KorAP: Find »[drukola/base=rafală & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...39 40 41 ...63 >

1,568 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469

al materiei animale În putrefacție. În Porto Rico, mangustele sunt la fel de comune ca și câinii vagabonzi prin alte părți. Nu te‑ai fi gândit că animalele astea circulă În voie pe drum și pe ulițele laterale din sate. Noaptea, izbucneau rafale de muzică tribală, venind din oraș. Cocoșii Îți știrbeau somnul. Dar eu oricum nu puteam dormi și nu puteam mânca decât fulgi de porumb. M‑am plâns lui Rosamund de apa de la robinet, și acum, profund Îngrijorată, se ducea mereu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393

trage pe PARASCHIV de picioare, îl ia pur și simplu în brațe și-l trântește în colțul încăperii.) Ai să fii al meu, sfințișorule... (Începe să-și dea jos haina.) (Urletele apocalipsei, raze de lumină pătrund prin crăpături, mai mult rafale de lumină, tot restul scenei se petrece pe fondul haosului de deasupra pivniței, pereții se zguduie, din tavan curg praf și bucăți de tencuială; deasupra se aud, eventual, semnele unei lupte, rafale de armă, loviturile antiaeriene etc.) PARASCHIV (Chircit în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
raze de lumină pătrund prin crăpături, mai mult rafale de lumină, tot restul scenei se petrece pe fondul haosului de deasupra pivniței, pereții se zguduie, din tavan curg praf și bucăți de tencuială; deasupra se aud, eventual, semnele unei lupte, rafale de armă, loviturile antiaeriene etc.) PARASCHIV (Chircit în colț, trezit și înspăimântat.): Ce vrei? MACABEUS (Scoțându-și centura.): Să mă omori, ai? Așa? Omoară-mă... Da’ înainte... Da’ înainte... (Semiântuneric; gesturile aproape că se ghicesc.) PARASCHIV (Urlând.): Ce vrei? Ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
genunchi, se rostogolește peste PARASCHIV.) Sfințișorule... (Râs, muget, haine sfâșiate, urletul lui MACABEUS în momentul în care simte unghiile lui PARASCHIV în gât.) Uaaa.. Göteburg, ai? Göteburg... (Îl răstoarnă pe PARASCHIV, îl lovește în ceafă.) Göteburg... (Râs grosolan, întuneric, haos, rafale de lumină, gesturile întrerupte ale lui MACABEUS.) (PARASCHIV trece de la urlet în plâns; izbiturile sale devin tot mai lente apoi cedează; PARASCHIV devine un morman de carne care plânge resemnat, încet, până la icnete; râsul și urletul de gorilă ale lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
SOLDATUL BINE ECHIPAT coboară, stă, coboară, stă, coboară; a ajuns jos; e la câțiva metri în spatele lui PARASCHIV; așteaptă; ascultă; îi descoperă și pe cei doi dormind; PARASCHIV cântă în transă; SOLDATUL BINE ECHIPAT își potrivește arma și deschide focul; rafale scurte; PARASCHIV zvâcnește, se rostogolește prin aer, rafala îl izbește de perete, sânge pe perete, cu ochii deschiși PARASCHIV alunecă la pământ, privindu-l pe SOLDATUL BINE ECHIPAT; urmează INAMICUL, care este secerat prin somn sau în momentul în care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
a ajuns jos; e la câțiva metri în spatele lui PARASCHIV; așteaptă; ascultă; îi descoperă și pe cei doi dormind; PARASCHIV cântă în transă; SOLDATUL BINE ECHIPAT își potrivește arma și deschide focul; rafale scurte; PARASCHIV zvâcnește, se rostogolește prin aer, rafala îl izbește de perete, sânge pe perete, cu ochii deschiși PARASCHIV alunecă la pământ, privindu-l pe SOLDATUL BINE ECHIPAT; urmează INAMICUL, care este secerat prin somn sau în momentul în care încerca să se ridice; zvâcnet, sânge, încremenire; MACABEUS

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
ochii deschiși PARASCHIV alunecă la pământ, privindu-l pe SOLDATUL BINE ECHIPAT; urmează INAMICUL, care este secerat prin somn sau în momentul în care încerca să se ridice; zvâcnet, sânge, încremenire; MACABEUS scoate un urlet, e secerat și el de rafală, cade, se zvârcolește, încă o rafală, se târăște spre SOLDATUL BINE ECHIPAT lăsând în urmă o dâră de sânge, privește în fata sa, încremenește cu o mână întinsă spre SOLDATUL BINE ECHIPAT; pauză; liniște; SOLDATUL BINE ECHIPAT face un pas

