1,138 matches
-
În 1872 este adoptată o lege prin vot secret care prevedea interzicerea represaliilor împotriva muncitorilor care nu votau în favoarea intereselor patronilor. În 1874, după ce conservatorii au preluat controlul asupra Parlamentului, premierul Disraeli și partidul sau au continuat să promoveze curentul reformist în avantajul maselor. În 1875 au fost promulgate două legi ce instituiau programe de ameliorare a igienei publice și de construirea locuințelor pentru săraci. La 1 mai 1876 regina Victoria a fost declarată împărăteasa Indiei. În 1878, străzile Londrei sunt
Istoria Regatului Unit () [Corola-website/Science/298984_a_300313]
-
un acord secret electoral cu Partidul Laburist pentru a câștiga alegerile și a forma guvernul. Pe baza acordului, în 1906, alegerile au fost câștigate de laburiști și liberali. Partidul Laburist avea influențe ideologice (în mică parte, marxiste), era un partid reformist, dar nu ataca bazele societății și economia capitalistă. Nu era un partid revoluționar care se baza pe lupta de clasă, dar era membru al Internaționalei a II-a. Avea să înlocuiască Partidul Liberal în cadrul sistemului bipartizan. La începutul secolului XX
Istoria Regatului Unit () [Corola-website/Science/298984_a_300313]
-
în plină criză economică, având personalități ca Bonar Law, Stanley Baldwin, Austin Chamberlain, Samuel Hoare și fostul liberal Winston Churchill. Principiile partidului erau axate pe apărarea tradiției, liberă întreprindere, rigoarea financiară și pe ordinea socială. Partidul se dorea a fi reformist și era susținut electoral de înalta aristocrație și burghezie, precum și de clasa mijlocie cu nivel înalt de educație și de puțini muncitori, bucurându-se și de sprijinul prestigios al publicațiilor Times, Daily Express, Daily Telegraph și Daily Mail. Partidul Laburist
Istoria Regatului Unit () [Corola-website/Science/298984_a_300313]
-
comisii) și este asistată de un secretariat din cadrul administrației. A fost instituită și o Comisie specială pentru afaceri financiare și administrative (CAFA) pentru a asista Biroul CoR. Grupurile politice CoR are cinci grupuri politice: Partidul Popular European (PPE), Conservatorii și Reformiștii Europeni (CRE) Partidul Socialiștilor Europeni (PSE), Alianța Liberalilor și Democraților pentru Europa (ALDE) și Alianța Europeană (AE). Membrii fiecărui grup politic se reunesc înainte de ședințele importante, pentru a adopta poziții comune. Conferința președinților Președintele și prim-vicepreședintele CoR, președinții grupurilor
Comitetul Regiunilor () [Corola-website/Science/304493_a_305822]
-
diferențele erau legate doar de buget și restricțiile privind forțele militare) la 13 iulie 1831 în Țara Românească și 13 ianuarie 1832 în Moldova. Ratificarea de către sultanul Mahmud al II-lea nu a fost cerută de către Kiseleff. Începând cu administrația reformistă a lui Kiseleff, cele două state au intrat într-o serie de schimbări profunde de ordin social, politic și cultural. În ciuda sub-reprezentării pe plan politic, clasa de mijloc a profitat de pe urma dezvoltării comerțului. Sub o continuă competiție din partea "sudiților", asocierile
Regulamentul organic () [Corola-website/Science/304502_a_305831]
-
în favoarea unor mari reforme, care au fost cerute de manifestanți. A cerut totodată apreciere și respect pentru lucrătorii MfS, dar mulțimea l-a fluierat și huiduit. Wolf nu a mai avut vreo șansă pentru o a doua carieră, în calitate de politician reformist, în cadrul Partidului Unității Socialiste (PUS). A respins o ofertă din partea Agenției Centrale de Informații, CIA, de a-l feri în Statele Unite ale Americii de eventuala urmărire penală germană în schimbul informațiilor secrete. Cu șase zile înaintea reunificării celor două state germane
Markus Wolf () [Corola-website/Science/304565_a_305894]
-
sculpturile existente în parcul Grūtas de lângă Druskininkai. Până prin 1988, întreaga viață politică, economică și culturală era guvernată de Partidul Comunist Lituanian. În comparație cu celelalate republici sovietice, sentimentul de ostilitate față de regimul comunist era mult mai intens în țările baltice. În perioada reformistă a lui Gorbaciov, în 1988, se formează în Lituania "Mișcarea pentru Reformă" "Lietuvos persitvarkymo sąjūdis" ("Sąjūdis"). Aceasta pledează pentru autonomia țării față de regimul sovietic, pentru un regim conducător multipartinic și pentru revenirea la vechile simboluri naționale stema țării și imnul
