1,181 matches
-
împlinirea în viață. în al doilea rînd, din cauza schimbărilor macrosociale și a tendinței de globalizare, nu mai există un consens cu privire la ceea ce este "bine" și ceea ce este "rău" (vezi Iluț, 2001, pp. 51-61), contemporaneitatea întreținînd un spațiu semantic ce potențează relativismul și deruta la nivel moral și axiologic. Mai mult decît atît, K. Gergen (1991) consideră că sinele a devenit "saturat" în urma atîtor "voci" care îi spun exact ceea ce ar trebui să gîndească și cum ar trebui să se comporte, încît
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
Guinee, în unele cazuri imaginea stereotipă (bărbatul angajat, cu inițiativă, dominator, și femeia retractilă, supusă și domestică) fiind chiar opusă realității sociale nemijlocite. Din deceniul al patrulea al secolului XX s-au adunat o colecție impresionantă de date care susțin relativismul cultural privitor la rolurile de gen, așa cum atestă și sinteza lui Lenton, Bruder și Sedikides (2009). Subiectul evocat a devenit accesibil și mediului științific românesc, îndeosebi prin contribuțiile lui P. Iluț (2000, pp. 177-194; 2001, pp. 99-114; 2009, 297-314), care
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
1972; Izard, 1994; Buss, 1994). Natura biologică, universală a emoției și specificul exteriorizării sale nu au fost total lipsite de controverse (Innes-Ker, Niedenthal, 2002). în primul rînd, evocarea unui "universalism" al exteriorizării emoțiilor este în contradicție cu poziția dominantă a relativismului cultural, care susține că toate emoțiile, ca și expresiile lor, provin din situații sociale particulare și că acestea au o semnificație anume numai într-un context dat (Lutz, White, 1986). în consecință, acești cercetători desemnați drept "relativiști" au atras atenția
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
sau, poate, În primul rând - pentru istorie. Efectele ei nu au fost, Însă, numai pozitive. Interesul pentru orice formă de alteritate, prestigiul particularismului și al pluralismului au dus la estomparea noțiunii de ierarhie, la multiplicarea sistemelor referențiale și la un relativism axiologic, care a subminat considerabil ideea de Adevăr și unicitatea criteriilor de judecată. Acestea sunt Împrejurările În care a avut loc Întâlnirea, de care spuneam, dintre istorie și antropologia straussiană, produsă În Franța deceniului 7 al secolului trecut. Această confluență
Prelegeri academice by Prof. dr. ALEXANDRU-FLORIN PLATON () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92356]
-
onoarea să o prefațez, nu rămân decât mărturii de credință, de spirit și trăire românească Într-o complicată și contondentă realitate cotidiană. În siajul războiului rece, În miezul unor transformări grăbite de procesul globalizării, În zilele ideologizării drepturilor omului, ale relativismului cultural cu al său vârf de lancie- multiculturalismul, demersurile despre valori și tradiții naționale, despre trăirile-adesea tragice-ale celor smulși din vâltoarea istoriei din trunchiul național și zvârliți sub stăpânire străină par doar patetice Încercări de a opri roata istoriei, rememorări
ROMÂNII DIN UCRAINA by VLAD BEJAN () [Corola-publishinghouse/Science/91686_a_107355]
-
capătă conturul și în funcție de un chimism interior, ce dă naștere diverșilor demoni care ne mână într-o direcție sau alta. * Pentru a-mi motiva greșelile aș fi vrut să am scuza geniului. Din păcate, nu-mi rămâne decât să invoc relativismul judecăților. * Orice titlu nobiliar sau profesional încearcă să suplinească lipsa renumelui la care aspiră deținătorul acestuia. Apariția bioeticii dă seama de disoluția sistemelor etice care ar fi putut securiza un loc al omului, ca valoare esențială, într-un ansamblu de
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
sociale. Dată fiind menirea sa, un filosof va fi critic chiar și în Rai. Semn că multe din problemele pe care le dezbate cu sârg sunt născute din felul său de-a vedea, devenit mod de-a fi. * Ambivalența implică relativismul. Însă relativismul nu presupune ambivalența, ci indiferența. Căsnicia implică și posibilitatea de a trăi alături de celălalt, adică indiferent față de el. * Natalitatea e în continuă scădere datorită faptului că nu mai avem unde să ne trimitem copii de acasă; televizorul îi
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
fiind menirea sa, un filosof va fi critic chiar și în Rai. Semn că multe din problemele pe care le dezbate cu sârg sunt născute din felul său de-a vedea, devenit mod de-a fi. * Ambivalența implică relativismul. Însă relativismul nu presupune ambivalența, ci indiferența. Căsnicia implică și posibilitatea de a trăi alături de celălalt, adică indiferent față de el. * Natalitatea e în continuă scădere datorită faptului că nu mai avem unde să ne trimitem copii de acasă; televizorul îi ține captivi
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
