1,136 matches
-
din RSSM (1969), Artist al Poporului din Federația Rusă (1980), titlul de membru de onoare al Academiei Internaționale de film Nike. De asemenea, a primit Premiul de Stat și Ordinul Republicii. În anul 2001, a primit Premiul pentru excelența artei regizorale, decernat la Ateneul Român din București. Emil Loteanu a încetat din viață la data de 18 aprilie 2003, într-un spital din Moscova, fiind înmormântat în cimitirul Vagankovo din capitala Rusiei. Emil Loteanu este autorul a peste 20 de filme
Emil Loteanu () [Corola-website/Science/299515_a_300844]
-
pentru filmul "The Cowboys" (1972), un film western având în rol principal pe John Wayne și regizat de Mark Rydell. În 1974, Williams a fost contactat de regizorul Steven Spielberg pentru a compune muzica filmului ce a marcat debutul său regizoral, "The Sugarland Express". Tânărul regizor a fost impresionat de muzica lui Williams pentru filmul "The Reivers" (1969) iar Spielberg l-a convins pe Williams să compuna muzica pe care o dorea pentru oricare dintre filmele sale. S-au reunit anul
John Williams () [Corola-website/Science/303646_a_304975]
-
extrem de individualist" și se autodefinea ca fiind un "anarhist de extremă dreaptă," din punct de vedere al orientărilor sale politice. În anul 1963, fiind special invitat, Melville a participat că unul din membri juriului la de film din Berlin. Manieră regizorala a lui Jean-Pierre Melville a impresionat și influențat mulți realizatori din multe genuri de cinema, dar mai ales din cinematografia americană. Obiectele folosite de Melville în filmele sale, și în special armele, hainele și pălăriile, au devenit fetișizate și fetișizante
Jean-Pierre Melville () [Corola-website/Science/303805_a_305134]
-
serie de clișee (fugărirea unor personaje care se împiedică și cad, trasul de șuturi în fund, bătaia cu frișcă etc.). El afirmă că scenariul filmului pare a fi scos „din fundul magaziei de vechituri a teatrului de comedie”, iar concepția regizorală a lui Nicolaescu ar fi fost bazată exclusiv „pe câteva priviri distrate aruncate pe un episod sau două din Cascadorii râsului”. Acest film este considerat modelul din care s-au inspirat alte succese cinematografice populare precum "Miss Litoral", "A doua
Nea Mărin miliardar () [Corola-website/Science/303860_a_305189]
-
Piesă nu a încălcat niciun regulament. Are fix 3 minute, dar show-ul de televiziune a fost mai lung, ceea ce nu încalcă niciun regulament. Interpretarea trebuie să aibă până în 3 minute, or, punerea în scenă, show-ul, este un act regizoral.”" Reprezentanții TVR au declarat: "„Momentul alocat trupei Voltaj a fost de 3:17 minute. Interpretarea efectivă a piesei «De la capăt», însă, a durat 2:59 minute, durata ce se încadrează în cerințele regulamentului. Interpretarea melodiei a fost precedată de o
Voltaj () [Corola-website/Science/303874_a_305203]
-
ambiției lui Geo Saizescu de a contopi, în limitele unei narațiuni cinematografice, balada și snoava, proverbul și gluma, basmul popular și comedia modernă sau tradițională (...). Tonul simplu al povestirii, montajul rapid și eficient, interpretarea neîngroșată dau o idee despre capacitățile regizorale în registru comic ale lui Geo Saizescu”. În voluminoasa lucrare "„Istoria filmului românesc (1897-2000)”" (2000), criticul Călin Căliman considera că "Păcală" este „un film polemic” în care „din «ciocnirea» amnarului-baladă cu cremenea-farsă au sărit scântei de poezie și haz care
Păcală (film) () [Corola-website/Science/303861_a_305190]
-
