1,248 matches
-
plenar; dimpotrivă, îi potențializează - și-i potențează - ființarea prin reducție, o arată în putința-de-a-fi după modelul esenței - "sus" însemnând culmea din adâncul intim al sufletului 8 -, la fel cum din plante nu deslușim decât aroma, iar din albine zumzetul suav. Reducția e aici inclusiv o întoarcere a manifestării în amonte, până pe culmea defenomenalizării absolute. Aroma și suavitatea zumzetului nu ascund plantele, respectiv albinele, în nemanifestare; în curgere inversă manifestarea atinge nu doar esența pe care o arată ca esență nemanifestată în
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
în lumea pustiită, "în vipiile marii asceze"30, este o treptată eclipsare a determinațiilor mundane. Cel care pășește "spre golul de dedesubt"31, încolăcindu-se - cum spune poetul - "pe bezna ce duce-n adâncime"32, îndeplinește un act de expiație, reducție radicală prin care ceea ce se golește devine golul hărăzit împlinirii, pregătit să primească darul sămânței roditoare. "În golul pur pun limite și-ncheg/ Volumul sacru, sâmbur de altare"33, limitele interioare fiind tot atâtea potențe originare ale creației, "fructele luminii
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
a semnificabilului, precum vizibilul în care se revelează invizibilul 14: "M-au uitat frunzele/ adumbrindu-mă/ până când nevăzutul/ mi-a devenit văzut". Atât gândirea, cât și umbrirea sunt procese în desfășurare; deși uitarea vine din orizonturi opuse, însemnând o dublă reducție din partea inteligibilului ("m-a uitat Dumnezeu") și a sensibilului ("m-au uitat frunzele"), acțiunea ei e complementară, conducând la o sensibilizare a eului, care primește un trup, respectiv a divinului, care devine vizibil. Când sensibilul e pus în paranteză, inteligibilul
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
precum timpul în pre-curgerea sa nevăzută sau miezul ce iradiază în carnea fructului 18. Este locul vechii lumini, răzbătătoare prin timp și prin noaptea înțelegerii, imaginea strălucitoare a poemului nesfârșit, neînceput. Ștefan Aug. Doinaș. Despre real ca distanță a imaginii Reducția revelatoare Putem vorbi de realul imaginii? Nu se pune oare în fața noastră contradicția - și paradoxul - prin care, stipulând realitatea unei lumi imaginale, suntem constrânși să ne confruntăm cu ceea ce s-a numit irealul sau pre-realul unei întruchipări încă nerealizate de
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
deschide nu pentru a fi depășită ci străbătută până la capăt, adică până în non-spațiul în care se resoarbe. Cu cât e străbătută mai intens - cu cât ea însăși se traversează mai adânc - cu atât devine mai transparentă, se reduce până la ultima reducție, radicală, a negării de sine. În acest punct final, lumina posibilului se stinge, pentru a aprinde - în corpul poetic - sensul viu al realului transfigurat. "Marea problemă a poeziei - spune Ștefan Aug. Doinaș - constă în necesitatea ca limbajul, saturat și borțos
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
al realului", "sâmburele necategorial al unei opere de artă, acela care nu se lasă exprimat altfel", "misterul ultim al oricărei creații"17. Ea procedează, cum spuneam, printr-o reducere la substratul întemeietor, la fondul inepuizabil al unui sens dintotdeauna dat. Reducție revelatoare, căci realul redus este realul filtrat, condensat, decantat; el luminează ca origine a oricărei structuri viitoare: Dincolo de caleidoscopul actualității trebuie să se reveleze elementele de bază, relația lor ascunsă, un substratum care să-l întemeieze"18. Realul există înaintea
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
care imaginea "se afirmă în viziunea poetică, își creează un Spațiu propriu care nu mai are nimic comun - sau, în orice caz, foarte puțin - cu spațiul real"23. Autoafirmarea imaginii implică negarea lucrului existent; imaginea nu doar se desprinde prin reducție de realitatea referențială, dar o și neagă, propunându-i replica unei alte perspective. Negare care însă nu atentează la real decât în ipostaza sa imediat fenomenală, de apariție ce trebuie eclipsată. De aceea "negația nu desființează lucrul negat, ci - din
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
contact cu existența lucrurilor. În intuiție lucrurile nu sunt sesizate în ființarea lor exterioară conștiinței care ia act de ele ca de niște date ale prezenței în cuprinsul experienței. Lucrul lumii e recreat de o conștiință care îl desprinde prin reducție de orizontul în care el se manifestă ca dat al obiectivității, pentru a-l produce intuitiv în chiar procesul plăsmuirii poetice. Lucrul lumii e transpus în lucrul textului, apare în urzeala unui limbaj care, pe măsură ce se articulează, creează cuprinsul propriei
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
