6,667 matches
-
ar trebui să se gîndească bine înainte de a-i expune, pentru cauze frivole și deșarte, la tot ceea ce este mai înspăimîntător pentru omenire. Suveranii care-și privesc supușii ca pe niște sclavi, îi expun fără milă, îi privesc murind, fără regrete; dar principii care-i consideră pe oameni egalii lor, care văd poporul ca pe un corp în care ei sînt inima, sînt zgîrciți cu sîngele supușilor. Îi rog pe suverani, la sfirșitul acestei cărți, să nu fie ofensați de libertatea
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
văzut. 18 S. Battaglia, Mitografia personajului, Univers, București, 1976, p. 87 19 Stelio Cro, Machiavelli e l'antiutopia, în: Machiavelli attuale, op.cit., p. 27. Aici despre opoziția dintre opera lui Machiavelli și proiectele utopice ale lui Campanella și Morus. Spre regretul nostru, autorul nu înregistrează ideile lui Machiavelli însuși, în această problemă, formulate în cap. XV al Principelui. 20 Em. Grigoraș, Machiavel și Nicolae Mavrocordat, în: "Adevărul literar și artistic", an IV, No. 122, 25 martie, 1923, p. 4. însemnările lui
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
petrecînd noi În familie, dar ne găseam În casa sta tului, la Sfatul Popular, iar alături e postul de miliție. Milițianul chefuia și el cu noi, dar postul lui era post și i se datorau frică și respect. Mătușa cu regretul și cu nostalgia se poto lea, vinul spumega În pahare cu ajutorul apei minerale Borsec, Bodoc sau Buziaș (un leu și cinci bani sticla de-un litru, eti chetă galbenă cu roșu, ușor de desprins cu puțină apă), iar vinul acela
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Acum Însă mersul prin această gârlă va fi mult Îngreunat de zăpada căzută din abundență. Așa că fiecare pas trebuia făcut cu mare atenție!... Și... dincolo... Vom vedea ce ne așteaptă... Apoi, luându-și un „cordial” rămas bun de la noi, cu „regretul” că nu ne poate oferi mai multe detalii, a plecat... Rămași cu tăticul nostru - căpitanul - am stat puțin să chibzuim... „Eu cred că trebuie să ne așezăm În puncte diferite, pe o rază de vreo trei sute de metri, și să
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
în politică!... E un funcționar și el acolo și nu face rău nimănui!... 4 Pe la jumătatea lunii august veni în vizită pe la Vărăști și Ticu. El îi trimisese lui Stelian o scrisoare mai demult, ca să-i aducă la cunoștință, cu regret, că Victor al său se îmbolnăvise și ratase admiterea din acel an la politehnică și ca să-i amintească să mai vină pe la oraș. Stelian, prins cu treburile de la sfat, nu se dusese, ci doar îi răspunsese, exprimându-și regretul pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cu regret, că Victor al său se îmbolnăvise și ratase admiterea din acel an la politehnică și ca să-i amintească să mai vină pe la oraș. Stelian, prins cu treburile de la sfat, nu se dusese, ci doar îi răspunsese, exprimându-și regretul pentru ghinionul fiului său. Cu ocazia vizitei sale, Ticu îi dădu amănunte despre necazul cu Victor și îl puse la curent în legătură cu cele întâmplate cumnatului său din Torino, care se băgase singur în gura lupului și fusese din nou expediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
încărcat într-un camion, în mai puțin de o oră, puținele noastre lucruri ca și tot ce era în "laborator" și ne-au spus să urcăm și noi, toți cei cinci foști locuitori ai Brodocului siberian. Părăseam cu un oarecare regret bordeiul din locul de care mă atașasem, neștiind unde plecăm și ce ne rezervă cei încă cinci ani de detenție pe care îi mai aveam de ispășit. Aveam totuși speranța ca schimbarea să le scoată pe Ulitia și pe cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
cârâie, ziceau. Șapte vieți au curmat nelegiuiții atunci, printre care și pe cea a tatălui acestei numeroase familii, care l-a bocit și l-a jeluit îndelung. În schimb, la moartea fetiței, nimeni nu a schițat nici măcar un gest de regret, fie el și cât un bob de lacrimă. Ba mai mult, John aproape că s-a bucurat în sinea lui că, în sfârșit, va avea și el posibilitatea să meargă la școală după care a tânjit atâta vreme. * * * Cei doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
