1,005 matches
-
încuviințată printr-o încheiere de ședință de admitere sau ordonare a acesteia. În aceeași încheiere se va stabili obiectul expertizei, întrebările la care expertul trebuie să răspundă, data depunerii raportului de expertiză, onorariul provizoriu al expertului (experților). Experții pot fi recuzați pentru aceleași motive ca și judecătorii, cu condiția ca recuzarea să se ceară în termen de 5 zile de la data numirii expertului dacă motivul recuzării există la acea dată, sau de la data ivirii motivului de recuzare (art. 204 al. 1
Actul juridic civil by Elena Iftime [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]
-
fie înglobată în sfera intereselor economice ale Germaniei și ca întreprinderile noastre să nu mai fie ale românilor. Aceasta ar însemna pierderea independenței noastre economice și imposibilitatea dezvoltării structurii noastre sociale după cum o cer interesele specifice ale poporului nostru." Maniu recuză în mod egal ideologia care susține patriotismul lui Antonescu: chemarea la expiere nu merită decît reprobare. Antonescu rămîne însă ferm și denunță în continuare politica incertă a predecesorilor săi, care în 1940 a împins Berlinul să aibă încredere în Budapesta
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
acesta și despot luminat și s-a pronunțat, în reflecțiile sale asupra programului de la Gotha, împotriva pălăvrăgelilor și a generalităților sărace în conținut care înșală inteligența adresîndu-se prejudecăților. Pe de altă parte și în acest sens mărturiile nu pot fi recuzate Marx s-a declarat cu totul potrivnic oricărei manifestări care privea persoana sa, respingînd tonul fervent al mesajelor adresate geniului său și descurajînd corul lăudătorilor gata să-l aclame. Era preocupat doar de muncă, de elaborarea și discutarea doctrinei sale
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
punerea În ghilimele a dimensiunii metafizic-religioase prezente la Bulgakov - Îl Înrudește pe scriitorul francez cu Cristian Popescu. Pe linia stilului surprinzător, inventiv și prismatic al unui Borges, alături de alți scriitori francezi precum Jean Echenoz, Bernard Maria Koltès, Antoine Volodine, care recuză totalitarismul Noului Roman dar preiau din tehnicile pe care acesta le-a consacrat, antrenându-le În viteza halucinantă a jocurilor narative, Éric Chevillard poate fi socotit unul dintre reprezentanții de frunte ai prozei franceze contemporane. Patrick Deville Dacă am Încerca
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
loc o subtilă interacțiune între verticala centrală a pânzei și axa principală a temei compoziționale. În Autoportretul său de la Kenwood (figura 76), capul este într-o poziție oarecum excentrică, în stânga verticalei centrale. Dar cum poziția dominantă a capului nu este recuzată de nici un element al șarpantei compoziționale de bază, capul este suficient de puternic pentru a impune picturii osatura sa solidă. Aceasta deplasează verticala centrală spre stânga, distrugând astfel echilibrul și creând o discrepanță între compoziție și dreptunghiul care încadrează tabloul
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
unora dintre principalele aspecte ale mitului politic, așa cum acesta se înscrie în istoria timpului nostru. Totuși, nici una nu pare a fi capabilă să-i epuizeze sau să-i contureze conținutul. Mitul politic înseamnă multă fabulație, este deformare sau interpretare ce recuză în mod obiectiv realul. Dar, deși e o legendă, e adevărat că el exercită și o funcție explicativă, furnizînd un anumit număr de chei pentru înțelegerea prezentului, constituind o grilă care pare a ordona haosul tulburător al faptelor și evenimentelor
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
sensibilității franceze începînd cu ultimii ani ai secolului Luminilor: tema "reîntoarcerii la Evul Mediu" a obsedat imaginația tradiționalismului romantic. Această temă o regăsim, mai ales, în perioada interbelică, în arierplanul tuturor cercetărilor ce urmăreau definirea unui tip de societate care recuză deopotrivă principiile individualismului liberal și acelea ale etatismului totalitar. Același lucru este evocat, în contextul contestatar din mai 1968, de unul dintre teoreticienii cei mai apropiați de mișcarea comunitară. "Din punct de vedere istoric, declară unul dintre ei, fondator al
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
lui Passeron și Grignon (1989), să întreprindă o sociologie a denunțării care avea ea însăși denunțarea ca obiect sociologic și repunea în discuție rolul credinței la fundamentul jocului social (Hennion, 1993). Mai recent, el atacă negarea iubirii de artă și recuză deschis această sociologie critică: "[Aceasta] descalifică orice analiză sociologică a artei ca atare [...] își exprimă dezinteresul față de operă și experiența estetică [...]. Nu ne putem mulțumi cu explicația frumuseții în termeni de convenție, credință sau illusio". Antoine Hennion et alii, 2000
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