locul unde ceva semnifică, se arată ca început absolut. Ceea ce ea înțelege, fără să vadă, se pune în vedere, dă de văzut, străbate tectonica poemului, desfoliindu-l strat după strat. Adâncirea în substrat e și o coborâre în imagine 50, căci reducția este în același timp derealizare și decreație, dezimaginare: Scufundat,/ un râu pierea, pădurile complice/ se dizolvau, și ca niște furnici/ clădiri intrau în mușuroaie, - toate/ priveliștile se făceau mai mici/ și dispăreau, apoi, decolorate". Nu numai lucrurile se cufundă în
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
5. Pe de altă parte însă, apariția transferului pune lumea dată, așa cum este ea văzută, în starea transparenței, "corijează aparența lumii printr-o transparență (...) care pune în lumină Unul, fără să desființeze Multiplul"6. Corecția aceasta este o suspensie, o reducție potențatoare și nu o substituție. A pune în lumină înseamnă aici a vedea lumea ca transparență; paradoxal este faptul că cea care pune lumea într-o nouă lumină este însăși transparența ei, diafanul în care ea este ca și cum nu ar
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
et pulvis sumus, iubire./ Lumina se surpă hohotind peste noi". Imaginea se ivește între vedere și nevedere, abia întrezărită în apariția ei evazivă, mișcătoare. O imagine mișcată, care începe să plece, să treacă prin lucrarea propriei prefaceri. Lucrare a unei reducții absolute, dar și - complementar - a trans-formării25. Tot ce se reduce la beznă și praf, la pulberea nimicului dusă de vântul care suflă încotro dorește, recade în șuvoiul înființării, renaște în posibilul creației. Pe țărmul lumii care începe să plece, se
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
în strălucirea discretă a ceea ce apare nevăzut, în imaginea inaparentului, a acelui incognito învăluit în "splendoarea de la marginea lumii"17. Marginea e smerirea, descentrare și distanțare, cu atât mai pregnantă cu cât e mai ștearsă din vedere, dar și recentrare, reducție până la miez, "ca o descreștere, a lumii, înspre fruct"18. Apoi, complementar, o descreștere a trupului, căci - precum în viziunea platoniciană 19 - "trupul e un râu/ izvorând înăuntrul focului", și atunci el e menit decreației, nu cu scopul abolirii ci
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
doarme-n floare"44. Lumina acestui cer la puterea a doua, învăluită în chipul cerului vizibil, "e-n nevăzut cum e zăpada/ în mâna flăcării"45, face vizibilul și mai vizibil, adâncindu-l în perspectiva nevăzutului, a nemaivăzutului posibil. Prin reducția datelor sale obiectiv-sensibile, vizibilul e străluminat de invizibil, vederea se topește în prevedere, se lasă străvăzută, vede în lumina unei alte vederi. Vederea e acum retragere, în chiar deconstrucția semnelor vizibile, acces regresiv la începutul care o face cu putință
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
vede, e suspendată în prezentul unei treceri încremenite, se resoarbe în stingerea perspectivei. Ce e de văzut în această distanță stăpânită de noapte, în deschiderea oarbă a departelui prin care se trece? Nimic decât trecerea care stă să treacă, supraviețuiește reducției, zăbovește în ea însăși. Ceva rămâne, rezistă, în felul unui posibil existent care subzistă, face semn, se preface în urmă vizibilă: "Și ningeri de clipe se prefac fericit în uitare/ Deasupra mâinilor noastre pustii/ Lăsând o urmă amorfă în timp
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
dă prezență, ca date imediate ale percepției sensibile, le dă distanță; spațiul lor de prezență și de vizibilitate este exterioritatea, distanța "obiectivă" la care vederea (și) le pune pentru a le putea identifica. Întunericul este însă fără repere, absență pură, reducție nu numai a vizibilului, ci și a manifestării ca exterioritate: "și cu mâinile întinse, beznă./ adică nimic. mergând cu mâinile întinse/ într-un gol, unde nu există mișcare". În absența luminii - a imaginii -, exteriorul se reduce la ceea ce nu se
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
inimaginabilul, nonsensul exteriorității care voalează, "realitatea fără apeluri, făcută din lucruri de pe afară". Moartea imaginii nu e spectaculară, nu aduce în scenă decât ștergerea și vacuitatea, "apariții aburite", dar și - prin răsturnarea perspectivei - posibila resurecție a lumii interioare. Căci, prin reducție, eclipsarea exteriorului face cu putință manifestarea interiorului; exteriorul mort, pus în paranteza desfigurării, devine vălul transparent, diafania prin care se întrevede lumea din noi: "lumea din noi, dacă am putea să o ridicăm cu venele,/ dacă am putea, în impudoare
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
de pe urma căruia rămâne ceva de văzut și de reînceput. Ceea ce se țese acum și iese la lumină nu mai stă în păcatul aducător de moarte, în răul mai bătrân decât moartea. E nimicul nimicit, developat - fără expunere - în propriul negativ. Reducție a fenomenalității până la imposibila manifestare, a vizibilului întors pe dos, trecut prin dezafirmarea orizontului său, până la manifestarea imposibilului. Și aceasta e posibilă, atât timp cât "partea din mine, care Te iubește și va cunoaște nimicirea"18, partea însorită din noi e dată
