5,656 matches
-
în timp ce paginile critice ale lui Vianu sunt ignorate. Contribuția cea mai relevantă a lui Mircea Scarlat este, cum observă N. Manolescu, „observația cu privire la viitorul exegezei marelui povestitor. În fond, Mircea Scarlat pare a fi în așteptarea unei schimbări majore în receptare prin care teza exponențialității, enunțată de Maiorescu și culminând în Călinescu, să lase locul tezei unicității operei humuleșteanului". În întreaga sa operă, cuprinzând studii de sinteză, articole de istorie literară, cărți monografice, Mircea Scarlat se dovedește un critic matur, sigur
„Uitatul“ Mircea Scarlat by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/6167_a_7492]
-
eseistului se măsoară după cîte capete s-au coalizat pentru a-l urî împreună. Dar cum ura aduce cu sine o carență de adecvare la obiect, Cioran nu e de găsit în astfel de rebuturi. Pe acest fundal întunecos de receptare postumă, apariția unui volum semnat de Dan C. Mihăilescu e cu atît mai luminoasă cu cît e mai tonică. Mai precis, sunt trei motive care fac din Despre Cioran sau fascinația nebuniei o lectură plăcută: primul e că, în fața unui
Veninul reconfortant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6197_a_7522]
-
de curați pentru a putea privi dezinteresat și fără părtinire, goliți de propriul drum; înschisă pentru cei care, chiar pe toate acestea avându-le, nu au parcurs anume trepte interioare 2, măsurabile pentru noi prin profunzimea și adecvarea la nivelul receptării, al înțelegerii și al redării mesajului. A doua măiestrie este, arid spus, didactică și constă în capacitatea de a transmite ceea ce tu însuți descoperi. Cartea lui Horia-Roman Patapievici este, în această privință, asemeni unui cristal: transparent, natural, cu o geometrie
Ultimul Culianu by Man () [Corola-journal/Journalistic/6121_a_7446]
-
2000, când publicarea memorialisticii, a jurnalelor și eseurilor sale îl readuce în atenție. E greu de spus dacă recuperarea s-a produs în întregime sau doar parțial, iar problemele pe care le pune editarea operei sale îngreunează și mai mult receptarea. Căci, dacă unele dintre operele postume sunt încheiate și definitivate (editorului rămânându-i să reproducă fidel textul și să îi atașeze cuvenitul aparat critic), altele sunt vizibil neterminate sau nedesăvârșite. Nu în ultimul rând, arhitectura interioară pe care Petre Pandrea
Petre Pandrea, exeget al lui Brâncuși by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6140_a_7465]
-
Nimic. Poate lapte și pâine. N-am fost impresionat. Dar am păstrat, deși acum cu greu aș găsi-o, recipisa poștală. În loc de onorariu, scriseseră horrrorarium. Se pare că poșta știa mai mult despre meserie decât știam eu. Existau diferențe de receptare a poeziei și a prozei care se scriau în perioada debutului dumneavoastră, în Ungaria? Tradiția ungurească întotdeauna a considerat mai importantă poezia, și, într-adevăr, se pare că în domeniul poeziei performanța a fost mai mare. În perioada aceea proza
Péter Esterhàzy - „La început, eram încă un om normal“ by Anamaria Pop () [Corola-journal/Journalistic/6273_a_7598]
-
știm foarte bine. Și o știm de multă vreme. Din Îngerul de ghips, din Bunavestire, din mai noile Amfitrion (trilogia) și Ziua și noaptea (tetralogia). Pe scurt, Calea Nicolae Breban. Romanele acestuia au pus dintotdeauna critica literară în dificultate. Cazul receptării Buneivestiri rămâne, din punctul meu de vedere, cel mai elocvent. Ce s-a observat acolo de către întreaga suflare a comentatorilor a fost, neabătut, efectul de scindare a protagonistului. E adevărat, dincolo de pragul primei jumătăți a cărții, mediocrul merceolog Grobei devine
Explicații by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4817_a_6142]
-
