11,254 matches
-
cu demisii și concedieri, a fost ieri la doisprezece conferință de presă, primarul a făcut scandal, e o problemă gravă, dar să se mai termine odată cu obscurantismul, cu rugăciunile pe stradă și trasul clopotelor. Biroul de presă al Mitropoliei a reacționat, primarul i-a atacat, acuzându-i că, în loc să-și vadă de lucrările de renovare, smintesc lumea. Eu am impresia că a greșit, s-a aruncat așa, chiar în campania electorală, să zădărască biserica. Să vezi cum o să piardă voturi... Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
cel mai rău caz, ca jumătate dintre ei să piară În temerara Încercare. Dar groaza pe care o simțeau În prezența acelei creaturi infernale era atît de mare, Încît numai dacă Îi privea, mușchii li se contractau, iar membrele nu reacționau la comanda dată de creier. Dominique Lassa, care străbătuse toate oceanele, care Înfruntase cele mai violente furtuni și suportase cu stoicism zile și săptămîni Întregi de calm plat În largul mării, supraviețuitorul a două războaie și unei duzini de bătăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
pregăti de Întoarcere la Quito, unde se Închise În casă pentru a și-l aminti pe bărbatul pe care-l iubise și a contempla, neputincioasă, lenta agonie a tatălui ei distrus, care se consuma de tristețe și rușine, incapabil să reacționeze, ruinat și singur. Uneori, Carmen de Ibarra se Întreba dacă acele disperate dorințe de a scăpa de toate și a se simți liberă o recompensau pentru cît avea să sufere În continuare și cît avea să-i facă pe alții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ea ca scoasă din minți și cu părul vîlvoi. Ce crezi că sînt? Un cîine? Oberlus se ridică de la pămînt oarecum nedumerit, pentru că În momentul ăla nu fusese din cale-afară de dur cu ea, păru că nu știe cum să reacționeze, dar deodată sări Înainte și Îi trase un pumn zdravăn În față, făcînd-o să cadă pe spate. CÎnd Carmen de Ibarra Își recăpătă cunoștința, era așezată cu fața În jos, legată de pat cu brațele și picioarele În cruce și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
genunchiul, strivindu-le cu o lovitură seacă, dată cu sălbăticie. Portughezul Gamboa observă că aerul refuza să-i intre În plămîni, deschise mult gura, cu un strigăt mut, pe care nu reuși să-l scoată, și, Înainte de a reuși să reacționeze, descoperi, neputincios, că vîrful macetei Îi pătrundea prin coasta stîngă și se Învîrtea cu furie, căutînd să-i facă ferfeniță stomacul. Încă agoniza cînd călăul lui Îl apucă de gleznă, Îl tîrÎ pînă la apă și Își Începu drumul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
linie prin aer de la zâmbetul tău la prăjitorul de pâine. Pentru un aragaz, trage linia de la sânii tăi. Pentru o mașină nouă, începe linia invizibilă de la vagin. Ceea ce contează e că să fii manechin profesionist înseamnă să primești bani ca să reacționezi exagerat la lucruri cum ar fi prăjiturile de orez și pantofii noi. La Brumbach beam Cola dietetică pe-un uriaș pat roz. Sau ședeam în fața unei mese de toaletă, folosind pudră de contur ca să ne schimbăm forma fețelor, în vreme ce, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
despre tine. — Cultura, zice Brandy. Exudatul pe care l-au luat pentru streptococ a rezultat pozitiv pentru blenoragie. Știi, a treia soră Rhea. Gonoreea, zice. Bacteria aia mică numită gonococ. Aveam șaisprezece ani și aveam blenoragie. Ai mei n-au reacționat deloc bine. Nu. Nu, deloc. S-au panicat, zice Brandy. L-au izgonit din casă. — Au țipat despre cât de bolnav eram, zice Brandy. Apoi l-au izgonit. — Prin „bolnav“ cred că voiau să spună „gay“, zice ea. Apoi l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
de un prinț, iar grasul ar fi molfăit ceva ininteligibil și ar fi tras o rafală de hămăituri, singura cale care-l scotea din orice situație. Reușise să prindă de două ori privirea lui Balbo, a simțit că italianul a reacționat, o scînteie s-a aprins o fracțiune de secundă în ochii lui umezi și întunecați, ai putea crede că e adevărat ce se spune încă din vremea războiului, că doi zburători adevărați se recunosc dintr-o singură privire. Mai avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nu altcineva! Dacă era de tras cu flinta, l-ar fi trimis pe George Stan, aici erau de pus la contribuție mintea și mai ales simțul aceia special al agenților de mare clasă, simțul care nici măcar nu avea nume. Cînd reacționa corect, cînd găsea "urma bună", simțea în gură un gust acidulat-acrișor, de parcă ar fi mușcat dintr-o lămîie bine coaptă. I se strîngea gura pungă și abia mai vorbea. Asta era bine, pentru că avea mai mult de gîndit. Așa se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
