1,619 matches
-
mereu alte citate, ipoteze, provocări, din același vis fără frontiere, chiar când era realitate palpabilă, imediată, de-o hipnotică intensitate. — Privește-o. Înghețată, opacă, în altă lume, unde nu avem acces. Primindu-mă într-unul din coșmarele ei, drept fiu ? Reîntâlnind numele acelui Cosimo, să se gândească la fiul pe care l-ar fi putut avea ! Bătrânul Cosimo i-a făcut portretul ? Încercare de-a trezi apropieri și respingeri revelatoare. Ca și cum cineva ar încerca să-și reamintească viețile și faptele navigatorilor
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
dovadă că și-ar fi învins, pe neașteptate, aversiunea de-atâtea ori declarată față de Simona Strihan... pur și simplu, spera să n-o găsească în atelier ! Convins sau chiar informat că doamna Hariga vine de obicei după-amiază, încerca s-o reîntâlnească pe frumoasa ei asistentă. O găsi, într-adevăr, dar la o cafea, față în față cu stăpâna atelierului. Folosise prilejul pentru a relata ultima convorbire avută la spital cu prietenul lor, Poetul. Vestea o zdruncină imediat : se ridicase, nu-și
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
parcă, se lăsa dusă oriunde ; privirea rămăsese în alt timp. Spasm, hipnoză, retrăiește, poate, pentru scurte răstimpuri, vârstele, iubirea, prietenii, fiul fantomă, pe muribundul Poet și pe pictorul florentin și casa care adăpostea atâtea întâmplări de cutezanță și bucurie, îl reîntâlnește uneori și pe bătrânul de 500 de ani, Piero di Lorenzo, ucenicul lui Cosimo, nopțile de trudă și tortură, pecetea pe zidurile umede ale celulei, vulnerabilitatea secretă, depărtarea de semeni și de ea însăși. Dacă fiul ar exista sau dacă
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
coborî mai mult, se destinse... hohotul junglei se stinse, pieri, nu mai auzi, deasupra, decât zăngănitul valurilor. Râvnită regăsire, uitarea merita prelungită oricât. Se scutură, într-un târziu : mantia căzu, eliberând pletele, umerii, retrăgându-se de pe brațe, de pe genunchi. Tălpile reîntâlniră nisipul fierbinte. Ridică privirea spre gura de foc a cerului. Se culcă pe pânza aspră și fierbinte. Vera se afla alături, și soțul și cumnata și prietenul Lucian. Interceptă mișcări scăzute, foșnete, incerte rotiri de brațe. Simți ceva-cineva mângâindu-i
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
-l ocupe. Inginerul Ion Caropol, șeful atelierului, va sta cât mai departe : în cealaltă parte, la marginea din stânga, trei rânduri mai în față. Cu soția, bineînțeles, zglobia și prostuța noastră colegă, blonda Tuți. Caropol, slab, înalt și bolnav de ulcer, reîntâlnește fără plăcere subalternii în afara serviciului, iar turturica abia așteaptă să sporovăiască. Ar putea fi așezat lângă ei domnul Stork, consilierul, cu aerul său de abate sportiv. Înainte de a se așeza, inginerul Nalbandu șterge cu grijă fundul scaunului ! Burlac chel, excesiv de
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Și clocotul, râsul, râsul fericit“. Capul grotesc se pierdea, transfigurat. În îmbrățișare, râdea, râdea dezlănțuit ! Vârtejuri de ape loveau în râsul înnebunitor, răsturnând încremenirea lumii, rosto golindu-se, rotindu-se, o dată și încă o dată. Ieși în poteca întunecată și pustie. Reîntâlni patrulele și câinii. Găsi subsolul unei vespasiene. Coborî, ținându-se la fiecare treaptă de balustrada metalică, rece, trecu prin dreptul unui ghișeu, tresări, surprins, sub privirea supraveghetoarei, o tânără blondă, delicată, chip de copil pastelat și lucios, de porțelan. Se
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
candidezi la vreun colegiu din ăsta, că văd că tanti Teo s-a echipat În portocaliu și vrea să dea cu tifla la dușmani! Din frumoasa emisiune, țop În frumoasa circumscripție... Cei trei cheflii, Sandu, Gore și Gicu, s-au reîntâlnit la cârciumă, de data asta la terasă, fiindcă strălucește soarele a primăvară unsă cu bucurie de viață pe toate părțile și e păcat să stai Înăuntru. Că om sta destul Înăuntru atunci când va trebui să punem mâinile pe piept, după cum
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
zile. Administrarea lor însă e treaba noastră. Am copilărit în căruță și îmbătrânesc pe Internet. Se spune că omul trăiește cât trei cai. Ultimul, evident, e o gloabă. Viața este rotundă. Cu mintea copiilor, de exemplu, și cu pamperșii ne reîntâlnim și la senectute. Bătrânilor li se recomandă să meargă mult pe jos. Pentru că, mulți dintre ei se rătăcesc. La bătrânețe, stingem lumina din motive economice, nu sentimentale. Orice amintire are iz de clopot. Tinerețea este o boală de care ne