la cimitirul catolic din Glasnevin, și anume capitolul șase din romanul Ulise al lui Joyce. În Dublinesca, Enrique Vila-Matas rămîne în sfera sa tematică de predilecție, literatura, cu tot ceea ce presupune ea ca tradiție, act creator (scriere și scriitură), lectură, receptare și interpretare. Tentația metaliterară și jocul realitate/ficțiune în forme autoficționale și intertextuale sunt constante în romanele și eseurile acestui scriitor care, fiind interesat nu de scriitura aventurii, ci de aventura scriiturii, își situează protagoniștii, ca și pe sine însuși
Literatura după era Gutenberg by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4829_a_6154]
-
ori nu fuseseră mai deloc luate în seamă (Ticu Archip, Sanda Movilă, Anișoara Odeanu), ori se bucuraseră la început de ecouri dar fuseseră apoi uitate, ieșiseră din conștiința publică (Cella Serghi, Ioana Postelnicu, Sorana Gurian). Mai erau de îndreptat și receptările pe dos, ca a Luciei Demetrius, ignorată ca prozatoare și foarte vizibilă ca dramaturg, cu piesele ei schematice intens jucate în anii proletcultismului și mai târziu (Trei generații, Cumpăna, Arborele genealogic ș.c.l.). Bianca Burța-Cernat realizează așadar un vast
Literatura scriitoarelor by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4842_a_6167]
-
prin vocea publică a studentului Vicu Mândra și a lui Ion Vitner, ambii instalați în curând în locul său la catedră. Extrem de relevante pentru pozi- ționarea lui G. Călinescu în sistemul politic al epocii sunt și „studiile de genetică, variantistică și receptare” pe marginea publicării sau reeditării romanelor, cu atât mai mult cu cât observațiile de editor se transformă în problematizări și judecăți de critic literar. Procesul de aservire ideologică poate fi probat la modul cât se poate de concret prin preocuparea
Critica de nevoie by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4857_a_6182]
-
judecata de valoare. Nicolae Mecu nu colecționează pur și simplu inadvertențele dintre ediții sau manuscrise, ci deplânge discursurile de escortă sau intervențiile auctoriale supărătoare - absolut necesare „clarificărilor” politice - din Bietul Ioanide sau Scrinul negru. Refăcând geneza și întregul proces de receptare critică a operelor, el compară permanent formula romanescă avută în vedere cu rezultatele ei concrete, identifică ferm contradicțiile ideologice și psihologice ale personajelor, sau verifică omogenitatea stilului. Criticul merită luat în serios când acuză „secvențele hibride, neconcordante cu intenția adevărată
Critica de nevoie by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4857_a_6182]
-
astfel de atitudine bipolară. Fără s-o afirme explicit, Dan C. Mihăilescu trăgea spuza noii generații de prozatori pe turta vechii generații 27. Aceasta din urmă, mai familiară lui. Din cauza acestui malentendu, cărți cum a fost au ratat ocazia unei receptări drepte. Exigente, poate, dar drepte. Așa însă, în revistele literare, debutul Ioanei Baetica a fost citit mai degrabă dintr-un unghi sociologic decât dintr-unul firesc estetic. De o atare imagine clișată încearcă autoarea să se desprindă în noul ei
Fișă de înregistrare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5267_a_6592]
-
de literatură pentru adolescenți: Fiul risipitor (a cărui primă ediție apăruse, cu titlul Întoarcerea fiului risipitor, în 1947) și, mai ales, Un port la Răsărit (din 1941). Această din urmă ediție este, de fapt, cea care a atras atenția asupra receptării incomplete de care a beneficiat Radu Tudoran, consecință atât a succesului romanului Toate pânzele sus!, care l-a „aruncat” pe orbita literaturii populare, cât și a conjuncturii politice. Căci Un port la Răsărit, în ciuda faptului că autorul lui era un
Resurecția lui Radu Tudoran? by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5286_a_6611]
-
sunt mult mai reușite decât ciclul de senectute, Sfârșit de mileniu (1978- 1994) - și, nu în ultimul rând, să îl reintroducă pe Radu Tudoran într-o istorie vie a vieții literare din perioada comunistă. Întrucât e limpede, înainte de toate, că receptarea incompletă este rezultatul unui destin literar aparte. Într-un anume sens, Radu Tudoran s-a aflat într-o postură ingrată: aceea de autor cu succes la public, dar lipsit de succes la critică. Spre deosebire de autorii de literatură populară scrisă, gen