secvențe din serialul "Night Gallery". Episodul, "Eyes", a avut-o în rol principal pe Joan Crawford (care a fost impresionată de regizorul începător de 22 de ani), iar ea și cu Steven au rămas prieteni apropiați până la moartea ei. Debutul regizoral al lui Spielberg a avut loc cu filmul "The Sugarland Express", un film despre un cuplu căsătorit care este urmărit de poliție în timp ce ei încearcă să recapete custodia copilului lor. Efectele de filmare ale lui Spielberg pentru poliție au fost
Steven Spielberg () [Corola-website/Science/304170_a_305499]
-
spunând „un nou mare regizor se află la orizont”. Cu toate acestea, filmul nu s-a descurcat foarte bine la încasări și a avut o lansare limitată. Producătorii studioului Richard Zanuck și David Brown i-au oferit lui Spielberg scaunul regizoral pentru filmul horror "Jaws" („Fălci”), bazat pe romanul lui Peter Benchley. Filmul despre un rechin ucigaș a câștigat trei premii Oscar (pentru montaj, coloană sonoră și sunet) și a avut încasări în valoare de 470.653.000 de dolari, realizând
Steven Spielberg () [Corola-website/Science/304170_a_305499]
-
Moldovan. Nicolaescu a interpretat de asemenea rolul ilegalistului comunist Andrei în serialul de propagandă Pistruiatul (1973). Un alt gen predilect al lui Nicolaescu a fost filmul de război, pentru care a folosit adesea efectivele Armatei Române ca figurație. Stilul său regizoral este caracterizat de o tendință bombastică spre auto-înscenare, Nicolaescu jucând adesea eroii principali ai filmelor pe care le regiza (seria Comisarul Moldovan, Nemuritorii, Mircea, Carol I etc). Andrei Gorzo, criticul de film al revistei Dilema Veche, scria despre Nicolaescu în
Sergiu Nicolaescu () [Corola-website/Science/303894_a_305223]
-
Nicolaescu, cu care jucase anterior în Pistruiatul. Filmul este remarcabil de asemenea pentru folosirea muzicii formației Phoenix (încă decenii după lansarea sa, problema plății drepturilor de autor nu era rezolvată). Filmul "Osînda" (1976) este una dintre culmile artistice ale carierei regizorale a lui Nicolaescu, fiind notat cu trei stele din cinci în "Dicționarul universal de filme" al criticului Tudor Caranfil. Ecranizarea după romanul "Velerim și Veler Doamne" (1933) al scriitorului român Victor Ion Popa (Manlache) îi are drept protagoniști pe Amza
Sergiu Nicolaescu () [Corola-website/Science/303894_a_305223]
-
un film despre lașitatea umană și resorturile care o determină, într-o poveste având ca personaje centrale un copil de 8 ani și pe nebunul satului. În film se împleteau multe dintre amintirile copilăriei mele”, a precizat el ulterior. Decupajul regizoral și titlul de lucru al filmului a fost „Ipu”. Filmările au avut loc în vara anului 1971, primele secvențe fiind turnate în luna august în Dobrogea. Spre deosebire de "Mihai Viteazul" în care regizorul își nota toate ideile pe hârtie, la acest
Atunci i-am condamnat pe toți la moarte () [Corola-website/Science/312638_a_313967]
-
întâmplări dramatice, „cina cea de taină” la care participă Ipu și jocul lui „de-a șoarecele și pisica” cu comesenii terifiați. Analizând acest film, criticul Ioan Lazăr scria că Nicolaescu a oferit aici „manifestarea cea mai rafinată a unui talent regizoral deosebit de ambițios chiar și atunci când pare conștient de natura inspirației și a forței sale creatoare”. Prin transformarea titlului filmului din "Ipu" în " Atunci i-am condamnat pe toți la moarte", regizorul a dorit să mute accentul de la destinul tragic al
Atunci i-am condamnat pe toți la moarte () [Corola-website/Science/312638_a_313967]
-
