7,813 matches
-
trupului ei extenuat (sau aparent extenuat? - se întreabă scriitorul într-o paranteză). Răsfoiesc manuscrisul și descopăr destul de repede un narator capabil de surprize, aflat, după cât miam dat seama, încă departe de sfârșitul „romanului” propriei vieți. Nu acela închipuit, ci acela real. Scrupulos din fire, pare că exersează în vederea obținerii „formulei finale”. Voi relua lectura cât mai curând, ca să pot restitui manuscrisul, încât să am mulțumirea de a mă fi ținut de promisiune. Plebeu din fire, nu am perceput niciodată subtilitatea sentenței
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
pagina de facebook a editurii Junimea. (c) GEORGE POPA (c) EDITURA JUNIMEA, IAȘI ROMÂNIA George POPA Ars Poetica Editura Junimea Iași 2016 Poezia a treia stare Martin Heidegger: arta propune o stare între ființă și neființă, posibilul devine real, și realul ideal Dacă, așa cum afirma Arthur Rimbaud, "La vraie vie est absente" adevărata viață este absentă omul fiind un străin în lume, experiența poetică încearcă să împace sufletul cu lumea, să pună acordul între ele, cum afirma Shakespeare, să le armonizeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
O inimă duioasă pe care neantu-o doare, Din tot ce-a fost lumină orice fărâmă strânge ! Iar soarele-n apune se-neacă-n propriu-i sânge. Icoana ta în mine potir arzând mi-apare ! Mallarmé, care prin decantarea extremă a realului și prin transmutarea sensurilor cuvintelor datorită contaminării lor sensice și fonemice "divina transpoziție", a tentat să ajungă la "tenebrele absolute" înțelese ca "Neant", încredințează muzicii identitatea acestui Gol; dar "Neant", care însemnează extincție inițiind spre "contemplarea eternității": eterul spiritualității pure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
noastră este o eroare perpetuă", scria Eminescu. * Marile probleme de întotdeauna ale spiritului uman au fost cunoașterea și libertatea metafizică. Cunoașterea absolută nefiind posibilă, gnoseologic omul își creează o realitate proprie, transmutată în semnificații. Pe de altă parte, omul utilizează realul străin din jur pentru a se elibera. Un exemplu absolut: poezia lui Eminescu Peste vârfuri. Se pleacă de la două concretitudini alunecarea lunii pe cer și sunetul de corn nu însă ca elemente ale purei cunoașteri, ci ca entități care, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
să nu se piardă,/ ca vraja basmului mereu să ardă". Poetul primește de la Marele Anonim "diferențialele divine", asemenea razelor Unului din viziunea lui Hölderlin, și cu acestea creează un univers transfigurat, ca răspuns la disanalogia ontică dintre misterul avar și realul uman, exercitată de "frânele transcendentale" divine. În volumele "Poemele luminii", "Pașii profetului" -apolinicul (Lumina raiului, Din copilăria mea), se asociază cu dionisiacul (Vreau să joc, Dați-mi un trup, voi, munților) învăluite în clarobscur. În culegerile "În marea trecere" (Psalm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
o modalitate de trăire a stării poetice ("Arfele visează mituri"; Iar în ochii ei albaștri/ Toate basmele s-adună") care face posibilă ca și în balada vrânceană, comuniunea nemijlocită cu lucrurile. La Eminescu miticul are rolul de înveșnicire feerică a realului, transformându-l în prezent etern. * Se poate contura mai bine viziunea cosmică eminesciană referindu-ne la lirica lui Tudor Arghezi și Lucian Blaga. Autorul Cuvintelor potrivite, manifestă o pregnantă tendință de a reduce dimensiunile mari. Infinitul, veșnicia, azurul, stelele devin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
ne putem apropia de celălalt, nu ne putem bucura deplin de viață lumii decât prin această transpunere care constituie însuși modul nostru de a fi și acționa. Mitul Mitul constituie o modalitate demiurgică a omului de a se elibera de realul comun și de a-i da forme și însușiri supuse voinței imaginarului său, întrecând astfel natura. Mitologia greacă a constituit și constituie încă un izvor de nesecătuit pentru cultura universală și, desigur, propria mitopee pentru culturi cum sunt cea indiană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
profund tragică, la noi apoteotică , moartea fiind concepută ca nunta omului cu natura, devenită mireasa lumii, act de înveșnicire a vieții. Este interesant și revelator faptul că acela care îndrăgește cel mai mult mitul, povestea, deci alt posibil, care întrece realul, este copilul, deși el nu știe încă să judece valoarea realității. El este frate cu poetul care, de asemenea, evadează din realitatea comună, nesemnificativă. El nu rămâne sclav al realului, al complexului infinit de influențe din afară, așa cum urmează să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