că poate au o sarcină pentru dumneata. Eu sarcinile didactice le primesc numai prin directorul școlii care mă plătește pentru munca prestată și nicidecum de la organe! Repet, nu fi chiar atât de categoric! S-ar putea să ai probleme și regrete! Că, pe lângă învățământ, profesorul mai slujește și Republica. Da! Făcându-și datoria în mod exemplar la locul de muncă. În consecință, se părea că tovarășii l-au slăbit din atenție, dar nu a fost decât o simplă impresie. Că l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
pe Valea Trotușului, a Bistriței, în Rodna, în Apuseni, în Harghita, acolo să vedeți distrugeri! Chiar și alături de parcela mea n-au mai rămas arbori pe picior, dar nu cunosc un alt proprietar să fi fost adus în fața legii. Asta regret, onorată instanță! Măsura inegală de aplicare a legii într-o țară europeană care își așază la temelie regulile democrației. Ajunge! Că intri sub incidența articolului din Codul Penal care prevede că nimănui nu-i este permis să facă vreo referire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
pe care le-ai omorât. Și dac-ar fi numai atât, ar fi încă ușor. Dar mai sunt și cei pe care i-ai iubit, cei care la rându-le te-au iubit, chiar dacă tu nu i-ai iubit, sunt regretele și dorul, tristețea și blândețea, tufele și șleahta zeilor (...) Singur! Ah! Cel puțin dacă-n locul acestei singurătăți otrăvite de fantome, cum e singurătatea mea de acum, aș putea-o gusta pe cea adevărată, tăcerea și foșnetul unui copac! Singurătatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
nu voiam să evadez. Era ca și cum cineva m-ar fi aruncat din Eden. Mie mi-a plăcut atât de mult perioada aceasta a țâncismului, încât, la un test psihologic am răspuns, când a venit rândul întrebării aceleia imposibile " Care este regretul cel mai mare al vieții dumneavoastră" simplu de tot: "Regret nespus faptul că nu am rămas mereu copil". Pe-atunci înțelegeam absolut totul. E drept că acest răspuns, repetat obsedant la diferite testări pentru că psihologii au imaginația atât de bogată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
nea Onuț, ocupat până peste cap, dincolo, cu trăsnăile celeilalte vieți. Isteț nea Onuț; ca de obicei. Și foarte disponibil la manevre de genul ăsta. Pricep dintr-o privire despre ce-i vorba și le zic, tot din ochi, stilaților: "Regret. Sunt și secrete pe lume". Dar îi privesc, pentru că n-am altă variantă, cu oarece respect, și le explic, tot din priviri, că n-am dezlegare pentru o așa dezvăluire. Ține figura. Nea Onuț îmi spusese de fapt numai atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
mă aflam era perfectă pentru nelipsita odihnă de după prânz, când o lady își face siesta. Însă, fiind subțirică și energică, puteam trece ușor peste ea. În realitate, pentru mine era un capriciu, o plăcere la care puteam și renunța fără regrete. Tocmai mă plimbam pe afară, intrasem în casă, unde mă întinsesem la răcoare în pat, în așternuturile moi. Purtam pe mine o rochie albă, curată și proaspăt spălată, însă dacă aș fi știut că în acea zi va veni tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
tărâmuri. Iar sus, lângă noi, se simțea arta pură care există preț de un moment, într-o dulce melancolie . Se poate numai contempla și trăi, apoi păstra în minte ca pe ceva unic și sacru. Angi trăia în demnitate și regret un sentiment ca acesta. Respecta și iubea sincer cerul, arta, individul. Era un artist nemărturisit. Să nu mi se fi părut și mie frumos cerul, m-aș fi mirat, însă i-aș fi respectat simțirea. Ținuta lui o cerea. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
fugă pe scări, nu mă îndurai să-l las singur, mai bine zis să fiu singură, și astfel am urcat sus împreună. Îți mulțumesc pentru surpriza oferită. Știu. Îmi sărută mâinile și se duse la culcare, fără nici o urmă de regret. Ceva mă făcu să cred că luase deja o hotărâre. La micul dejun (le petit dejuné, cum se spune atât de drăguț) era agitație mare. Unul gătea, altul punea masa, numai eu, prințesa casei mă trezii tocmai când nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