Resurecția lui Radu Tudoran? by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5286_a_6611]
-
timpul, spațiul, regulile sociale - este bulversat de uriașul sentimentalism și de încremenirea spirituală pe care le cunoșteam, până la Radu Tudoran, doar din marea proză rusă. Să mai adaug și că ediția de față oferă și un util repertoriu critic al receptării scriitorului, chiar dacă nu neapărat focalizat asupra romanului. Revizitarea literaturii sale poate oferi multe bucurii de lectură unui critic capabil să se miște în interiorul noului cod literar, căci, prin multe detalii, Radu Tudoran este un neașteptat precursor al așa-numiților douămiiști
Resurecția lui Radu Tudoran? by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5286_a_6611]
-
au purtat această polemică, spre binele posterității lui Creangă, s-ar putea zice, cum o probează, printre altele, și volumul editat la Cluj de Constantin Cubleșan în 2006 (Ion Creangă în conștiința criticii, Ed. Tribuna), edificator asupra extraordinarei bogății a receptării critice a lui Creangă. Probabil că numai a lui Eminescu și Caragiale au egalat-o în proporții. Și acum această carte a lui Eugen Simion, la rândul ei doveditoare a faptului că nici G. Călinescu și nici toți criticii de după
Alt Creangă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5301_a_6626]
-
națiuni.... Citită în această cheie, biografia și opera lui Grigore Vieru consună cu aspirațiile națiunii pe care a reprezentat-o. Calitățile și slăbiciune caracterului său se suprapun peste cele ale poporului din care a făcut parte. De aici pleacă și receptarea cu totul extraordinară antumă și postumă a operei și personalității sale. El a stimulat orgoliul masei, a crezut în superioritatea națiunii sale. Or, orgoliul colectiv este un motor care pune popoarele în mișcare. Un popor lipsit de încredere în destinul
Cîteva considerații pe marginea postumității lui Grigore Vieru by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/5430_a_6755]
-
brand gata făcut, în industria hotelieră”; „spectatorii sunt și actorii acestui show patriarhal”; „o anume preocupare pentru rating există”; sau, în sfârșit, avem aici „un talk show din vremuri de demult”) aceasta reușește performanța de a sintetiza un secol de receptare serioasă într-un verdict publicistic. Criticul nu se pierde în concepte. Unul singur pare să-i fie suficient. Căci titlul prefeței conține și premisa, și concluzia, și o bună parte din argumentație: talentul și numai talentul. Ajung acum la Andrei
Sadoveanu pentru toți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5145_a_6470]
-
Răzvan Voncu Mai degrabă decât o bibliotecă a proiectelor neterminate, literatura noastră este, poate, una a decalajelor de receptare. Cu toate inconvenientele care decurg de aici. Exemplele sunt numeroase, dar mă limitez la două: cine știe cum ar fi arătat literatura română dacă Dimitrie Cantemir, în locul uneltirilor politice perdante, s-ar fi preocupat să pună în circulație Istoria ieroglifică, sau, de
Ion Budai-Deleanu, într-o nouă ediție critică (I) by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5168_a_6493]
-
ediție critică. Nici tentativele din anii ’70, susținute în principal de Florea Fugariu, competent clasicist și istoric al Școlii Ardelene, nu vor reuși să provoace mai mult decât interesul unor specialiști. Ion Budai-Deleanu și Țiganiada rămân două cazuri flagrante de receptare tardivă și, din această cauză, incompletă. Cu atât mai flagrante, cu cât vorbim de o personalitate de prim rang și de o operă excepțională. Noua ediție critică, îngrijită de Gheorghe Chivu și Eugen Pavel, conține, de aceea, o dublă miză
Ion Budai-Deleanu, într-o nouă ediție critică (I) by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5168_a_6493]
-