sau șiretenie ironică, dar concluziile ar rămâne aceleași: era vorba de a face elogiul physis-ului contra nomos-ului, de a arăta calea de urmat în practica unui bun filosof capabil să înțeleagă necesara indexare a comportamentului său în funcție de natură, de a recuza cultura, de a lua model de la animale și de a respinge reproșurile legii, ale moralei, ale binelui și răului, ale viciului și virtuții, reproșuri promulgate de ordinea socială și reluate în cor de mulțime". (Onfray, 2008, p. 131) Dar școala
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
existenți în Antiohia, Alexandria și Ierusalim), care urma să fie al doilea după Papă. Foție, un parvenit la curtea împăratului, dori să fie întâiul în biserica lui Hristos și reușește, între anii 857-867, să devină patriarh, uzurpându-l pe Ignatie. Recuzat de sinod este depus, dar revine în 87 când este din nou înlăturat. Cu toate aceste frământări și în ciuda tendinței de supremație a bisericii răsăritene biserica creștină rămâne unită, iar Papa ca urmaș al apostolului Petru este recunoscut ca fiind
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
de exprimare [s.n.]". Formularea amintește izbitor, de viziunea poescă din Eureka, dar și de luările de poziție, în nume propriu, anterioare, ceea ce sugerează, încă o dată, ca atunci când vorbește de un poet congener, Ion Barbu pledează, de fapt, pro causa sua. Recuzând lumea exterioară, Rimbaud își întoarce privirea spre profunzimile propriei ființe, de aceea Ion Barbu vorbește de "infrarealismul" sau, un "infrarealism 68 care cercetează bazele percepției pentru a-i deduce legea [principiile]". Procedeele folosite de poetul francez decurg (se deduc), "apodictic
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
interes proiectul de reformă a socialismului, Bârlădeanu refuza, în 1988 ca și în 1997, "să arunce copilul cu apa din copaie", așa cum o spune el însuși. Ajuns la bătrânețe, el meditează acum la marea eroare a socialismului de a fi recuzat și de a fi pretins să eradicheze toate valorile anterioare, toată cultura respectului față de om, rezultat al unor lupte sociale îndelungate și dificile. Eroarea comisă după 1989 ar fi după părerea sa de aceeași natură: o abolire radicală a întregii
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
de sat pentru susbzistența cotidiană. În coaliția de guvernare din 1996, Partidul Democrat condus de Petre Roman, atunci de stânga, membru al Internaționalei Socialiste datorită alianței cu PSDR (Cunescu), accepta principiul proprietății private, dar era fățiș ostil oricărei restituiri reparatorii. Recuzând ideea că respectul proprietății private pornea de la recunoașterea caracterului ilegal și predator al naționalizărilor comuniste, și deci de la o dreaptă restituire a proprietăților abuziv expropriate, PD susținea că toată lumea trebuie să pornească de la 1989 ca punct zero al noii construcții
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
Iată-ne deci în fața unui nou paradox: într-un fel, tocmai absența obsesivă a acestui centru îl va institui ca atare. Trimiterea la modelul literaturii franceze, fie pentru a se reclama de la el, fie, cel mai adesea, pentru a-l recuza sau a-l agresa, reprezintă o dimensiune esențială a dinamicii literare francofone, dar care nu se concepe decît prin excluderea categoriei "literatură franceză", în prelungirea și împotriva căreia s-a născut categoria "literatură franco fonă". De fapt, cînd e vorba
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
un singur sertar lucruri de forme, culori și mărimi diferite, în baza unei origini comune, ne determină și acum să vorbim de "literatura Nordului" (pe modelul "literatura sud-americană"), etichetă pe care toți cei prezenți la Salonul cărții de la Paris au recuzat-o cu vehemență, înlocuind-o cu sintagma "literaturi nordice". Nu există, afirmă ei, unitate de limbă nici de loc în scrierile lor, peisajul scandinav adăpostind diferite idiomuri și genuri. Diversitate, prin urmare, și nu unitate. Verva acestor texte, atenția rafinată
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
se pare cel mai apropiat de modul meu de a fi." Ne aflăm într-o sferă de autoficțiune în stare pură, căci de autobiografie nu poate fi vorba, pînă și romanul publicat sub acest acoperămînt generic, L'Analphabète (2004), e recuzat de autoare. Ființă a exilului endemic, e singura constantă pe care și-o recunoaște, iar fuga de propria identitate, sau incapacitatea reconstruirii unei identități generează o sumă nesfîrșită de transferuri, contopiri, suprapuneri, demistificări ale personajelor sale. În ciuda realismului narativ, aproape
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
zidul gros al solicitanților și Republica franceză a apărut fără autorizație. Bastiat a publicat, în primele numere ale acestei foi, mai multe articole remarcabile asupra chestiunilor momentului: cerea guvernelor străine, și în mod special Angliei, să dea Franței exemplul dezarmării; recuza clientelismul funcțiilor și, ca remediu la această a opta plagă a Egiptului, indica în mod spiritual reducerea numărului de funcții. În sfârșit, unul dintre primii în această privință, lucra la oprirea invaziei torentului noroios al socialismului. Democrației Pașnice, care cerea
