1,185 matches
-
al Moldovei, de rolul ei de învățătoare a românilor de pretutindeni: "Moldova joacă în dezvoltarea modernă a românilor un rol însemnat. Aici, în mare depărtare de șarlatanismul intelectual, de suficiența și corupția centrului politic al țării, s-a făcut binefăcătoarea reacțiune în contra ignoranței și spiritului de neadevăr al academicienilor"1 . Eminescu e atât de încredințat de incapacitatea culturală a Munteniei, încît, când e nevoit să constate un fapt cultural pozitiv, în București, el își exprimă mirarea: " C-o adevărată părere de
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
său (care, cum vedeți, nu e până la sfârșit nedezmințit), găsește prilejul să se amestece direct în bucăți curat literare, pentru a da lovituri "liberalismului". Admirabila sa bucată Boborul o isprăvește prin aceste cuvinte: " Așa s-a sfârșit Republica noastră! Așa Reacțiunea a sfâșiat cea mai eroică pagină a liberalismului romîn!"1 Iată-l, dar, pe Caragiale zugrăvind cât poate mai bine o aventură ridiculă și declarând că aceasta e "pagina cea mai eroică a liberalismului romîn", măsurând gradul de eroism al
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
opera sa de mai târziu, Momente etc., are o altă semnificație.) S-a spus că marele nostru dramaturg a zugrăvit în comediile sale mahalaua. Dar aceasta nu este adevărat: dacă personajele din O noapte furtunoasă, din Conu Leonida față cu reacțiunea și din D-ale carnavalului sunt mahalagii - și încă pentru Rică Venturiano trebuie să facem excepție: el e un "intelectual" -, apoi personajele din comedia cea mai bună, din O scrisoare pierdută, nu sunt mahalagii. Trahanache e mare proprietar; nevasta lui
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
sunt efecte și ale stării noi de lucruri, introdusă de liberali. (La drept vorbind, D-ale carnavalului e lipsită de semnificație, și acesta e marele ei defect estetic.) Deși personajele din O noapte furtunoasă și din Conu Leonida față cu reacțiunea sunt mahalagii, aceste două comedii sunt, pentru toată lumea, de același fel, din aceeași familie, au aceeași semnificație ca și O scrisoare pierdută, în care personajele nu-s recrutate din mahala. Prin ce lucru, atunci, toate aceste personaje, și din mahala
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
un partid. Și dacă acei prin care biciuiește acea concepție și acel partid sunt uneori mahalagii, aceasta e altă vorbă. Am văzut că ei pot fi și din clase înalte. În O noapte furtunoasă și în Conu Leonida față cu reacțiunea, Caragiale nu scrie ca să zugrăvească mahalaua, ci ca să biciuiască liberalismul, întocmai ca și în O scrisoare pierdută. Și dacă în O noapte furtunoasă și în Conu Leonida față cu reacțiunea Caragiale își ridiculizează personajele și pentru structura lor sufletească grosolană
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
În O noapte furtunoasă și în Conu Leonida față cu reacțiunea, Caragiale nu scrie ca să zugrăvească mahalaua, ci ca să biciuiască liberalismul, întocmai ca și în O scrisoare pierdută. Și dacă în O noapte furtunoasă și în Conu Leonida față cu reacțiunea Caragiale își ridiculizează personajele și pentru structura lor sufletească grosolană, și pentru amestecul de civilizație și orientalism în purtarea lor zilnică - le ridiculizează însă, mai ales, în ipostazul lor de reprezentanți ai liberalismului. Și cu ce talent, și cu ce
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
care dă substrat liberalismului român; Nae Ipingescu reprezintă formele noi, "guvernă-mîntul", Rică Venturiano, în calitatea lui de redactor la Vocea patriotului naționale, e chintesența intelectualismului liberal. Vocea patriotului naționale de la "15/27 Răpciune", în care Nae Ipingescu citește "Republica și Reacțiunea sau Venitorile și Trecutul" și în care e vorba de "a mânca de la datoriile etc." - nu vedeți aici pe liberalul, pe "roșul" "pașoptist", cu limbajul lui latinist și franțuzit, împotriva căruia a luptat școala critică? Dar versurile lui Rică Venturiano
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
Rică, nici cea guvernamentală, ca Nae Ipingescu, nici cea bănească, ca Jupân Dumitrache: el e un "bagabont", un "coate-goale". El nu e o pârghie a stării noi de lucruri, ci un mititel șurub al mașinii. În Conu Leonida față cu reacțiunea, Caragiale, voind să scoată un puternic efect comic, pune frazele cele mai războinic-revoluționare în gura unui personaj ridicol de fricos, care tremură și de umbra lui. Pentru a face cât mai puternic contrastul dintre frica personajului și "ideile" profesate de
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
România în republică. În această comedie, Caragiale ridiculizează și "mentalitatea" republicană ploieșteană 1 . Comedia cea mai bună, pentru că este o satiră mai 1 Despre semnificația ei mai profundă, vezi "Viața romînească", 1922, nr. 5. ă Articolul Conu Leonida față cu reacțiunea, p. 249-257.î adâncă a unui fenomen social mai important, este O scrisoare pierdută. Aici nu se zugrăvește liberalismul român patruzecioptist în ultima-i fază (1883), reprezentat, nu ca în O noapte furtunoasă, prin masa anonimă ce forma substratul acestui