apară în film, Sergiu Nicolaescu s-a dus la mai multe școli și a scos mai mulți băieți să joace fotbal în curte. El i-a studiat îndeaproape și i-a ales pe cei care se potriveau cu ideile sale regizorale. Regizorul a fost plăcut impresionat de jocul actoricesc al copiilor și al actorului Ion Rițiu, care își făcea atunci debutul în film. Filmul a fost realizat în studiourile Centrului de Producție Cinematografică București. În realizarea filmului au fost folosiți mai
Duelul (film din 1981) () [Corola-website/Science/312631_a_313960]
-
și a refuzat orice modificare. Filmul "Mircea" a avut premiera abia la 17 noiembrie 1989 la Cinematograful Patria, în absența regizorului. În timpul Revoluției din decembrie 1989, regizorul Nicolaescu a găsit în biroul lui Nicolae Ceaușescu din sediul CC-ului decupajul regizoral cu observații și o scrisoare a lui Titus Popovici către Ceaușescu în care scenaristul explica diferențele între scenariul lui și filmul realizat. Coloana sonoră a filmului a fost refăcută la începutul anilor 2000 de inginerul de sunet Anușavan Salamanian în
Mircea (film) () [Corola-website/Science/312747_a_314076]
-
de decernare a Premiilor César în 1988. În 1997 a primit premiul Globul de Cristal pentru contribuția sa artistică remarcabilă la cinematografia mondială la Festivalul Internațional de Film de la Karlovy Vary. Forman a apărut, alături de actorul Edward Norton în debutul regizoral al lui Norton, "Keeping the Faith" (2000), în rolul prietenului înțelept al lui Norton. În aprilie 2007, opera de jazz "Dobře placená procházka" a avut premiera la Teatrul Național din Praga, în regia fiului lui Forman, Petr Forman. Forman a
Miloš Forman () [Corola-website/Science/311523_a_312852]
-
a avut parte de succes la box office, aducând încasări totale de pește 4,1 milioane de dolari în întreaga lume. De atunci, filmul a primit recenzii favorabile din partea criticilor și a dezvoltat un cult mare, determinând lansarea unei versiuni regizorale pe două DVD-uri, o ediție specială lansată în 2004. În 1988, adolescentul (Jake Gyllenhaal) merge la psihiatru din cauza trecutului sau tulbure. Pe 2 octombrie, noaptea, Frank (James Duval), o apariție demonica în formă de iepure rânjit cu o voce
Donnie Darko () [Corola-website/Science/311829_a_313158]
-
zilele de 4 și 5 octombrie 1974. Ele au fost realizate cu sprijinul Ministerului Apărării Naționale și al Ministerului de Interne, acest lucru fiind menționat pe genericul de început. Nicolaescu a declarat că filmul a fost început "„într-o concepție regizorală originală, la care am renunțat din cauza panicii care o cuprinsese pe monteuza filmului”". Majoritatea cadrelor au fost filmate în România: la Buftea, Cislău, Brașov, Cristian, Râșnov, Sâmbăta, Polovragi, Turnu Severin, în Dobrogea (Cheile Dobrogei, Hârșova, Histria, Mangalia), puține cadre (însumând
Nemuritorii () [Corola-website/Science/311357_a_312686]
-
a afirmat în volumul său de memorii că partea franceză numise un scenarist francez care să colaboreze cu Titus Popovici, dar acesta din urmă a refuzat. Nicolaescu a acceptat câteva idei ale francezului pe care le-a introdus în decupajul regizoral, provocând mânia lui Popovici. Scenaristul român l-a atacat pe regizor în două ziare, acuzându-l că ar fi incapabil și nepriceput în coordonarea actorilor și propunând schimbarea acestuia. În ultimele 7 zile de filmare, în timp ce filma pe platoul de la
Dacii (film) () [Corola-website/Science/311355_a_312684]
-
și la împărțirea obiectelor de folosință intimă. Succesul la public al filmului a fost determinat de tandemul Draga Olteanu Matei (Varvara) - Marin Moraru (Toderaș), de amestecul între umorul citadin și cel rural (prezent mai ales în limbaj) sau de stilul regizoral al lui Mircea Moldovan. Într-un articol publicat la momentul lansării filmului, criticul Eva Sârbu a lăudat farmecul acestui film care „stă în prospețimea observației (...) în tandrețea punctului de vedere (...) în înțelegerea, și ea tandră, a problematicii”. Ea a afirmat