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
sunt agresate de celulita. Lipsa de comunicare continuă să fie maladia supremă a omenirii. Dacă am avea mai multe vieți, ne-am bate joc de fiecare. Dar în alt mod. Fii amabil cu cei din rândul cărora, pentru că te vei reîntâlni cu ei la coborâre. Excesul poate fi mormântul voluptății. Prea multe cărți semăna cu o camera goală. Bărbații se însoară târziu, mor primii și tot li se pare căsătoria o veșnicie. Un popor dansează în stradă după o victorie la
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
nici țipenie de om... doar șoseaua Constanța - Năvodari, un câmp părăsit, pregătit cu instalații pentru irigat, franțuzești sau evreiești, băgate în pământ vegetal, vreo zece metri de plajă curată și... marea, iubita mea și a altuia, care bucuroasă că se reîntâlnește cu ei, nu ține cont și îi îmbrățișează cu toate că sunt goi, cum i-a făcut mămuca! Plini de entuziasm înoată în larg, se simt bine, chiuie din toate puterile, se stropesc cu zeama ei de diverse culori, după care, obosiți
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
să le spele. Se gândește tot timpul la Flora... e nemaipomenită, nu s-a așteptat la așa ceva... acum îi pare rău că a fost atât de direct, obligând fata să îi facă pe plac din prima seară când s-au reîntâlnit; nu are justificare însă ea a fost generoasă, a încercat să-l liniștească, să îi atenueze frământările... i-a plăcut și când s-a destăinuit că l-a remarcat de multă vreme. Ea îl admira sincer și vede în el
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
în acele vremuri, își scoaseră pârleala cu vârf și-ndesat! Petrecură toată noaptea, așa cum se petrecea între ofițeri, cu de toate... Dimineața, când se lumina de ziuă, merseră fiecare să se odihnească la hotel, nu înainte de a stabili să se reîntâlnească iar la ora șapte, în aceeași casă. Ioan se plimba pe Strada Mare, printre oamenii urbei. Dintr-un restaurant, auzi de la difuzorul unui aparat de radio dat la maxim, un cântec: “Sfânta tinerețe legionară“. Era nedumerit, știa că mișcarea legionară
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
ți închipui cum ne arătau hainele și încălțămintea după aceea. Fața locotenentului radia când ne spuse: “Ei, acum puteți merge în oraș!“, fiind sigur că la punctul de control, vom fi întorși înapoi. După ce-am fost concentrat, l- am reîntâlnit pe ofițerul care, ajuns maior, nu-și schimbase obiceiurile. Îi obliga pe soldați să se descopere chiar dacă ploua sau ningea, îi punea să bată pas de defilare prin noroi. Nimeni nu-i reproșa nimic, pentru că se considera că fiecare își
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
și simbolic. Imaginea taurului legată de anumite practici religioase, după unii cercetători de natură șamanică (ELIADE 1981, 18), apare încă din paleolitic, și, sub diferite forme, rămâne o constantă de-a lungul istoriei. Deși în Natufian această imagine dispare, o reîntâlnim în Khiamian, însoțind figurine feminine. De această dată, la Mureybet, sunt atestate cranii complete de Bos primigenius, cu tot cu coarne, integrate în pereții caselor sau în banchete de argilă, asociate fiind cu omoplați de cervide sau cabaline (CAUVIN 1994, 46). Caracterul
Hoiseşti - La Pod. O aşezare cucuteniană pe valea Bahluiului by George Bodi () [Corola-publishinghouse/Science/1143_a_1893]
-
din ce în ce mai mult carnea lumii. El citește grafismele, în loc să vadă lucrurile. La fel cum, în cazul produselor sintetice, dependența industriei față de materiile prime scade de la o zi la alta, scade și dependența imaginilor noastre față de realitatea exterioară. Astfel idolatria noastră bis reîntâlnește magia, însă eliminând tragicul (aici ar fi cercul spiralei). Pentru tragic, trebuie cel puțin să ai pe altcineva în față condiție minimă sau "pe tine însuți ca inamic". Într-o cultură a privirilor fără subiect și a obiectelor virtuale, Celălalt
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
de o afecțiune dezamăgită, falimentul. Ce demon mă-ndemnase să fac o asemenea grozăvie? A așteptat, după publicarea cărții, să revin din Germania, unde fusesem plecat doi ani cu o bursă Humboldt. Oricine, în locul lui, mi-ar fi ntors spatele. Reîntâlnindu-mă, m-a îmbrățișat și mi-a spus că între noi trebuie să rămână, imperial și rece, conceptul prieteniei noastre. Și că rândurile mele nu păcătuiau prin neadevăr, ci prin aceea că nu cuprindeau tot adevărul. I-am scris la
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