Istoria Lituaniei () [Corola-website/Science/304568_a_305897]
-
de 600 km, ce trece prin capitalele Tallinn, Riga și Vilnius. În decembrie 1989, Partidul Comunist Lituanian își declară independența față de PCUS și ulterior își schimbă denumirea în "Partidul Muncitoresc Democrat Lituanian". La începutul anului 1990, candidații susținuți de mișcarea reformistă "Sąjūdis" câștigă alegerile pentru Sovietul Suprem al Lituaniei, organ care proclamă, la 11 martie 1990, independența țării. Astfel, Lituania este prima din țările sovietice care se declară independentă. Vytautas Landsbergis este șeful statului, iar Kazimira Prunskienė premier. Pe 15 martie
Istoria Lituaniei () [Corola-website/Science/304568_a_305897]
-
și crearea unor standarde mai ridicate de examinare imperială, pentru a face mai facilă admiterea birocraților iscusiți. Reformele au dus la apariția de facțiuni politice la curte. Grupului Noilor Politici (Xin Fa) al lui Wang Anshi, cunoscut sub numele de „Reformiști”, i s-au opus miniștrii din facțiunea „conservatoare”, condusă de istoricul și cancelarul Sima Guang (1019-1086). Când câte o facțiune lua locul alteia la majoritatea pozițiilor de miniștri de la curte, oficialii rivali erau degradați și exilați, trimiși să guverneze regiuni
Dinastia Song () [Corola-website/Science/303944_a_305273]
-
elitele locale supravegheau birocrația locală și sponsorizau facilitățile necesare comunităților locale; orice magistrat local, numit în funcție de către guvern, se baza pe cooperarea a mai multor, sau mai puține, astfel de elite gentry locale. De exemplu, guvernul Song - excluzând guvernul educațional- reformist al împăratului Huizong - a folosit o cantitate mică din veniturile de stat pentru a susține școlile prefecturilor și ale comitatelor, în schimb, cea mai mare parte a fondurilor pentru școli au fost alocate din finanțări private. Acest rol limitat al
Dinastia Song () [Corola-website/Science/303944_a_305273]
-
în domeniile producției, prețurilor și investițiilor, în loc să-și epuizeze resursele - problemă care atrăsese criza de bunuri de consum în Uniunea Sovietică în deceniul al nouălea. Lăsând ca piața, nu planificatorii centrali, să stabilească prețurile, gama sortimentală și nivelurile de producție, reformiștii doreau să creeze o structură stimulatoare în economie, în care eficiența și capacitatea de a riscă să fie răsplătite, iar risipa și nepăsarea să fie pedepsite. Arhitecții reformelor considerau că îndepărtarea cauzelor inflației cronice era o precondiție a tuturor celorlalte
Istoria Rusiei postsovietice () [Corola-website/Science/304023_a_305352]
-
de directorii firmelor de stat și prin alegerea deputaților partidelor politice care promiteau reîntoarcerea la practicile economice și sociale din perioada sovietică. O temă constantă a vieții publice rusești de la sfârșitul secolului al XX-lea a fost conflictul deschis dintre reformiștii susținători ai noului capitalism și antireformiștii nostalgici ai comunismului. Pe 2 ianuarie 1992, Elțin, acționând în locul propriului prim-ministru, a impus cele mai importante componente ale reformei economice prin decrete, scurcircuitând astfel activitatea Sovietului Suprem și a Sovietului Deputaților Poporului
Istoria Rusiei postsovietice () [Corola-website/Science/304023_a_305352]
-
era de numai 3 milioane de dolari. Aceiași oameni i-au asigurat lui Elțin spațiu pentru publicitate electorală și articole favorabile la toate televiziunile și ziarele cu acoperire națională. Imaginea creată de presă era aceea a unei alegeri hotărâtoare între reformistul Elțin, pe de-o parte, și Ziuganov, adeptul "reîntoarcerii la totalitarism". Oligarhii chiar au lăsat să se înțeleagă că țara este amenințată de războiul civil, dacă alegerile sunt câștigate de candidatul comunist. În regiunile îndepărtate ale țării, campania lui Elțin
Istoria Rusiei postsovietice () [Corola-website/Science/304023_a_305352]
-
cel puțin neclare. După o scurtă luptă pentru putere, în fruntea partidului a venit un activist de rangul doi, Nicolae Ceaușescu. Dacă politica lui Gheorghiu-Dej era considerată conservator-stalinistă prin comparație cu noua linie politică hrușciovistă, Ceaușescu a părut inițial un reformist prin comparație cu neostalinismul lui Leonid Brejnev. În 1965, numele țării a fost schimbat în Republica Socialistă România, iar cel al partidului în Partidul Comunist Român.
