1,446 matches
-
de admitere la facultate trăiește o existență artificială, ruptă de viața adevărată, întârzie să se maturizeze și nu sunt prea mari șanse să ajungă om întreg, este ranforsat și repetat sistematic. Tinerii protagoniști ai acestor filme, după momentul inițiatic al ratării intrării la facultate, vor descoperi că uzina sau șantierul sunt singurele locuri în care se pot forma caractere. Astfel de scenarii sunt îndreptate împotriva categoriei sociale a intelectualilor, contribuind pas cu pas la nașterea strigătului public de după 1989 „Noi muncim
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
oraș, ca în anii ’50 și ’60, ci dintre tinerii orășeni care nu reușesc la facultate. Astfel, sarcina propagandistică a filmelor de actualitate ale deceniului devine nu doar liniștirea celor care ratează intrarea în învățământul superior, dar și prezentarea acestei ratări ca singura cale spre viața adevărată, în uzină sau pe șantier. După aceea, facultatea făcută, eventual, la seral e un panaș suplimentar pe nobila șapcă de muncitor. Filip cel bun, în regia lui Dan Pița, este filmul-emblemă pe această temă
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
Dan Pița, deși situația socială era deja gravă. Filmul pare, ca și Glissando al lui Daneliuc doi ani mai târziu, făcut cu speranța unor premii „politice” la festivalurile internaționale, nu pentru a cuceri publicul românesc. Concurs rămâne un exemplu de ratare artistică în încercarea de a face un film antipropagandă cu mijloacele pro‑ pagandei. Cu semn schimbat, el prezintă toate caracteris ticile filmului românesc de propagandă comunistă : mesajism, demonstrativism, simboală - boala „simboalelor”, artificialitate narativă. Și are și o supapă, asemenea celei
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
prin intermediul rundurilor, să informeze A.I. B.-urile de evoluția prețurilor și să primească de la aceștia, după eventuala consultare a clienților, noi ordine de scădere/creștere a prețurilor, pe care sunt obligați să le respecte cu strictețe. Ei sunt răspunzători de ratarea contractului, când a existat un anunț complementar în plaja de prețuri care le era emisă. Pentru piața a treia, mecanismul de tranzacționare este asemănător cu acela de licitație, cu preț de pornire anunțat. Livrarea mărfii este considerată franco depozit furnizor
Burse. In: BURSE – ediţia a II-a by Aurel CHIRA, Elena GÎNDU, Benedicta DROBOTĂ, Andy-Felix JITĂREANU () [Corola-publishinghouse/Science/388_a_1103]
-
executat cu o mișcare continuă ceea ce duce la fragmentarea mișcării și la lipsa de sincronizare a mișcărilor celor două brațe. * Lovirea mingii deasupra nivelului șoldului. Executantul lovește mingea prea sus, contrar regulamentului. * Nesincronizarea mișcărilor celor două brațe are drept consecință ratarea impactului cu mingea sau lovirea ei într-o poziție greșită. * Trunchiul nu este răsucit spre dreapta. În partea pregătitoare executantul nu răsucește trunchiul spre dreapta ci se așează cu fața spre fileu, având axa umerilor paralelă cu acesta. * Mâna cu
Badminton, curs de bază by Tomoiagă Simion () [Corola-publishinghouse/Science/350_a_1128]
-
picior și cu celălalt picior așezat pe vârf sau orientat cu umărul drept spre fileu. * Racheta este ridicată peste înălțimea șoldurilor, ceea ce duce la lovirea mingii dintr-o poziție interzisă de regulament. * Nesincronizarea mișcărilor celor două brațe are drept consecință ratarea impactului cu mingea sau lovirea ei într-o poziție greșită. * Trunchiul este răsucit spre dreapta sau spre stânga. În partea pregătitoare executantul răsucește trunchiul spre dreapta sau spre stânga și nu se așează cu fața spre fileu, cu axa umerilor
Badminton, curs de bază by Tomoiagă Simion () [Corola-publishinghouse/Science/350_a_1128]
-
în această parte a lumii. Acest discurs despre limită năzuiește de asemenea să fie o construcție și, în acest sens, el este o carte de filozofie aproape în înțelesul tradițional al cuvântului. De aceea capitolele despre frică, nehotărâre, destin, lene, ratare, prostie, putere sau iubire nu sunt pagini grupate arbitrar în spațiul unor eseuri disparate, ci momentele născute oarecum necesar în urma unei intenții de rigoare. Ele se înscriu deci în logica unei idei care le dictează ritmul și conținutul. Mi-am
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
premerge oricărui proiect și care se refuză oricărei preluări în proiect, îl descopăr apoi în lene. Acest „eu“ gol, care apare la capătul oricărei neizbutite preluări în proiect, care rămâne, neputincios, în fața hotarelor propuse și neatinse, îl descopăr deopotrivă în ratare și în bovarism. Dar pentru că hotărârea poate să fie și hotărâre în privința altuia, orice preluare în proiect poate să fie o ieșire din granițele proprii, poate să fie o depășire de hotar spre hotarele altuia. Pentru a-mi da hotare
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