Toamna bobocilor () [Corola-website/Science/312955_a_314284]
-
Titlul inițial al scenariului a fost „Râsul hienei”. Regia filmului a fost încredințată operatorului de imagine George Cornea, acesta fiind filmul său de debut ca regizor. Anterior, el fusese regizor secund la filmul "Păcală" (1974), regizat de Geo Saizescu. Decupajul regizoral al filmului a fost aprobat la 3 aprilie 1974. Filmul a intrat în faza de producție la 25 ianuarie 1975, având un deviz limită de 2,7 milioane de lei, care a fost mărit la 12 aprilie 1975 la suma
Patima (film din 1975) () [Corola-website/Science/310049_a_311378]
-
Internațional de Film de la Antalya (1977). Cronicile cinematografice au lăudat cu moderație filmul, remarcând totuși interpretarea de nivel înalt al actriței Draga Olteanu-Matei. În "„Istoria filmului românesc (1897-2000)”" (Ed. Fundației Culturale Române, București, 2000), criticul Călin Căliman a lăudat debutul regizoral al operatorului George Cornea. El scria că autoarea scenariului, actrița Draga Olteanu-Matei, „și-a scris un rol generos, Păuna, descins din Mara lui Slavici, care i-a prilejuit una dintre cele mai complexe compoziții interpretative pe ecran, într-o distribuție
Patima (film din 1975) () [Corola-website/Science/310049_a_311378]
-
care a jucat Clooney, Ocean's Twelve în 2004 și Ocean's Thirteen în 2007. În 2001, Clooney a fondat studioul de producție Secțiunea Opt cu Steven Soderbergh. Clooney este în general considerat Chief Actor. El și-a făcut debutul regizoral în 2002 cu Confessions of a Dangerous Mind, o adaptare a autobiografiei producătorului de televiziune Chuck Barris. Deși filmul nu a a ieșit bine la box-office, directorul Clooney a fost lăudat printre critici și spectatori deopotrivă. În 2005, Clooney a
George Clooney () [Corola-website/Science/310128_a_311457]
-
scurt-metraj, proiectul s-a dezvoltat de-a lungul anului 2005. Nemescu mai avea în plan ceea ce va constitui mai târziu în lungmetrajul "California Dreamin'", la momentul respectiv irealizabil; a hotărât că "Marilena de la P7" poate fi foarte util ca exercițiu regizoral și de lucru cu actorii. Astfel, scenariul a fost rescris și s-a pornit de la un buget foarte restrâns (sub 14 mii $, bani strânși de Nemescu prin participarea la festivaluri de film cu scurt-metraje mai vechi). Pe parcurs, însă, proiectul
Marilena de la P7 () [Corola-website/Science/309006_a_310335]
-
neobișnuite cum ar fi cel din "The Last Tycoon", unde joacă alături de Robert De Niro. A jucat în westernul lui Arthur Penn, "The Missouri Breaks" cu scopul de a lucra alături de Marlon Brando. A urmat pentru el a doua experiență regizorala în westernul de comedie "Goin' South". În 1971, a regizat primul său film "Drive, He Said". Deși nu a fost nici macar nominalizat pentru rolul din filmul lui Stanley Kubrick, The Shining, (1980), acesta a rămas unul din cele mai reușite
Jack Nicholson () [Corola-website/Science/308843_a_310172]
-
mai gingaș. Davis a refuzat compromisul; a mai fost nominalizată pentru un premiu Oscar pentru interpretarea acestui rol, după care nu a mai lucrat niciodată cu Wyler. În același an Davis a avut o scurtă apariție în "Shining Victory", debutul regizoral al prietenului ei Irving Rapper. Acesta avea să mai regizeze patru filme cu ea: "Dor nestins" (1942), "Secara e verde" (1945), "Deception" (1946) și "Another Man's Poison" (1952). În urma atacului de la Pearl Harbor Davis a petrecut primele luni din
Bette Davis () [Corola-website/Science/308844_a_310173]