le descifreze modul de-a fi. Puținătatea ideilor naște fundamentalisme; fundamentalistul este robul primei și singurei idei mari de care s-a apropiat. Fundamentalismul este credință și dorință de a crede (generatoare de identitate) în același timp. Opusul său este relativismul, adică un fundamentalism al neîncrederii. * Închiderea în propria-i lumea este una din caracteristicile omului contemporan. * Criticând forma de existență ce caracterizează societatea contemporană îmi dau seama că și orientarea către transcendență, marea lipsă a acestei societăți, își are pericolele
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
că există două forme de organizație birocratică: una centralizată și una descentralizată. Mintzberg spulberă astfel conceptul de model-tip al birocrației, drag clasicilor. 5.2. Rolul variabilelor personale Interesul abordării contingente a fost așadar să introducă în analiză un anumit "relativism structural". Însă abordarea contingentă a primit critici deoarece acorda foarte puțin loc "actorilor". Child (1972) consideră că un veritabil model explicativ al structurării trebuie să ia în considerare alegerile strategice ale celor aflați în poziție dominantă. El subliniază, de asemenea
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
să degaje factorii care-i împing pe indivizi să producă (nevoile, de exemplu). Teoriile alegerii cognitive sunt interesate de procesele cognitive care conduc la acțiune. Ele acordă un loc central alegerilor raționale ale diferiților indivizi și, astfel, introduc un anumit relativism. 2.1. Modelul VIE: valență, instrumentalitate, expectanță Această teorie a fost inițiată de Vroom (1964), care se poziționa în prelungirea lui Lewin. Ea a fost apoi dezvoltată de diferiți autori (Campbell, Lawler). Comportamentul este dirijat spre un scop: de exemplu
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
așa: realitățile sociale mai ample de dincolo de discurs nu sunt luate în considerare. Ontologia postmodernă propune în definitv un spațiu în care narațiuni egale se povestesc și respovestesc pe sine fără o finalitate și o miză certă, conducând astfel la relativism. Dacă postmodernismul este astăzi un curent intelectual în retragere, nu același lucru se poate spune despre socio-constructivism, filosofia și teoria relațiilor internaționale care va fi discutată în continuare. 1.4. Socio-constructivismul Socio-constructivismul, o nouă teorie a relațiilor internaționale apărută în
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
diferite, realiștii, pluraliștii sau marxiștii ci dinamice și flexibile, reflectând raportul dintre agenți și structuri pe diferite nivele de analiză, de la local la global. Constructivismul este, pe lângă o teorie, un program emancipator care, spre deosebire de postmodernism, nu cade nici în capcana relativismului, nici în cea a ignorării metodologiilor empirice. Wendt susține, în acest sens, că practica rămâne în continuare cel mai bun criteriu pentru testarea teoriei. De asemenea, acesta teoretizează la nivel internațional trei "culturi ale anarhiei", hobbesiană, lockeană și kantiană, acestea
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
au nevoie să fie social construite. Dar, pentru a fi social construite, au nevoie de o ontologie obiectivă la care să se raporteze. În caz contrar, devin captive ale spectrului regresiei circulare. În acest fel, Searle aduce o obiecție fatală relativismului postmodern: problema este una care ține de epistemologie, nu de ontologie. Nu tot ceea ce există este relativ, ci tot ceea ce știm. Iar cunoașterea poate fi atât relativă cât și obiectivă. Relativă, deoarece există multe metodologii științifice care oferă acces, prin
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
demersuri științifice sau, în general, întregii existențe, cel puțin nu în manieră satisfăcătoare. Și ca știință socială și politică, social-constructivismul nu poate renunța la componenta normativă, emancipatoare, în absența căreia nu s-ar putea disocia în cele din urmă de relativismul postmodern. Politica și teoria socială în general nu prezintă doar lumea așa cum este ci, infinit mai important, lumea așa cum este și cum ar trebui să fie. Cu cât distanța dintre ele este mai redusă, cu atât mai mult scopul social-constructivismului
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Regim devenise "o afacere domestică a unei singure familii". Stere, Tzigara-Samurcaș, Marghiloman și aliații rămăseseră la București "ca să țină legătura", conform unei lungi tradiții istorice românești. Iorga avea puțină înțelegere pentru rolul acestora în istoria românilor, o surprinzătoare lipsă de relativism pentru cel mai mare istoric român. Renumitul istoric și academician român Andrei Oțetea (directorul Institutului de Istorie "Nicolae Iorga" din București) a fost cel care, în 1967 (cînd România a ieșit iar de sub stăpînirea dușmanului ei național), i-a spus
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