ar fi, între altele, Fundamenta grammatica linguae romaenicae sau Teoria ortografiii românești cu slove lătinești -, istorie - Scurte observații asupra Bucovinei, De originibus populorum Transylvaniae - sau traduceri. S-a optat pentru antologare, în detrimentul unei ediții integrale, atât din amintita preocupare pentru receptarea autorului, cât și din cunoașterea profundă a realității operei sale, care conține numeroase reluări și repetiții de idei și teorii, în maniera iluministă cunoscută, motiv pentru care s-a preferat selecția. Unele dintre lucrările editate aici au fost scrise în
Ion Budai-Deleanu, într-o nouă ediție critică (I) by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5168_a_6493]
-
o contribuție valoroasă la redeschiderea discuției despre poziția acestui cărturar în istoria culturii noastre moderne. Reperele critice, fără să fie, pentru ultimele decenii, exhaustive, sunt cuprinzătoare și, fapt și mai important, oferă o interesantă panoramă a modificării, în timp, a receptării Țiganiadei, de la statutul de cvasi-curiozitate pe care-l va fi avut la sfârșitul secolului al XIX-lea, la cel de astăzi, de precursoare evidentă a modernității noastre poetice. Iar glosarul, notele și comentariile sunt de cel mai înalt nivel filologic
Ion Budai-Deleanu, într-o nouă ediție critică (I) by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5168_a_6493]
-
pe artistul acestei generații să se deplaseze cu mai multă ușurință prin labirintul supraaglomerat al orașului, văzut ca existență interioară, dar mai ales exterioară. Cartierul său nu mai este mahalaua din trecut, are o complicată viață modernă, sensibilitate nou-nouță de receptare a ei și nu se sfiește în nici un caz să ne spună că îi place, deși amendează ironic de câte ori i se oferă ocazia. Debutul expoziției pleacă de undeva din zona lui Toulouse-Lautrec, cel din afișele arhicunoscute. E limpede că domeniul
Nicolae Comănescu din Berceni by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5387_a_6712]
-
este schița unei monografii pe care Mircea Iorgulescu o va scrie, de altfel (e printre puținii critici care promit și chiar fac ceea ce au promis!), unde va corecta și va contesta - se va vedea - multe dintre prejudecățile care au marcat receptarea prozatorului la noi și aiurea; oricum, alături de Alexandru Talex (cine mai știe, azi, de acest exeget excepțional al lui Panait Istrati?), Mircea Iorgulescu este, la noi, cel mai avizat cunoscător și interpret al vieții și operei lui Panait Istrati; a
Cele două ipostaze ale criticului by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/5399_a_6724]
-
fi victimă nevinovată). Nici „metoda” n-ar trebui să oprime - sau reprime - libertatea investigativă și interpretativă; dar, dacă o mai face, eu n-aș da vina pe „metodă”. Vinovatul e dincolo de ea. - E vreun scriitor român cu adevărat nedreptățit de receptarea postumă? Cum ar putea fi el reabilitat? - Toți scriitorii sînt „nedreptățiți” de receptare, fie ea antumă sau postumă. Nici nu ne trebuie pentru asta o anchetă doveditoare. Receptările „postume” se răcesc, de regulă, cîtăva vreme, și țin cam un deceniu
Al. CISTELECAN: „Criticul nu-i doar o mașină de citit, ci și un stil, o fascinație, un seducător” by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5098_a_6423]
-
investigativă și interpretativă; dar, dacă o mai face, eu n-aș da vina pe „metodă”. Vinovatul e dincolo de ea. - E vreun scriitor român cu adevărat nedreptățit de receptarea postumă? Cum ar putea fi el reabilitat? - Toți scriitorii sînt „nedreptățiți” de receptare, fie ea antumă sau postumă. Nici nu ne trebuie pentru asta o anchetă doveditoare. Receptările „postume” se răcesc, de regulă, cîtăva vreme, și țin cam un deceniu după moartea autorului (în caz că a avut o receptare antumă). Dar apoi se re-euforizează
Al. CISTELECAN: „Criticul nu-i doar o mașină de citit, ci și un stil, o fascinație, un seducător” by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5098_a_6423]