de o afecțiune dezamăgită, falimentul. Ce demon mă-ndemnase să fac o asemenea grozăvie? A așteptat, după publicarea cărții, să revin din Germania, unde fusesem plecat doi ani cu o bursă Humboldt. Oricine, în locul lui, mi-ar fi ntors spatele. Reîntâlnindu-mă, m-a îmbrățișat și mi-a spus că între noi trebuie să rămână, imperial și rece, conceptul prieteniei noastre. Și că rândurile mele nu păcătuiau prin neadevăr, ci prin aceea că nu cuprindeau tot adevărul. I-am scris la
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
imperceptibil capul în direcția vocii mele, Nu mă întreba nimic acum, Daniel, citește-mi mai departe! Eu îi ascult ruga și citesc, l-aș fi întrebat dacă, 11 aprilie, Radu m-a luat astăzi cu el la atelier, l-am reîntâlnit acolo și pe Doru, cel ce cunoștea atât de bine povestea Venețianului, pentru prima dată într-un atelier adevărat de pictură, fascinat de atmosfera aceea atât de străină pentru mine, dar în care mă simțeam neașteptat de confortabil, La ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
lui Theo, Mi-e tare dor de Ana, vorbește el, mi-e tare dor! Apoi cu glas stins mă roagă, citește-mi mai departe! 6 mai, eu citesc pentru el, dar mai ales pentru mine, Ileana e cu doamna, Îl reîntâlnesc pe Doru și-l întreb direct, poți să-mi spui acum ceea ce n-ai spus atunci la masă din povestea Venețianului, Și el se uită la mine lung uimit poate că această poveste a făcut o asemenea impresie asupra mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
și fratele Rafael cu aceleași mișcări dezarticulate scoate cu multă greutate din brâul sutanei sale o scrisoare mototolită și mi-o întinde, o desfac cu înfigurare, e o scrisoare de la Corina, scrisă înainte de a pleca la mare pentru a-i reîntâlni pe Theo și pe Ana, fratele Rafael se holbează și el cu ochii lui rotunzi și curioși la scrisul mărunt al Corinei, nu mă pot supăra pe el, mai ales știind prea bine că fratele Rafael n-a învățat niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
văzut-o, nu, acum iese pe poarta masivă a liceului, cu încă două persoane, probabil colegi, grăbesc pasul să n-o pierd, când vrea să urce cu ceilalți în mașina parcată jumătate pe trotuar, o strig, Ana; ochii noștri se reîntâlnesc după, le face semn s-o aștepte, să nu plece fără ea, cu ochii în ochii mei, Theo, acum trebuie să merg undeva, nu pot veni cu tine, ce faci? când te pot vedea? te rog, Ana! mâine după-masă! Unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
cleștar, cu turnuri înalte, împodobit cu diamante asemeni celor de pe rochia crăiesei. Îmi era frig și abia așteptam să intru înăuntru. Am uitat să te întreb, cum te cheamă? — Mă numesc Mara. Și am vrut așa de mult să te reîntâlnesc! — Da, îmi amintesc ne-am mai întâlnit și acum cinci ani. Ce mare și frumoasă te-ai făcut, că nici nu te-am recunoscut! Sunt foarte tristă însă pentu că au început să dispară renii. Știi pe cineva care ne
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
am crezut că o să mă rătăcesc prin holurile întortochiate.Sunt mândră că învăț la această școală, unde îmi croiesc drumul către viitor, îmi fac o cultură generală solidă, învăț să mă port și îmi fac prieteni. Toamnă de toamnă ne reîntâlnim cu bucurie sub bătrânii castani și zi de zi ne jucăm pe covorul verde al ierbii din livadă. Uneori îmi imaginez cum va fi școala mea peste ani și mă întreb: Oare bătrânii castani vor mai fi? Oare livada în
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
mințile oricui, curajoasă; nu vărsase lacrimi și înțelesese totul repede. Ea văzuse în el singurul bărbat din oraș care voia s-o salveze, s-o ajute să fugă împreună cu copilul pe care întreaga Romă îl ura. — Era inevitabil să se reîntâlnească. Într-adevăr, la puțin timp după aceea el a revăzut-o, în Răsărit. Nimic n-a putut să-i despartă. Nimic, nici măcar căsătoria lui cu mama, sora lui Augustus. Toată lumea știa că Marcus Antonius simțise căsătoria cu Octavia ca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
nu încetini deloc, ci continuă cu aceeași viteză spre poarta opusă. Sachs ezită un timp, dar apoi decise să nu urmeze exemplul - nu cu o mașină instabilă și cu atâția adolescenți prin preajmă. Ocoli clădirea pe afară, sperând să-l reîntâlnească pe partea cealaltă. Făcu un ultim viraj și se opri. Nici urmă de el. Nu înțelegea unde și cum dispăruse. Fusese în afara câmpului ei vizual doar pentru câteva zeci de secunde, timp în care ea făcuse ocolul. Singurul stradă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]