se apropie
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
se aruncă Aglaia spre lăutari. Cobzarii apucară instrumentele din nou. Spre ziuă, fina Smaranda aduse o găină vie, legată de un brad mic, ce se zbătea speriată, atârnând de picioarele legate. Cristea se repezi spre femeie cu un cinzec de rachiu în mână și dezlegă pasărea căreia îi turnă băutura pe gât. O ținu câteva clipe lângă el și, când u dădu drumul, făcu semn lăutarilor să-i cânte. Găina, beată, se clătina într-o parte și-n alta, ca și când ar
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
așa înlemneau, cu mâinile adunate pe piept, osteniți. Femeile strigau la birjari și trăsurile porneau în goană spre Grivița. Soarele sclipi în geamurile aburite. Florile vișinilor se împurpurau. Socrul ieși în prag și își chemă nevasta: - Adu o sticlă de rachiu, muiere, să ciocnesc cu băiatul! Cheam-o și pe Lina, să-și strângă ce mai are pe aici, că pleacă de la casa mea! Soacra le aduse țuica, o puse pe masă și ieși bocind. 41 Mireasa ședea lângă naș, privind peste
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
zestrea strânsă, grămadă, în mijlocul odăii. Căută prin rafturile șifonierului, dar ele erau goale, miroseau numai a levănțică. Pe lemnele lustruite alergau speriați câțiva gtndaci. Închise ușile grele și se uită peste prag la cei doi bărbați care goleau paharele de rachiu, împăcați. - E munca mea, agoniseală grea, spunea meșterul, dar nu-mi pare rău. Să vă dea Dumnezeu bine și s-aveți noroc să înmulțiți ce v-am dat! Vorbele socrului u mergeau la inimă lui Stere. Strânse banii, îi cântări
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
goală. Tot cu munca. E pus pe ajuns, ascultă la mine. Te uiți ca locul e cam pustiu, nu-i nimic! într-un an, doi se face și aici mahala. Primăria vinde locuri încoace... Se ridică și căută sticlele de rachiu. Destupă una și umplu trei cești ascunse prin rafturile cjrciumii. - Ia luați. Băutura e bună, te mai înveselește... Și goli păhăruțul ei. Soacra și Lina nu se îndemnau. De afară se auzeau glasurile gunoierilor. Mirosea a iarbă proaspătă și soarele
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
învață-l cu o mâncare bună, cu o cămașă ca lumea pe el. De-astea nu prea știe, a 46 fost crescut greu... Altfel, pâinea lui Dumnezeu. O să vezi dumneata ce fel de om ai luat. Și-a mai turnat rachiu, 1-a sorbit cu ochii ascuțiți de plăcere și și-a șters gura cu coltul barizului. A băut și maică-sa, a gustat și ea în cele din urmă. Până seara, au mai pus tara la cale. Cocoșată a povățuit
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
sticlă albă, lunguiață. Ucenicul îl văzu cum soarbe cu sete, dînd-o peste cap. Beregata lui arsă de soare se smucea repede și cămașa subțire de mătase roșie i se desfăcuse la piept, lăsând dezgolită pielea păroasă, plină de tatuaje. Apoi rachiul trecu din mână în mână. Nicu-Piele bău de-a-n picioarelea, răscrăcărat peste umbrele focului. Era înalt cât malul, numai oase, și când lăsă mâna în jos, ceilalți văzură sticla golită pe jumătate. - Ăsta are înghițitura mare, spuse într-o doară
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
în măselele iepelor. Cârlanii care nu coborâseră mâncau liniștiți fânul de la picioare. Întorceau numai capul cu lene și iar se aplecau. Paraschiv numără căruțele. Erau șase, una lângă alta. Oamenii căutară sub paiele de pe fund și scoaseră câteva sticle de rachiu. - Hai să ne cinstim nașul! se auzi o voce înfundată. Coborâră. Ucenicul era neliniștit. Gheorghe îi spuse: - Ai răbdare. Lasă-i să se matolească nițel. Din groapă nu se auzi multă vreme nimic. Se potoliseră și armăsarii. Bozoncea se tîrî
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]