Republica Populară Română () [Corola-website/Science/304086_a_305415]
-
Problema Orientală, soldată cu numeroase războaie ruso-austro-turce. Prin Pacea de la Passarowitz (1718) Imperiul Habsburgic anexează Banatul și temporar Oltenia (până în anul 1739), iar în 1775, Bucovina. Secolul al XVIII-lea, supranumit Secolul luminilor, a impus politica despotismului luminat, model politic reformist propus de filosoful francez Voltaire. Aici s-au impus Maria Tereza (1740-1780) și Joseph al II-lea (1780-1790) printr-o serie de măsuri menite să realizeze uniformizarea administrativă a statului, impunerea limbii germane ca limbă oficială, toleranța religioasă, scoaterea bisericii
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
conduși de Bogdan Hmielnițki, împotriva stăpânirii poloneze) și răscoala țărănească în frunte cu Stepan Razim (1667-1671). Treptat, Rusia devine un imperiu absolutist, atingând perioadele de glorie sub Petru cel Mare (1682-1725) și Ecaterina a II-a (1762-1796) printr-o politică reformistă în interior, în maniera despotismului luminat european și de expansiune în exterior pentru ieșirea la Marea Baltică, înfruntând Suedia în numeroase războaie (1700-1721, 1741-1743, 1788-1790) și Imperiul Otoman (1710-1711, 1735-1739, 1768-1774, 1787-1792, 1806-1812). Rusia Țaristă participă la cele trei împărțiri ale
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
Franța și de Marea Britanie (1907), după rezolvarea sferelor de influență în Asia. Rusia, la începutul secolului al XX-lea, era o țară cu o economie înapoiată, dependentă de marile capitaluri străine, o monarhie autoritară, dispusă prea puțin la o politică reformistă, de democratizare, înăbușind violent orice opoziție socială sau națională (1905), măcinată de grave fenomene de corupție, bigotism religios (influența nefastă a călugărului Grigori Rasputin asupra cercurilor palatului), birocratism administrativ, anarhism. În acest cadru propice inechităților sociale și naționale va evolua
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
bloc de granit pe care se înalță statuia ecvestră a lui Petru cel Mare, opera sculptorului francez E.M.Falconet, inaugurată, la 7 august 1782, în prezența fa-miliei imperiale. Inscripția fixată pe soclu, deși scurtă, reprezintă adeziunea marii țarine la politica reformistă a predecesorului „Petru cel Mare, din partea Ecaterinei a II-a”. Ce forță și inteligență fantastică a avut Petru când a hotărât aici o nouă capitală care să rivalizeze cu cele occidentale și să joace un important rol strategic la Marea Baltică
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
și politică, tricentenara capitală își păstrează aura de cetate culturală. Aici au creat A.S. Pușkin, M. Lermontov, F. Dostoievski, A.P. Cehov, Lev Tolstoi, P.I. Ceaikovski, N. Rimski-Korsakov, Anton Rubinstein, Ilia Repin, Vasili Șurikov ș. a Aici și-au desăvârșit opera reformistă țarul Petru cel Mare și Ecaterina a II-a, într-o capitală nouă, pentru o Rusie nouă, europenizată. Serviciile de calitate, divertismentul rafinat, oferta culturală de excepție, produsele de lux ce pot fi achiziționate, contractele profitabile sprijinite pe o mass
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