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
privindu-l pe SOLDATUL BINE ECHIPAT; urmează INAMICUL, care este secerat prin somn sau în momentul în care încerca să se ridice; zvâcnet, sânge, încremenire; MACABEUS scoate un urlet, e secerat și el de rafală, cade, se zvârcolește, încă o rafală, se târăște spre SOLDATUL BINE ECHIPAT lăsând în urmă o dâră de sânge, privește în fata sa, încremenește cu o mână întinsă spre SOLDATUL BINE ECHIPAT; pauză; liniște; SOLDATUL BINE ECHIPAT face un pas înapoi, vede lumânarea de pe masă, o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
crezi că e ploaie! Să fugim! Pe fondul gesturilor sale naive, IOANA îl prinde de mână pe călător și-l silește s-o urmeze; lumina scade și cei doi sunt învăluiți de ceață și întuneric, acoperiți de tunete puternice și rafale de vânt; se mai aude stins glasul IOANEI.) VOCEA IOANEI: Plouă... plouă... Trebuie să înceapă... Trebuie... PARTEA A II-A A doua zi, dimineața. Lumina soarelui cade pieziș. Umbre lungi peste peron. Senzație de frig. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE doarme în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
pentru ploaie... și o eșarfă... și niște mănuși lungi... Am să te plimb pe nisip, trebuie să-ți iei și niște pantofi albi, de nisip... IOANA: Strânge-mă în brațe... Tare... (Se face tot mai frig și mai întuneric; scurte rafale de vânt, se deschide o ușă de câteva ori, bătută de vânt, se clatină obloanele, clopotul de pe peron; senzație de straniu, de care plutește în aer.) CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Fascinat de senzațiile sale.): Iar mi se pare... mi se pare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551

cu cele două sute de amazoane rămase și a declanșat un atac furibund asupra a tot ce mișcă. Munițiile s-au consumat după trei minute și femeile cu părul vopsit în roșu și strâns în coc au căzut ca muștele în rafalele de mitralieră trase din fortăreața lui Mallami, aflată în apropierea unei alte fabrici de bere. Înainte de a muri, Carol a lansat un proiectil special care a explodat în mijlocul fabricii și a provocat un incendiu devastator, cu neputință de oprit. Focul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434

o priviră cu atenție pe indigenă, care gemea întruna: — Ce se întâmplă cu ea? vru să știe cârmaciul. N-a mai văzut niciodată un motor. — Sălbatică! întinse o mână murdară de ulei. Mă numesc Cristo și ăștia sunt Lucas și Rafalo. Cum vă zice? — Poftim? — Cum vă zice... Numele dumneavoastră... — N-am nume. Numitul Cristo îl privi uimit; zâmbi ironic și se întoarse spre tovarășii săi: — N-are nume! exclamă el. Ați auzit? „Domnul“ nu se coboară să ne spună numele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
Napuari. — Râul Napuari e la Vest , le arătă el; trebuie să vă întoarceți pe canal și să vă abateți din drum când o să dați peste două insulițe gemene. O luați pe gura din stânga... — O săptămână pierdută! se văicări negrul, numitul Rafalo. O săptămână! Și ploile sunt aici, după colț... Cristo, cârmaciul, privi laguna cu un ochi critic. — Nu te plânge, mormăi el. Poate că-i mai bine așa. Ăsta pare un loc bun să rămânem - îl privi stăruitor. Nu sunt diamante

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
Doar războinicii. Păi, americanul ăsta trăiește aici și încă nu l-au mâncat. Poate că sunt legende. Te pomenești că sunt niște indieni căcăcioși. — Fă tu numai prinsoare pe capul tău și o să ți-l micșoreze cât pumnul, îi răspuse Rafalo. Peste o sută de garimpeiros au pătruns pe teritoriul yubani și nici unul nu s-a mai întors vreodată. Eu am văzut la Santa Marta capul unuia dintre ei. Rămăsese atâtica... — Și lui, de ce nu i-au făcut nimic...? Ce are

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
pătruns pe teritoriul yubani și nici unul nu s-a mai întors vreodată. Eu am văzut la Santa Marta capul unuia dintre ei. Rămăsese atâtica... — Și lui, de ce nu i-au făcut nimic...? Ce are el și noi n-avem? Numitul Rafalo ridică din umeri: — Nu știu. Domnule! Prietenul meu vrea să știe de ce nu v-au ucis yubani-i. — Întrebați-i mai bine pe yubani. Bun răspunsul! râse Rafalo. Foarte bun răspunsul... Ai auzit, Lucas? Ia barca, traversează laguna, găsește tabăra și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
nu i-au făcut nimic...? Ce are el și noi n-avem? Numitul Rafalo ridică din umeri: — Nu știu. Domnule! Prietenul meu vrea să știe de ce nu v-au ucis yubani-i. — Întrebați-i mai bine pe yubani. Bun răspunsul! râse Rafalo. Foarte bun răspunsul... Ai auzit, Lucas? Ia barca, traversează laguna, găsește tabăra și întreabă-i pe yubani de ce nu l-au ucis pe american și cât o să mai dureze până o să ne lichideze pe noi. — Du-te naibii! zise el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
e cu putință! Opriți-o... Spuneți-i că n-o să-i facem nimic. Totul a fost o glumă, „domnule“. Nu v-ați dat seama că a fost o glumă? Pentru Dumnezeu! nu-i dați voie să-i anunțe pe yubani... Rafalo, negrul cu pușcă, o armase și i-o înfipse lui Lucas în obraz. Ochii lui răspândeau scântei. — Ai merita să-ți zbor creierii! îl bodogăni el. Halal pereche de neisprăviți mi-am găsit drept tovarăși! Unul greșește drumul la Napuari