nu e cu putință. Adevărata nehotărâre este aceea în care blocajul intervine ca urmare a speranței că pot evita răul și a temerii că pot rata binele. Nehotărârea este întotdeauna o nehotărâre existențială, în care ceea ce se joacă este perspectiva ratării soluției optime. Nehotărârea presupune existența unor nuanțe care pot fi în principiu distinse în vederea unei alegeri. Într-o lume dotată cu grade de bine și de rău, problema este să nu cazi peste rău din neputința de a cunoaște și
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
pe cel pe care-l apără sub forma regretului proiectiv (micul lui eu, pe care se teme să-l livreze riscului și unui eventual eșec), el regretă cu toată ființa lui că nu poate acționa. El regretă de astă dată ratarea șansei de a-și dobândi un destin. Prins între regretul proiectiv, acela care ar însoți actul, și cel actual, al neacționării, nehotărâtul cunoaște sfâșierea tăcută a unui chin nesfârșit. El este singur, dar altfel decât cel hotărât, care e singur
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
administrării felurite a lotului finitudinii dă o șansă de originalitate fiecărei vieți în parte. Destinul reprezintă exersarea maximei libertăți în cadrul finitudinii ca nelibertate supremă. * Disfuncțiile libertății în raport cu realizarea destinului pot fi determinate ca maladii de destin. Maladiile de destin (lenea, ratarea, eșecul etc.) sunt generate nu de absența libertății, ci fie de refuzul de a o utiliza în direcția creării unui destin, fie de neputința de a-l obține. Ele sunt deci fie așezări voite sub limita interioară, fie comportamente inadecvate
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
depinde de capitalul de destin sau de maladii de destin acumulat în istoria ei prin raport cu viața celor care vin și trec. * Din perspectiva finitudinii sunt deopotrivă de justificate destinul și maladiile de destin, împlinirea actului și refuzul sau ratarea lui, neodihna și indolența. Câtă vreme nu există un sens prescris al vieții finite, din iminența sfârșitului se pot trage concluzii contradictorii și egal întemeiate. Dacă finitudinea vieții este resimțită ca deșertăciune a timpului, ea poate fi folosită ca argument
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
decât una în care prevalează capitalul de maladii de destin se explică prin aceea că fapta și reușita se obiectivează în efectele lor, și astfel se văd. Comunitățile bazate pe maladii de destin posedă bogăția invizibilă a non-actului, eșecului și ratării. Dar de vreme ce acestea nu lasă urme, ele nu se pot înscrie în memoria lumii și nu pot genera tradiția înțeleasă ca material pentru o istorie. * Din punctul de vedere al istoriei, destinul este superior maladiilor de destin și el rămâne
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
nu are în vedere neîmplinirea, ci o împlinire realizată prin sacrificiul suprem. * În chip simetric cu expresia „destin împlinit“, care este tautologică, aceea de „destin neîmplinit“ reprezintă o contradicție în termeni. Ea nu se justifică, după cum vom vedea, decât în raport cu ratarea, deci în raport cu un posibil actual căruia i se refuză actualitatea. Între „destinul frânt“ prin accident și „destinul neîmplinit“ al ratării se află distanța care desparte exterioritatea evenimentului (ex-venio) de interioritatea răspunderii, deci de existența libertății ca domeniu închis și autonom
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
este tautologică, aceea de „destin neîmplinit“ reprezintă o contradicție în termeni. Ea nu se justifică, după cum vom vedea, decât în raport cu ratarea, deci în raport cu un posibil actual căruia i se refuză actualitatea. Între „destinul frânt“ prin accident și „destinul neîmplinit“ al ratării se află distanța care desparte exterioritatea evenimentului (ex-venio) de interioritatea răspunderii, deci de existența libertății ca domeniu închis și autonom. * Dat fiind că realizarea oricărui destin se bazează pe conflictul dintre natură și libertate (a cărui expresie cantitativă este spațiul
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
nu este rodul întâmplării, ci noul neașteptat pe care îl aduce cu sine simpla stăruire în proiect. Destinul reprezintă vertebrarea vieții de către noua stare pe care o creează înlăuntrul ei exercițiul libertății ca perseverare în proiect. Maladiile de destin. Lenea, ratarea și bovarismul Este adevărat că odată cu specia umană survine în istoria lumii o imensă noutate, o nouă stare, o deschidere, o surpriză și un risc. Sunt acestea proiecții ale libertății insului? Sau, mai degrabă, ale libertății din ins? Faptul că
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