o naivitate prefăcută întrebă: "Să înțeleg că nici în mine nu aveți încredere, domnule Mihail, cu toate că îmi încredințați misiunea, totuși nu aveți încredere în mine?" Mihail schiță un zîmbet în colțul gurii "sincer să fiu, nici în dumneata. Nu știu cum vei reacționa cînd vei fi înăuntru. N-am cum să te controlez, ai autonomie totali poți să-mi spui adevărul, o parte din el sau să nu mi-l spui. Corect?" A zîmbit și el: "Corect, domnule Mihail!" Mihai Mihail îi dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Vulturul Alb este cu adevărat o pasăre de pradă primejdioasă, în stare să pună capăt existenței acestei plăpînde ființe care era democrația. Era clar că își va face datoria înștiințînd guvernul, dar nu era deloc clar că guvernul va și reacționa cum. se cuvine. Numele prea mari, prea sonore, prea importante pe care le găsise risipite în rapoartele lui Leonard Bîlbîie, ușurința cu care se juca opereta aceasta, cu uniforme, întruniri, tipărituri, insigne, fără ca să nu existe nici o sesizare din partea celorlalte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
bunăvoință și chiar un dram de afecțiune. Au ciocnit paharele în tăcere, Mihail a gustat cu vîrful buzelor, l-a privit cu un aer de cunoscător și a băut. Putea să-i fi pus și pelin, la fel ar fi reacționat. "Deci...", a început și i-a căutat privirea. Ochii galbeni ai directorului păreau acoperiți de o lentilă străvezie, care împiedica orice lucire interioară. "Ori e suferind, ori pune ceva la cale!" Mihai Mihail își așeză palmele pe tăblia măsuței, degetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
un aer de normalitate care nu trezește animozități ori invidii. Iar Basarab Cantacuzino în nici opt minute l-a făcut harcea-parcea, i-a arătat toate chichițele, bucătăria, dedesubturile, pornind de la o situație concretă. O situație în care era nevoit să reacționeze. Să ia o decizie de care va depinde soarta viitoare a Serviciului. Era atît de greu, încît a simțit cum începe să se teamă de Basarab Cantacuzino, un om pe care îl privise pînă atunci cu îngăduință, dacă nu chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
face frică." Mihail se arătă mirat "Frică, excelență, frică?! De ce să vă fie frică?" Pangratty roși ușor, atît cît să-și simtă încălzindu-se pielea obrazului, "în general nu sînt sperios. Mi-e frică doar atunci cînd sînt incapabil să reacționez, cînd nu știu, cînd nu cunosc situația în care mă găsesc. Cred că e firesc să fie așa. Iar eu fusesem adus acolo de către Bîlbîie. Iar asupra lui Bîlbîie era limpede că atârna o întrebare grea, atît de grea, încît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
se automutileze într-un mod atât de barbar, decât să spună de unde venea? Câtă cruzime putea dovedi față de dușmani, dacă se comportă astfel cu sine însuși? Gestul neașteptat îi luase prin surprindere pe cei prezenți, care câteva clipe furăincapabili să reacționeze sau să se miște măcar, si, doar când șuvoiul de sânge care îi izvora din gură îi acoperise complet tatuajele de pe piept, Hiro Tavaeárii întinse mâna spre el și ordona sec: —Duceți-l la Hinói Tefaatáu, să-i oprească hemoragia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ei cu fereastra înaltă. Directoarea e așezată în contralumină, pe fundalul mașinilor din parcare. Îi face semn Corei să se aplece mai aproape. — Mi-a fost greu, spune directoarea, să decid dacă întreaga echipă a înnebunit, sau dacă tu ai... reacționat exagerat. Nimeni n-a simțit strângerea ei de inimă din clipa aia. A înlemnit acolo. Asta facem noi: ne transformăm pe noi înșine în obiecte. Transformăm obiectele în noi înșine. Milioanele alea de oameni din toată lumea care încă încearcă s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
în capitolele următoare. Procesul prin care obținem pelicula negativă se mai numește și proces negativ. Următorul pas este să o copiem pe hârtie fotografică, obținând imaginea în pozitiv, de unde și numele proces pozitiv pentru această etapă. Hârtia și filmul fotografic reacționează la lumină în mod asemănător. Dacă în cazul peliculei emulsiile fotosensibile se află pe un suport transparent, la hârtia foto ele se găsesc pe un suport opac, din hârtie sau plastic special. Imaginile pozitive se obțin în laboratorul fotografic, cu ajutorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