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
pentru revizuirea, constituției, imediat după alegerea camerei revizioniste, pe lângă, desigur, o minunată comedie, este și un pamflet de ocazie împotriva evenimentelor la ordinea zilei. Dar vremea a șters acest caracter al piesei. O noapte furtunoasă și Conu Leonida față cu reacțiunea sunt din 1879, iar O scrisoare pierdută, din 1884. Așadar, în primele sale opere, Caragiale luptă exclusiv împotriva liberalismului. De acum încolo, opera lui Caragiale nu va mai avea această semnificație, el nu va mai porni teribila sa artilerie împotriva
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
etc.). Procesul de integrare nu are loc Într-un așa numit centru al durerii cum s-a crezut multă vreme, Însăși percepția și modularea durerii și cu atât mai mult integrarea ei, constituie rezultatul atragerii În sistemul de acțiune și reacțiune a unor Întinse zone nervoase alcătuind o adevărată rețea ("Fain matrix"). Procesarea mesajelor dureroase În cadrul acestei rețele neuronale se face În maniera paralelă, asemănătoare prelucrării mesajelor vizuale prin codare În frecvență și intensitate. Structurile procesului de modulare (suportul material) sunt
CONTRIBUTII LA OPTIMIZAREA TRATAMENTULUI FIBROMIALGIEI PE PRINCIPII CRONOBIOLOGICE by GABRIELA RAVEICA [Corola-publishinghouse/Science/679_a_1132]
-
se conturează direct prin descriere și indirect, din propriile fapte, gânduri și vorbe, cu ajutorul dialogului și al monologului interior. ION LUCA CARAGIALE (30 ianuarie 1852 8/9 iunie 1912) Opera Comedii: -1879 "O noapte furtunoasă", 1880 "Conul Leonida față cu Reacțiunea"; "O scrisoare pierdută", "D-ale carnavalului". Drame: "Năpasta". Proză: 1901"Momente și schițe"; "Nuvele" ("Păcat", "O făclie de Paște", "La hanul lui Mânjoală", "în vreme de văzboi", "Două loturi" etc). O scrisoare pierdutA (1884) I.L. Caragiale PERSONAJELE: ȘTEFAN TIPĂTESCU, prefectul
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
de antisemitism nu se produsese în țară. Dintr-o scrisoare din 6 septembrie pe care C.A. Rosetti, trimis extra ordinar al țării la Paris 87, a adresat-o la 6 septembrie 1876 lui Nicolae Io nescu, reproduc următoarele rânduri: „Reacțiunea de la noi, puternic ajutată de evrei, a lucrat și lucrează nu numai în Austria și în Germania, dar și aci. Are cu dânsa pe dl. Mitilineu, care a comunicat și-i comunică actele ministerului schimonosite, și chiar ultimul memoriu personal
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
sus, generalul Ignatiev, fostul ambasador rus la Constantinopol, i-ar fi șoptit, cu tâlc, țarului: „Sire, c’est Rosetti“. Învinuit mai apoi de amicii săi politici radicali că l-a elogiat și s-a înclinat în fața țarului, simbol temut al reacțiunii europene, fruntașul liberal-radical le-ar fi răspuns acestora - potrivit unui raport din 20 iunie 1877 al agentului diplomatic austro-ungar la București, Zwiedinek von Sudenhorst - că „gestul protocolar nu are nici o importanță, deoarece are ferma convingere că urmările războiului, chiar dacă Rusia
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
prilej a rostit cuvintele pe care conservatorii i le-au imputat până ce a murit; Rosetti a spus: „Domnilor, am luat Plevna externă, e adevărat, acum, însă, ne mai rămâne ca să luăm Plevna internă.“164 Plevna internă era înfrângerea definitivă a reacțiunii și realizarea reformelor democratice.* Plevna a căzut într-o luni. Comandamentul aliat știa bine că turcii pregătesc ieșirea, de aceea se ținea bine și aștepta pregătit. Un dezertor turc veni sâmbătă și anunță rușilor cum că Osman-pașa a împărțit trupelor
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
franceze (!?), când Lévy este tocmai cel ce-a deschis vehementa și foarte cunoscuta intelectualilor europeni campanie împotriva respectivei drepte. Dar, se vede treaba, când trăiești după cinica deviză Scopul scuză mijloacele, nu te mai încurci a amesteca dreapta cu stânga, reacțiunea cu opusul ei. La fel de indiferent m-ar fi lăsat, probabil, și opiniile domnului Eugen Barbu privind activitatea Federației Internaționale a PEN Club-urilor, activitate pe care ilustrul plagiator o acuză de anticomunism. M-ar fi lăsat rece, considerând, pe de
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
am convulsiuni groaznice timp de o oră și ele să absoarbă și să conțină toate durerile prietenilor mei (ca un fel de «abces de fixație» al suferințelor). Și asta nu cu un sentiment de milă ori caritate, ci ca unica reacțiune «onorabilă» În fața imensei stupidități a durerii fizice”, Îi scrie Blecher lui Miron Grindea. Lacrimi pentru sine nu și-a Îngăduit Blecher; privirea sa albastră se umezea doar când vorbea despre părinți, Îngrijorat că ei s-ar putea considera vinovați de
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