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
zbor creierii! îl bodogăni el. Halal pereche de neisprăviți mi-am găsit drept tovarăși! Unul greșește drumul la Napuari, iar celălalt intră în bucluc cu yubani-i. Ce-o să facem acum? Spune, mizerabile! Ce-o să facem acum? — Eu... Îmi pare rău, Rafalo. Îmi pare rău cu adevărat... Ți-o jur! Totul a fost o glumă. A fost o glumă, „domnule“, vă dau cuvântul meu... Nu aveam de gând să mă ating de copila aia. Pe sănătatea maică-mii că nu aveam de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
fost o glumă. A fost o glumă, „domnule“, vă dau cuvântul meu... Nu aveam de gând să mă ating de copila aia. Pe sănătatea maică-mii că nu aveam de gând să mă ating de ea. A fost o glumă, Rafalo... Celălalt împinse pușca și cu cătarea îl zgârie pe față de jos în sus. Sângele începu să țâșnească din tăietură, dar Lucas nu făcu nici un gest, se mărgini să rămână foarte liniștit. Cred că n-o să te mai întorci niciodată pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
cătarea îl zgârie pe față de jos în sus. Sângele începu să țâșnească din tăietură, dar Lucas nu făcu nici un gest, se mărgini să rămână foarte liniștit. Cred că n-o să te mai întorci niciodată pe pământ creștin, Lucas, îl amenință Rafalo. Cred că dacă nu te descurci, asta o să fie ultima ta „garimpo“. Nu-mi place să călătoresc cu idioții. Mă auzi? Ai grijă, sau te las pe uscat și te întorci pe jos. Da, Rafalo. Cum spui tu, Rafalo. Iartă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
pământ creștin, Lucas, îl amenință Rafalo. Cred că dacă nu te descurci, asta o să fie ultima ta „garimpo“. Nu-mi place să călătoresc cu idioții. Mă auzi? Ai grijă, sau te las pe uscat și te întorci pe jos. Da, Rafalo. Cum spui tu, Rafalo. Iartă-mă. Iartă-mă, te rog... Rafalo făcu un gest de lehamite și arătă cu capul spre ambarcațiune: — Pornește motorul, Cristo. Mai bine o ștergem. Păcat! Ne-am fi putut odihni vreo două zile în casa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
amenință Rafalo. Cred că dacă nu te descurci, asta o să fie ultima ta „garimpo“. Nu-mi place să călătoresc cu idioții. Mă auzi? Ai grijă, sau te las pe uscat și te întorci pe jos. Da, Rafalo. Cum spui tu, Rafalo. Iartă-mă. Iartă-mă, te rog... Rafalo făcu un gest de lehamite și arătă cu capul spre ambarcațiune: — Pornește motorul, Cristo. Mai bine o ștergem. Păcat! Ne-am fi putut odihni vreo două zile în casa acestui domn cumsecade... se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
descurci, asta o să fie ultima ta „garimpo“. Nu-mi place să călătoresc cu idioții. Mă auzi? Ai grijă, sau te las pe uscat și te întorci pe jos. Da, Rafalo. Cum spui tu, Rafalo. Iartă-mă. Iartă-mă, te rog... Rafalo făcu un gest de lehamite și arătă cu capul spre ambarcațiune: — Pornește motorul, Cristo. Mai bine o ștergem. Păcat! Ne-am fi putut odihni vreo două zile în casa acestui domn cumsecade... se întoarse spre el. Îmi pare rău pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
plecați, nu vor fi probleme. O să-i liniștesc pe yubani. Ar fi mai bine... Cristo pornise motorul la a treia încercare și Lucas se ștergea de sânge cu o batistă, ghemuit ca un câine bătut pe locul lui din ambarcațiune. Rafalo slăbi parâma, împinse ambarcațiunea și sări înăuntru: — La revedere! strigă el, ridicând glasul peste zgomotul asurzitor al exploziilor. Încercați să vă păstrați capul la dimensiunea asta. Nu răspunse. Ambarcațiunea începuse să se rotească încet și cârmaciul acceleră la maximum, îndreptându

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
copii și femei îi deschiseră calea în tăcere, fără să-și ia privirea din mijlocul cercului. A trebuit să facă un efort ca să nu țipe și să o ia la goană. De la înălțimea unui butuc, capetele a doi garimpeiro: negrul Rafalo și cel numit Lucas, îl priveau cu ochii larg deschiși, ochi ce încă mai oglindeau spaima morții. Căută de jur-împrejur. Trupurile nu apăreau nicăieri și, din capetele retezate, încă mai curgea un firicel de sânge care îmbiba lemnul și aluneca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]