frică să nu fi pierdut șansa ce mi se dădu o singură dată în viață: iubirea lui Angi. Nu ar fi trebuit să plec, măcar fără să-l iau și pe Angi. Însă îmi fu frică. De reacția lui, de regretele lui. Așa că îl părăsii atâta timp. Poate că avusese nevoie de mine. Ce va spune când mă va vedea, iubitul meu? Casa îmi păru părăsită. Fu lăsată în paragină. Trecui pe lângă ea de dor și, deși mi se rupea inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
nemuritori. Aș fi rămas doar eu. Da, e ca-n filme. Dar ai atins sângele în momentul străfulgerării și acum împărțim ceva. De ce, nu știu. Nu e logic. Însă s-a întâmplat. Și ești și tu nemuritoare. A, știu, cu regret, m-ai fi omorât pentru a-mi lua locul. Dar nu e cazul. Ba mai mult, eu îți pot lua ceva. Friends or Foes? Lasă naibii sabia asta! spune și o dă la o parte. Nu am chef! spun mofturoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
blocului său, o clădire impresionantă, îngrijită și modernă, în care locuiau numai oameni avuți, se întâlni cu o fată. Tânără părea, dar cine știe cum era sau cum se simțea. Mergând automat, se opri o clipă, îi aruncă o privire plină de regrete și intră. Nu părea una de-a lui, dar faptul nu-1 ușura. Era doar o altă față a aceleiași probleme. Imaginea ei îi stărui o clipă, așa neclară cum o înregistrase, apoi o uită. Păstră în memorie doar un sentiment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
fie, ci cu totul altfel. Avea nevoie de răspunsuri. Plecă după ea. Ușa era deschisă o găsi plângând în pat. Îmi pare rău. Era sincer impresionat de lacrimile ei. Când se uită la el cu niște ochi sinceri, plini de regrete, în el ceva începu să plângă. Nu știa de ce, cum se întâmplase dar nu mai simțise niciodată ceva așa de izbitor și de puternic. I se făcu milă. îi era rău. Ar fi vroit să se culce si să doarmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
există, ele totalizează infinitul. Dar astfel nu ai acces la cunoașterea de care ne bucurăm noi, la curiozitatea și interesele individuale. E un vis în fiecare din acestea. Iar dacă știi să te organizezi cum trebuie, nu vei avea nici un regret. Unde sunt și de câte ori trebuie să o iau de la capăt? Umanitatea, spre exemplu, a plecat dintr-un punct și a parcurs toate etapele necesare (mergând din extreme în extreme, o etapă determinând-o pe cealaltă ) pentru a ajunge în ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
mârșavi și rupți de ceilalți în ceea ce privește armonia, nu și interacțiunea și alții, care au dus omenirea mai departe interesați de societate și regulile de bun simț. Amestecul de bine în rău și viceversa se referă probabil la un conflict interior, regrete, etc. Există oameni ce au în comun ori o însușire psihologică, felul de a vedea lumea, ori anumite predilecții spre același gen de viață, aceleași strategii sau pur și simplu aceeași reacție a celorlalți față de ei. Acești oameni se adună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
statura atletică, era înalt, slăbuț, și respira de o noblețe personală, proprie. Până acum nu ți-a păsat, nu-i așa? N-am nevoie așa de târziu. Păstră o secundă de tăcere, un oftat acceptare a acestui fapt, un sincer regret, și spuse: Rămâi , te rog. Tonul cald, dar care păstra distanța, încât părea a nu mă lăsa de capul meu, dar care în același timp care nu mi-ar fi îngrădit cu nimic libertatea mărindu-mi scârba, ci puțin incitată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
putere. Încerc și eu felul acela pregătit îngrijit. E chiar bun. Ții minte când m-ai împușcat și mi-ai pus cătușele? Mă împinse de perete, lovindu-mă și fugi. Te-am lovit tare? Spune blând, cu o urmă de regret chiar. Vrei să mă lovești? Atunci fă-o odată. Să te lovesc? Atunci nu avusesem de ales. Nu vreau să te lovesc. Fizic. Te pot convinge să te răzgândești? Nu. Nu pot face, deci, nimic decât să aștept. Încep să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
ajuți, vino încoace. Noi avem ceva de terminat. Cum nu înaintasem de la ușă, vreau să plec. Nu știu cum, în starea în care este mă ajunge. Lasă-mă! Nu. Rămâi. Bine, dar ce s-a întâmplat? A murit sora mea. Oh Doamne! Regret. Nu-i așa? Și nu am putut nici măcar să o văd înainte de asta. Eram certați, și... Te iubesc! Acuma mă iubești! Îl îmbrățișez. Apoi ne sărutăm. Ajungem în pat: Nu-ți pasă că faci dragoste cu un om băut? Tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]