sunt sensibile doar la radiațiile albastre și ultraviolete; pentru a fi sensibile la toate radiațiile spectrului vizibil, se introduc sensibilizatori speciali. Peliculele color conțin trei straturi cu emulsii fotografice, sensibile la radiațiile culorilor albastru, verde și roșu. Aceste straturi vor reacționa diferit pentru complementarele lor, imaginea negativă obținută conținând complementarele culorilor din imaginea dată de obiectiv. Caracteristicile principale ale peliculelor fotosensibile sunt: sensibilitatea la lumină, scara tonală, contrastul, granulația (figura 4.1) și, în cazul filmelor color, capacitatea de redare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
În lumea reală, nu-i cu neputință să ai și instinct. Dacă, dimpotrivă, viața ta e Înrădăcintă În trecut, e aproape sigur că nu-l ai. — N-a fost mai mult decât o greșeală! Nouă din zece persoane ar fi reacționat la fel. — Așa? Margaret s-a Întins să ia o foaie dintr un teanc răvășit așezat pe jos. Ia ascultă tu chestia asta! E ultimul tău reportaj, destinat, după câte văd, nu știu cărei pagini din South China Morning Post: „Jakarta, 15
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Viorica zâmbise și aplecase de câteva ori capul în semn că înțelesese bine care era diferența dintre cele două secretare. Dacă știa bancul de mai multă vreme mimase foarte bine surpriza. O secretară care încearcă să obțină perfecțiunea știe să reacționeze cu diplomație. Cu foile proaspăt culese în poșetă pășise în casa soților Alexe cu aerul că deține un atu de supremă importanță. Dar nu erau profesorii oamenii care să observe aerul triumfal de pe figura Carminei. Aveau în vizită două femei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să obțină un rezultat bun pe plan cognitiv. În momentul când, fără să se aștepte la așa ceva, prietena ei, Carmina îi spusese că se vor despărți timp de un an de zile, ea rămăsese aproape imobilă, nu știa cum să reacționeze, o întrebase dacă nici Ovidiu nu va trebui să o vadă, o ultimă carte aruncată în joc și, la refuzul net al Carminei, ea tăcuse, știa că n-avea rost să insiste, era prea mândră să o facă dar timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să se poarte așa, echivoc, chiar dacă felul lui de a fi semăna a ploconire. Toate acele schimbări survenite la Ovidiu o uimeau pe femeie, o făceau să se neliniștească, parcă o ciupercă invadase celulele bărbatului ei și-l determina să reacționeze tot mai bizar, din zi în zi îi creștea forța, prestanța, puterea de lucru, Ovidiu era un mecanism ce nu mai putea fi stopat. Și totuși, nimic din aceste schimbări nu-i creau Carminei senzația de trăinicie. În apropierea blocului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și mă-ntreb dacă prima sarcină n-a fost cumva o fetiță. Mi-ar fi plăcut să am o fată. — Putea să ajungă o altă Fanny Tarrant, zise Șam. Nu glumi pe tema asta, Șam! Dar cum ar trebui să reacționez? izbucni el. Dacă vrei, pot sa ma și-nfurii. Nu, nu te-nfuria. — Doamne, Ellie, m-ai dus cu zăhărelul! — Știu. Am greșit. Îmi pare rău! — Și m-ai lăsat în ceață tot timpul. Am incercat sa ma amăgesc singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
ori de câte ori aveam chef. Toate astea le-am facut de dragul tău! Ca să-ți asigur liniștea sufletească. Să nu înnebunești. Și care mi-e răsplată pentru tot ce-am făcut? Distrugi totul dintr-un foc doar ca să-ți satisfaci vanitatea. Și când reacționez, tu... tu... Se așeza pe scaunul cel mai la îndemână și începu să plângă în hohote. Ușa dinspre vestibul se deschise, lăsând să se vadă figură îngrijorată a lui Șam. Adrian porni spre Eleanor, vrând s-o aline, dar Șam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
că nu-ți dai seama, Creighton, dar e vorba de-o bombă. A murit cea mai celebră femeie din lume. E cea mai tare știre de la... nu știu, poate de la moartea lui Kennedy. O să aibă un impact... enorm. Cum o să reacționeze familia regală? Cum o să reacționeze țară întreagă? O să se ajungă la funeraliile funeraliilor. Nu pot să plec din Anglia acum. Vrei să zici că... îți contramandezi vacanță? — Da. — O să pierdem toți banii. — Nasol. — Dar am visat amândoi la vacanță asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]