geografică a Poloniei a fost deplasată către vest, iar Polonia a reapărut ca stat-satelit al Uniunii Sovietice. Caracterul multietnic și multicultural s-a pierdut și țara a intrat sub un regim totalitar comunist. Până la sfârșitul anilor 1980, Solidaritatea, o mișcare reformistă autohtonă, a căpătat un rol crucial în tranziția pașnică de la dictatura comunistă la o democrație parlamentară capitalistă. Acest proces a avut ca rezultat apariția statului polonez modern. Oamenii au locuit în teritoriul perturbat de glaciațiuni al Europei Central-Nordice de vreme
Istoria Poloniei () [Corola-website/Science/304275_a_305604]
-
fapt lovitura cea mai grea care a dus la prăbușirea republicii nobiliare. Regatul Prusiei a devenit o forță regională și a cucerit Silezia de la monarhia Habsburgică austriacă. Uniunea personală dintre Polonia-Lituania și Saxonia a dat naștere unei creșteri a mișcării reformiste în cadrul Uniunii Polono-Lituaniene, și a începuturilor culturii iluministe poloneze. În ultima parte a secolului al XVIII-lea, Uniunea a încercat câteva reforme interne fundamentale. Activitatea de reformă a provocat reacții ostile și în cele din urmă un răspuns militar din partea
Istoria Poloniei () [Corola-website/Science/304275_a_305604]
-
de la Targowica. Confederația a preluat puterea, dar Rusia și Prusia au planificat și au pus în aplicare în 1793 a doua împărțire a Uniunii, care a lăsat țara cu un teritoriu drastic redus, practic incapabilă să existe ca stat independent. Reformiștii, radicalizați de evenimentele recente, în exil sau pe teritoriul ce încă mai aparținea Uniunii, au început să pună la cale insurecții naționale. Tadeusz Kościuszko a fost ales conducător al insurecției; popularul general venea din străinătate și, la 24 martie 1794
Istoria Poloniei () [Corola-website/Science/304275_a_305604]
-
din impas, și au început să apară contacte de tatonare între cele două părți. Incapacitatea guvernului de a frâna declinul economic al Poloniei a condus la valuri de greve în toată țara în aprilie, mai și august 1988. Sub conducerea reformistă a lui Mihail Gorbaciov, URSS s-a destabilizat din ce în ce mai mult și nu a mai fost dispusă să aplice presiuni militare sau de alt ordin asupra regimurilor aliate aflate în dificultate. Spre sfârșitul anilor 1980, guvernul a fost obligat să negocieze
Istoria Poloniei () [Corola-website/Science/304275_a_305604]
-
anii 1990, foarte mult capital a ieșit din oraș din cauza închiderii fabricilor și mutarea afacerilor spre alte centre precum Bombay. Totuși, din anii 1990 încoace, economia orașului a redevenit dinamică din cauza liberalizării economice din India și alegerea unui Ministrul Șef reformist, Buddhadeb Bhattacharya.
Calcutta () [Corola-website/Science/297977_a_299306]
-
-L la alegerile pentru Parlamentul European în România, 2009. A fost al doilea nume de pe listă, după Theodor Stolojan. În februarie 2013, Monica Macovei și-a lansat candidatura la președinția Partidului Democrat-Liberal (PDL). Grupul său de susținători a fost numit "reformiștii", după moțiunea sa de reformare a partidului. La 5 august 2014, Macovei și-a anunțat candidatura ca independentă pentru alegerile prezidențiale din 2 noiembrie din România, iar la 2 septembrie și-a anunțat demisia din PDL. Ocupă poziția a unsprezecea
Monica Macovei () [Corola-website/Science/297993_a_299322]