cel mai mult mitul, povestea, deci alt posibil, care întrece realul, este copilul, deși el nu știe încă să judece valoarea realității. El este frate cu poetul care, de asemenea, evadează din realitatea comună, nesemnificativă. El nu rămâne sclav al realului, al complexului infinit de influențe din afară, așa cum urmează să fie copilul mai târziu. Un mare mister: are copilul o conștiință apriorică a dezamăgitoarei vieți zilnice și are, tot aprioric, dorința transcenderii prin miraculos a vieții care va urma s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
încât poți dormi liniștit. Fiindcă cititorii au nevoie de liniște, nu vor să se complice, să aibă dureri de cap, adică să simtă că posedă obiectul. Tot ce-i dincolo de ei trebuie să existe cu adevărat... - O, nestăpânită sete de real! O, lume care te crezi mai reală decât ești, fiind astfel atât de puțin realistă! Socot că aceste două exclamații cu un evident efect retoric sunt suficiente pentru ca toți cititorii săși dea seama că am talent, ba chiar nu-s
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
Cap. I ”, că l-a și apucat un fel de leșin de la stomac. Coala albă îi întărea parcă senzația de uscăciune în cerul gurii. Era un fel de ardere negativă, o impresie de secătuire însoțită de sete, sete nesfârșită de real ! Imaginația nu făcea un pas, s-o pici cu ceară! Mâna scăpase stiloul, neputincioasă. Ochii îi fugeau pe fereastră. Atunci i-a venit gândul înstrăinării cărților de propriul autor. Nu își dădea seama dacă l-a citit undeva, cert este
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
material, prin diverse asociații”(U. Șchiopu, 1967, p.156). Imaginația este mereu intensă în perioada preșcolarității, de asemenea este un proces mijlocit de cunoaștere a realității obiective. Imaginația se manifestă în mod activ și exprimă importante funcții de constructive a realului din imagini. În perioada preșcolară, imaginația se exprimă viu atât în desenele copiilor și activităților de joc ale acestora.” Prezența imaginației este evidentă însă și în astfel de situații cum sunt acelea de ascultare și savurare a poveștilor, povestirilor, basmelor
Modalități de dezvoltare a abilităților de întreprinzători la copiii preșcolari by Crivoi Mihaela () [Corola-publishinghouse/Administrative/91884_a_92364]
-
imagini pregnante momentele narațiunii, manifestă trăiri emotive intense față de personajele fantastice imaginate. Uneori este în stare să plângă sau să-i fie teamă în momentele dramatice ale povestirilor. Este perioada în care, datorită dezvoltării capacității de a integra posibilul în real, copiii capătă teamă de “balauri” sau de alte personaje imaginative ale adulților. Imaginația preșcolarului ne apare încă la patrucinci ani ca fiind impregnate de caracteristicile experienței și educației sale. În perioada preșcolară, limbajul este un instrument active și deosebit de complex
Modalități de dezvoltare a abilităților de întreprinzători la copiii preșcolari by Crivoi Mihaela () [Corola-publishinghouse/Administrative/91884_a_92364]
-
startul a fost mai greu, pentru că primele pagini mai păstrau câte ceva din metehnele mai vechi, dar se cunoștea o exigență și o rezervă mai mare în fața cuvântului și a construcției narative. Aceeași Karina, victimă iremediabilă a himerei sale erotice, amestecând realul și ficționalul (mai ales pe finalul cărții), introspectivă până la limita suportabilului. De această dată cu un reazem necesar în Ana, prietena sa, personaj creat mai mult din nevoia de a așeza un punct de echilibru, un reper la care să
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
Nu este, prin urmare, filosofia, după don Fulgencio, mai mult decât o combinație dusă la ultimele extreme. Muncă herculeană, genială, bazată pe a da, cum el a dat, cu cele patru idei mame, două de ordin ideal și două de real, idei care sunt, cele de ordin real: moartea și viața; iar cele de ordin ideal: dreptul și obligația, idei nu metafizice și abstracte, ca și categoriile aristotelice sau kantiene, ci pline de conținut potențial. Pornind de la ele, combinându-le în
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
un lirism existen?ial" (E. Simion), În care dorul, singur?tatea, triste?ea, melancolia, nep?sarea trist? sunt trepte metafizice ale acelui sentiment tragic al existen?ei umane" . Din aceast? perspectiv? ontologic?, luna devine simbol al transfigur?rii lirice a realului, relevând nonsensul lumii cu dramele, iluziile ?i dezam?girile ei. Peisajul că stare a sufletului A.Reprezent?ri terestre ale Paradisului pierdut Moto: „Poezia liric? [...] are drept con?inut subiectivitatea, lumea interioar?, sufletul agitat de sentimente, sufletul care, În loc ?? ac