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
serile-acelea te-ai fi înălțat/ În despletirea fără de seamăn". Înălțare nu aici-și- acum, după regulile creșterii mundane, în locul și la timpul cuvenite, ci în seara ce pune capăt zilei schimbând imaginea și sensul către început 2. Desfolierea și despletirea sunt reducții imaginante - dislocante - prin care ceea ce ar fi fost este cu adevărat real, noua realitate fără asemănare cu cea în care se ivește, unde "mâinile tale-ar fi ajuns mâinile ei/ Și n-aș mai fi știut deosebi lumina". O lume
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
la câteva repere subzistente: "Sclipiri de vieți, aceleași, ale timpurilor și cele de peste zări,/ Între țărmul singuratic și somnul uitării, apus;/ Vânt în răscruce și o stea de primejdii pe mări/ Ajung pentru navigatorii de sus". Coborâm, străbătând etapele acestei reducții, nu numai sub nivelul mării, al apelor ce își deschid adâncul, ci și sub nivelul vederii, căci "Ochiul știind cascadele pământești,/ Clipele ce se frâng și orizonturile ce se îneacă,/ Deschide sub gene lunare ferești/ Și fețele turburi s-au
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
gândului arată locul originar al semnificabilului, noaptea inimii, izvorul luminii ce aprinde poemul 7. Imaginea neînțelesului (Emil Botta) În Totul în juru-mi de Emil Botta 8 procesul sublimării pure e dus până la ultimele consecințe. Structura imaginală a poemului, stratificată în reducții succesive ale datelor exteriorității, configurează o mică fenomenologie a inaparentului. Ceea ce apare ca posibilitate a semnificării nu se dă de la sine, căci faptul apariției e doar posibilul creat, pus în condiția (și în contextul) nedeterminării: "Ești al nopții miez putred
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
dă în imaginație înainte și dincolo de cuvântul rostit al textului 43. Cuvântul nu numai că e privat de funcția sa referențială și de valența reprezentării; el e evacuat din chiar orizontul desemnării discursive, redus la tăcere și la nevedere. O reducție radicală care îi destramă corporeitatea poetică, o destituie până la firavul trup poetal al unor imagini abia - deja - posibile, așa cum se prefigurează ele în poemul Început de Gheorghe Istrate 44: "din lucruri pe furiș curg lacrimi/ din Noapte se preling planeți
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Imaginea invizibilă a înălțimii, inegalabilul de neexperiat, al dumnezeirii ca inepuizabil 66. Dar aici a atinge nu înseamnă a poseda, a atesta prin proba simțurilor, a aduce lucrul la îndemâna vizibilului. Ceea ce e atins atinge, pustiește și suspendă; nu poate exista reducție mai radicală decât aceea a lucrării divine, răvășitoare până în adâncul ultim al sufletului. Iar atingerea aceasta este înălțare, ridicare fără egal la înălțimea inegalabilă. Pustiul nu poate fi străbătut decât în zborul rugăciunii; nu se intră în nevedere și nu
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
ființă. A fi asemenea cu ceea ce dispare laolaltă cu vălul ce acoperă adevărul înseamnă, inversând sensul mitului platonician, a uita nu de ființă, ci de vanele imagini ale acesteia, devenite indiferente, pentru a avea împărtășire cu adevărul dezvăluit, alétheia. Repliere - reducție - până la pliul din urmă, la esența ireductibilă, nemanifestată, dar receptivă, astfel încât trupul dematerializat să nu fie decât mediul de primire și de exaltare a unei alte imagini: "Îngerii Domnului/ ca niște pești/ mi se strecoară în vârtejuri/ prin găvane...". Imaginea
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
veritabilă anatomie a suferinței, dar și o cale fenomenologică a devoalării. Cale pe care chipul se cufundă, coboară în sine, în imaginea de sine; intrarea în acest nou peisaj este o continuă trecere a pragurilor, traseu inițiatic ce presupune - drept reducție - o dematerializare treptată. Dacă alcătuirile materiale sunt străpunse, demantelate în structura lor închegată, ele nu mai au densitatea substanțială care să opună rezistență. Ființa lor nu mai are nimic subzistent, rezistent, fiind la rândul ei destructurată, decreată până la transparență. Fața
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
totodată să transpară, prin țesătura cuvintelor, nespusul care, la rândul lui, tot în textura poemului își are referentul, și nu în vreun model din afara lui. 44 Vol. Rune, Editura Cartea Românească, București, 1980, p. 219. 45 Proces de esențializare prin reducție - în întregul ciclu intitulat " Despărțirea de cuvinte" - în care imaginea se defenomenalizează, "zăpada timpului se face timp" (Timp, în op. cit., p. 175); aproape că ea nu mai are ce arăta decât epura aparițională a principiului, dezicându-se în transparența unui
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]