cresc zadarnicele visuri ale omenirii, în care domnește falsul, ignorarea sau minciuna de sine, chinul năprasnic al izbânzilor inaccesibile, nefericirea, sfâșierea, invidia, resentimentul, asuprirea de sine și asuprirea celorlalți - din această lume populată de patimi se nasc maladiile de destin. Ratarea decurge din duelul nefericit cu limita care te desparte pe tine de tine însuți. Ceea ce înseamnă că ratarea nu se poate naște decât într-un univers care este populat de prejudecata faptei și în care promisiunea se însoțește cu așteptarea
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
inaccesibile, nefericirea, sfâșierea, invidia, resentimentul, asuprirea de sine și asuprirea celorlalți - din această lume populată de patimi se nasc maladiile de destin. Ratarea decurge din duelul nefericit cu limita care te desparte pe tine de tine însuți. Ceea ce înseamnă că ratarea nu se poate naște decât într-un univers care este populat de prejudecata faptei și în care promisiunea se însoțește cu așteptarea împlinirii ei. Dar cum orice faptă - și mai ales aceea care urmează să dea socoteală de „sensul vieții
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
împlinirea acestui destin presupune un raport de adecvare cu posibilul propriu. A nu rămâne sub posibilitățile tale - a depăși, așadar, limita care desparte ceea ce faci de ceea ce ai putea face mai bun - înseamnă a merge în întâmpinarea propriului tău destin. Ratarea apare deci prin întârzierea indefinită sub o limită care nu-ți revine de drept; ea este o boală cronică a nedepășirii, o maladie de destin. Creditul pe care-l oferă ratatul este promisiunea. Posibilitatea ca el să îi amăgească pe
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
lenei orice „dincolo“ este absent, leneșul nu ratează niciodată. Fiind separat de orice scop care ar anula menținerea în repaosul infinit, leneșul nu are ce rata. Prin cea mai măruntă trădare a esenței sale imobile, leneșul ar ajunge să reitereze ratarea în forme degradate. Lenea apare cu adevărat abia când voluptatea repaosului devine necondiționată, când ea nu poate fi negociată în numele unui scop a cărui atingere ar presupune recursul la mișcare. În felul acesta, leneșul își înfrânge limita tocmai prin refuzul
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
publică. Și poate că tocmai proclamarea solemnă a unei depășiri ce ar urma să se producă ajunge să împiedice realizarea ei. Ratatul rămâne sub limita lui, pentru că ceilalți așteaptă ca el s-o depășească. „Ceilalți“, cu așteptarea lor, devin cauza ratării și teroarea ratatului. Prins între dezamăgirea celorlalți și insatisfacția proprie, lotul lui devine mila, indiferența sau uitarea. Și totuși ratatul se poate salva. Când ajunge să spună: nu voi face nimic din ce am promis și din ce se așteaptă
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
celorlalți și insatisfacția proprie, lotul lui devine mila, indiferența sau uitarea. Și totuși ratatul se poate salva. Când ajunge să spună: nu voi face nimic din ce am promis și din ce se așteaptă de la mine să fac, el transformă ratarea într-un act de pudoare tardiv și își dobândește față de ceilalți libertatea, ca libertate sfidătoare, care contrariază. În acest refuz al oricărei demonstrații, el iese de sub tirania celorlalți și se întoarce la sine, se desface din pactul promisiunilor și așteptărilor
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
Am devenit „cel mai liber“? - În acest caz, când eu mă convoc pe mine pentru a răspunde în privința mea, riscul este neîmplinirea, eșecul vieții mele, iar pedeapsa pe care o suport este căderea într-o maladie de destin: lenea, impostura, ratarea, bovarismul etc. Dezonoarea, desconsiderarea nu vin din partea altora, ci din partea mea: mă desconsider, nu mă pot stima pentru felul în care „mi-am jucat“ viața. Lotul meu devine regretul (pentru ce n-am făcut și pentru ce aș fi putut
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
și în justificări, sentința și pedeapsa se pot amâna, recursul la înțelegerea judecătorului este oricând posibil, teama, la rândul ei, e teamă amânată. Evaluarea a ceea ce aș fi putut cu adevărat realiza - evaluarea posibilităților proprii - e greu de făcut și ratarea este de aceea mereu negociabilă. Impostura, la rândul ei, este oricând discutabilă pentru că, privind în jur, vom vedea că cei mai mulți sunt așezați în viață peste posibilitățile lor. Disprețul de sine poate și el să întârzie să apară, pentru că dacă există
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
și am făcut mă formează -, nu sunt trăite în consecințele lor imediate, ci în perspectiva unui sfârșit cu care deocamdată nu sunt confruntat. În cel de-al treilea caz, în care îmi joc nu viața, ci eternitatea, nu împlinirea sau ratarea, ci mântuirea sau damnarea mea, cel care pune întrebarea și mă judecă se pierde într-o indeterminare supremă. Cu cât sunt mai mari miza, răspunderea și vina, cu atât instanța interogativă îmi este mai neclară. La drept vorbind, eu nu
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]