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
adânc?, ?i dreapt?-n?elepciune" s-a bucurat cândva, În „vremuri de mult trecute", cănd „gândul era paz? de vis ?i de eres", cănd „basmele iubite erau Încadev?ruri", În epoca sacr? a mitului, singura care putea reconcilia idealul cu realul, spa?iul mitic fiind un ț?ram magic În care zeul I?i f?cea sim?it? prezen?a prin crea?ie, iar omul putea oricând accede c? tre lumea absolut? a cunoa?terii: „ În vremi de mult trecute, cănd
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
deal") sau de „corn de aur": „ Câte-odat?-n corn de aur ei r?sun?-n dep?rtare, Trezind sufletul p? durii, codrilor adânci cantare " {„Memento Mori") Înzestrat cu o autentic? „voca?ie edenic?", poetul deseneaz?, transfigurând magic orice dimensiune a realului, spa?îi arhaice vibrând de rezonan?ele muzicale ale unui timp imemorial adev?rât? „patrie a dorului" (Ro?a Del Conte) spre care gândul eminescian se Intoarce pentru a c?uta frumuse?ea acelui „ ideal pierdut În noaptea unei lumi
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
ale acelui „sentiment tragic al existen?ei umane" În care s-a zidit fiin?a poetului ve?nic zb?tându se Între limitele ?i dramele „soartei oarbe". Privit? din aceast? perspectiv? ontologic?, luna devine simbol al transfigur?rii lirice a realului, relevând nonsensul lumii cu iluziile, dramele ?i dezam?girile ei („Apari, tu, lun?-n cer / ?i f? din vis viea??, din umbre adev?r!" „Mure?an") -„amurg al eului" În care „abia contururi triste ?i umbre au ?? mas" (Melancolie). „Poet
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
albastre au În plete, Câte-o stea În frunte poart?". (Miron ?i frumoasă f??? corp) Că ?i steaua din crea?iile folclorice, floarea albastr? Încununeaz? fiin?ele alese; devine astfel simbol al transcenderii, prin iubire pur?, a „cercului strâmt" al realului. Purtând o, fiin?ele obi?nuite se Înal?? În sfera superioar? a absolutului. „Polisemia" de accep? îi a acestui topos poetic iubire, aspiră?ie metafizic?, fabulos folcloric d? poeziei eminesciene o frumuse?e aparte, o str?lucire simpl?, adâncime filozofic
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
acest refugiu În lumea „râurilor de soare", a câmpiilor asire, a piramidelor Învechite ?i a Întunecatei m?ri; ea Îi cere s? coboare, din imperiul gândurilor sale, (că ?i față de Împ?rât din poemul „Luceaf?rul"), În lumea cald? a realului, În oază vr?jit? a codrului. Floarea albastr? devine simbol al iubirii că for?? ce „creeaz???i leag? elementele lumii sensibile, care le mi???, Într-o nesfâr?it??? esere de traiectorii, ca Întrun dans În care cele ale p?mântului
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
antipatică, bîrfitoare, cu o javră de pechinez de opt ani"? Dar eu nici n-am știut că Piki al dumneavoastră are opt ani. Sigur că nu e javră. A fost și campion național? Dar e literatură, doamnă, nu e ceva real... "Bună de hingheri"? Dumneavoastră? A, javra?! Ce? Cum o să-l dați în judecată?... Dar... Alo! Alo! (celorlalți) Mi-a trîntit telefonul. BUNICA: Avea dreptate femeia. A jignit-o! Să-l dea pe mîna poliției! Pe mîna parchetului. Intră fiul, Edi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
ceilalți. — Mi se pare că băiatul ăsta scrie bine, a spart tăcerea bătrânul Tronaru. Dar nu trebuia, Vasile, să fii vulgar cu biata Violeta și să o urci cu curul pe faianță. Ha! Ha! Ha! Îți reproșez, deci, excesul de real, care Într-o ficțiune e ca un upercut la arbitru. Da, și mie mi se pare că am auzit altceva decât de obicei, a intervenit Puiu Nistea. Chiar dacă uneori bate câmpii, Vasile Moare promite să fie un prozator ade vărat
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
făcut nimic din toate astea, dar să ne spună deschis, cinstit, tovărășește, să ne spună tot adevărul... Vasile a lăsat capul În pământ și abia s-a auzit ce spune: — Între adevăr și ficțiune e un zid care ne protejează. Realul e una, iar ce ne imaginăm noi e altceva... — Tovarășul Vasile, nu are rost să te ascunzi, oricum se va afla totul. Și atunci va fi și mai rău. Eu te sfătuiesc cu prietenie, fiindcă Îmi ești drag, să faci
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
târâie după el o creangă de brad, împodobită cu neoane roșii. Un zgomot neașteptat o paralizează instantaneu pe Sophia. Nu nu nu. Doamne. Spune-mi că n-am auzit ce-am auzit. Zgomotul se repetă. E cât se poate de real. Sforăie. Prima hârâială a fost destul de palidă. Dar a doua s-a mai umflat puțin în pene. Sophia își dezlipește obra zul de obrazul lui. Își trage încet capul înapoi și-i caută privirea. Capul lui cade ușor, îi cade
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]