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
spus cândva în această revistă că Baudelaire e poetul orașului. Astăzi putem aduce în sprijinul acestei idei opinia lui Thibaudet, cel mai de seamă critic din Franța, care a înțeles pe Proust, pe Valéry etc., și deci nu poate fi recuzat. Studiul lui despre Baudelaire (din volumul Interiéurs) este unul din cele mai elogioase din câte sau scris asupra marelui și nefericitului autor al lui Fleurs du Mal. Thibaudet spune că întreaga poezie franceză dinainte de Baudelaire, care s-ar putea numi
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
de tehnici manipulative, propriile interese în Europa de Est. O confirmare a acestei ipoteze rezidă în însuși faptul că state ca Iugoslavia sau Albania au devenit comuniste în manieră independentă, în absența contribuției directe a Moscovei și chiar împotriva preferințelor acesteia, sovieticii recuzând orice comunizare pe care nu o puteau controla. De asemenea, Cehoslovacia, care va dezvolta gradual unul dintre cele mai dogmatice regimuri comuniste est-europene, nu făcea parte din celebrul "acord al procentajelor" încheiat între Churchill și Stalin la Moscova în ultimele
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
rămâne fundamentală: atât China cât și Uniunea Sovietică au încercat fiecare să își impună propria accepțiune asupra leninismului, disputându-și acerb rolul de centru al lumii comuniste (Tucker: 1969, 212; Copilaș: 2009c, 97-111). Aflată în plin avânt revoluționar, China maoistă recuza destalinizarea asociind-o cu o concesie făcută inamicului "imperialist" în războiul ideologic dus împotriva acestuia. Nu era de acord nici cu coexistența pașnică, considerând că o abordare mai combativă la adresa capitalismului global, aflat în "descompunere", ar fi avantajat mișcarea comunistă
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
grevă, libertatea presei și alte libertăți individuale și colective" inerente unui pluralism social autentic (Cioabă: 1988, 203). Nu în ultimul rând, proprietatea privată urma să reprezinte celula economică a viitoarei societăți post-capitaliste. Metodele colectiviste utilizate în statele comuniste est-europene erau recuzate de către partidele eurocomuniste și asociate cu "administrarea centralizată, de către stat", a economiei; alternativa propusă consta în proprietate colectivă "municipală" și/sau "regională", liber consimțită, combinată cu o planificare diversă, care "va îmbina" o multitudine de "forme de inițiativă, atât publice
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
este vorba despre un nou stadiu distinct articulat, pe ruta de evoluție a gândirii, operațiile postformale se definesc prin câteva trăsături: relativismul (căci individul încetează să mai sanctifice vreun adevăr, preferând truda resemnificărilor permanente), caracterul dialectic (ceea ce înseamnă că tânărul recuză gândirea dihotomică și încearcă să decanteze „bobul de aur” posibil în oricare dintre alternative), caracterul sistemic (care se referă la strădania adultului tânăr de a reconcilia tendințele antinomice în cadrul aceluiași sistem). Respectând distincția pe care o operează R.B. Cattell între
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
este vorba despre un nou stadiu distinct articulat, pe ruta de evoluție a gândirii, operațiile postformale se definesc prin câteva trăsături: relativismul (căci individul încetează să mai sanctifice vreun adevăr, preferând truda resemnificărilor permanente), caracterul dialectic (ceea ce înseamnă că tânărul recuză gândirea dihotomică și încearcă să decanteze „bobul de aur” posibil în oricare dintre alternative), caracterul sistemic (care se referă la strădania adultului tânăr de a reconcilia tendințele antinomice în cadrul aceluiași sistem). Respectând distincția pe care o operează R.B. Cattell între
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
peiorativ, eclectismul tehnic semnifică strădania unui terapeut de a apela, liber de inhibiții partizane la tehnici specifice altor curente decât cele în care s-a specializat, fără a încerca să realizeze un melanj suprateoretic nou și, mai ales, fără a recuza orientarea sa de bază. Există practic numeroase versiuni de eclectism terapeutic, cea mai răspândită este aceea dintre psihanaliză și tehnicile aferente teoriei învățării (Norcross și Goldfried, 1998). Referitor la integrativitatea teoretică, ea se referă la abandonarea unei tendințe autosuficiente, de
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
obținut] din vânzarea c]rnii. Discutând despre acest caz cu c]petenia satului, am incercat s] îi ar]ț c] B a obținut un beneficiu de pe urma inițiativei lui A de a porționa și a vinde carnea. C]petenia m-a recuzat: „Dac] ți-aș rupe c]masă într-o lupt], ai fi mulțumit dac] ți-aș da o c]mas] nou]?”. Pentru acești s]teni vitele sunt mai mult decât o simpl] marf] care poate fi transformat] în bani. Vacile erau
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]