pentru unitatea noastră națională. Agentul agitator asmuțind masa fanatizată asupra liberalilor, o asmuțea totdeodată asupra unei ramuri a poporului său, care de sute de ani suferea jugul acestei clase conducătoare. în vechiul regat, neofanariotismul îi adormise poporului instinctele sănătoase de reacțiune. Ori rolul mare al Ardealului în noua clădire românească ar fi fost trezirea întregului popor românesc la viața cea nouă și ajutat să se elibereze de această clasă conducătoare. Marea scădere a conducătorilor politici din Ardeal consta în faptul că
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
complice de sus până jos, n-au mai ținut cont de toleranța și apărarea de care s-au bucurat atâta timp și au lovit în cine au întâlnit în cale. Atacurile violente ale maselor evreiești înarmate au provocat o puternică reacțiune în rândurile soldaților și a cadrelor îndeosebi. Au fost localități unde manifestanții evrei au fost împușcați cu sutele pe străzi, trăgându-se în plin și fără cruțare. În toată Moldova pornirea împotriva evreilor a crescut ca prin minune. Lumea, indignată
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
numai un erou național al neamului românesc. El este o valoare europeană, aparținând noii spiritualități continentale, nouei comunități istorice europene, nouei faze majore a destinului omului alb, care intră revoluționar într-o nouă eră, deschis politic, statal, rasial și imperial.... Reacțiunea firească împotriva vechilor forțe dominatoare peste o lume îmbătrânită, s-a putut produce numai la acele popoare la care virusul distrugător n-a atacat fibrele organice de viață biologică și sufletească. Acolo unde forțele latente ale rasei au rămas intacte
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
izolați și contingente neistorice, pierdute în inerția istorică a massei anonime, a creat o mișcare națională.... La noi, țară cu unitate etnic-geografico statală realizată și unde criza economică și spectrul foamei nu amenința poporul, de altfel destul de exploatat și nedreptățit, reacțiunea s-a ivit ca un protest împotriva primejdiei comunisto-bolșevice amenințând să invadeze în fiecare clipă... De aceea cei mai de seamă scriitori români din veacul XIX-lea au demascat această primejdie, iar Căpitanul și elementele luptătoare cari au dat naștere
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
forme politice. Astfel: mișcarea antisemită a D-lui A.C. Cuza, acțiunea generației de la 1922, acțiunea lui Octavian Goga, acțiunea Gărzii de Fier, înglobând în special tineretul românesc, au însemnat tot atâtea acțiuni politice cu caracter antisemit. Ele au izvorât din reacțiunea firească a organismului națiunii românești, înăbușit de activitatea evreească ca acaparatoare a vieții economice. De aci deducem că, în rădăcinile ei, problema evreească din România a luat naștere, în special, din considerațiuni de ordin economic. Pentru a putea ajunge însă
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
această încetățenire în masă, s’a deschis evreilor drum larg de infiltrațiune în toate ramurile de activitate ale țării românești. Această infiltrațiune persistentă și pătrunzând tot mai adânc în organismul Statului Român, a trezit o rezistență naționalistă românească din ce în ce mai accentuată. Reacțiunile însă erau stânjenite de starea legislativă în țară, de spiritul democratic din Europa și de oarecare carență a partidelor politice. Întronarea unui regim național-socialist în Germania, cu principiile lui net antisemite și cu crearea unui nou spirit și a unei
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
Târnava”, „Universul literar”, „Universul”, „România literară”, „Convorbiri literare”, „Provincia literară” (Sibiu), „Foaia interesantă”, „Izbânda”, „Luceafărul literar și critic”, „Munca literară”, „Cuget clar”, „Îndreptar”, „Frământări”, „Banatul literar”, „Propășirea”, „Preocupări literare”, „Basarabia”, „Provincia” ș.a. Între 1933 și 1935 a scos, la București, „Reacțiunea literară”. A semnat și Petru Șoltuz sau Savel Bornar. Părăsind Bucureștiul pentru a se retrage în satul natal, din 1963 până în 1967 a fost profesor de limba română în Nicorești. De la romanul Pe frontul Mărășești învie morții... (1934; reeditat în
DRAGAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286840_a_288169]
-
se amesteca În publicul atent acum la revoluția informatică ? Dintre ei, Antoine Compagnon ajunge, În Antimodernii (2005, În curs de apariție În românește la editura Art), să aducă În discuție o miză enormă : modernitatea este În același timp anti-modernă ; paseismul, reacțiunea, contra-revoluția, toate sînt consecutive lui 1789. Modernitatea franceză nu poate fi Înțeleasă decît În orizontul evenimentelor epocale dintre 1789 și 1793, echivalentul primei operații deconstrucționiste istorice ale cărei consecințe, În Franța, mai apar Încă și astăzi. Ceea ce numim postodernitate este
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]