său să lucreze ca inginer la una din filialele lui Blank, chiar dacă Mircea Iorga era competent în profesia sa. Dar Bucureștiul acelor vremuri era atît de departe de etica puritană! Iorga era cel aflat cel mai aproape de puritanism, astfel că relativismul rămîne în picioare. Cu atît mai mult cu cît corupția de toate felurile era atît de răspîndită, începînd cu Coroana (și de aici pînă jos). Cei care îl acuzau acum pe Iorga îl împroșcau cu noroi pe un om (proverbial
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
viață. Dacă am vrea să analizăm sinceritatea "revizuirii" atitudinii față de chestiunea evreiască, am putea totodată să trasăm o paralelă între sinceritatea lui Iorga și cea a ungurului Gömbös. Nu se pune problema unei viziuni retrospective asupra istoriei, ci doar asupra relativismului. Numai impostorii pot pretinde că realitatea corespunde imaginilor lor asupra trecutului. Să ne amintim încă o dată de afirmația lui Oscar Wilde: "Dacă încerci să rezumi adevărul la fapte, înseamnă să privezi adevărul de întregul său conținut intelectual". Dr. Moses Gaster
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
de exprimare, creația stând sub semnul originalității și al inovației. Inovație și nu substituire (înlocuire), căci profilul epocii este trasat de interrelaționarea valorilor vechi și a celor noi. Poezia interbelică românească este, astfel, modernă, propunând mitul originalității, cultivând problematicul, luciditatea, relativismul perspectivei, toate acestea oferind calea de aliniere la literatura occidentală. Poezia descrie principiul sincronic impus de Eugen Lovinescu, cu ajutorul căruia sunt arse din mers etapele și se asigură expansiunea și dezvoltarea maximă a literaturii române. Una dintre temele abordate de
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
prăbușirea popularității culturii înalte în rândul poporului român: „Idealul iluminist al emancipării prin cultura umanistă de cea mai înaltă valoare, care a caracterizat modernitatea clasică, a fost înlocuit în societatea globală de azi cu idealul divertismentului, care se propagă prin relativismul postmodern - prin care educația umanistă își pecetluiește decesul, iar cea științifică, limitele, în obscurantismul feminist (s.n) și/sau multiculturalist.” (Horia Roman Patapievici, Președintele Institutului Cultural Român, în articolul „Popularitatea culturii înalte: un deces profetic”, revista Idei în dialog, nr.
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
forțelor armate americane, veți descoperi că percep binele și răul în mod diferit, dar cu o logică la fel de bună, având în vedere contrastele în care trăiesc și ce au experimentat. A conștientiza acest lucru nu înseamnă a cădea într-un relativism moral așa cum ar putea sugera ideologii; înseamnă a face primul pas spre o abordare diplomatică coerentă a Orientului Mijlociu. Ca președinte, veți descoperi că luptele din această regiune, oricât de sacru ar fi pământul său, nu sunt purtate între îngeri
Memorandum către președintele ales by MADELEINE ALBRIGHT () [Corola-publishinghouse/Science/999_a_2507]
-
noi și, implicit, posibilități continue de reevaluare. În Europa atâtor națiuni, așa cum este cea de astăzi și așa cum se vrea cea de mâine, se vehiculează termeni și noțiuni cu un bagaj semantic foarte puternic și în același timp flexibil, astfel încât relativismul cultural pe care-l constata etnologia decadei 1950 se păstrează împreună cu un alt element fundamental drepturile omului, el însuși un concept caracteristic al timpului Europei Unite. De altfel, creearea, începând cu 1945, la nivel european și internațional a unor organisme
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
autorităților tradiționale (religioase și politice), invitația la a gândi și a judeca independent, optimism: este iluminismul sau siècle des Lumières, die Aufklärung sau the Enlightenment. Varianta germană a iluminismului, apărută mai târziu decât cele franceză și engleză, afirma un nou relativism cultural și un nou raționalism 334, prin Gottfried Wilhelm Leibniz (1646-1716), Samuel von Pufendorf (1632-1694) sau Christian Wolf (1679-1754). Desigur că cel mai mare gânditor iluminist german, Immanuel Kant (1724-1804), a surprins cel mai bine politica iluministă germană. Împreună cu Hegel
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
a familiei sau a lumii. Familia și lumea erau locurile sociale în care oamenii puteau fi judecați nu după funcțiile lor, ci după calitățile individuale. Trebuia rezolvată pro-blema multiplicității memoriilor colective, a segmentării lor, a accelerării lor care antrena un relativism al sistemelor de valoare și al constructelor de legitimare. Or, o nouă soluție la această problemă se impune în "Memoria colectivă la muzicieni". Cotitura teoretică a gîndirii lui Halbwachs și răspunsul triumfător sînt evidente în acest articol: însăși metafora orchestrei
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
limbajul era un cadru colectiv sau un cadru social. Memoria colectivă caută o soluție într-o ierarhie în care colectivul domină socialul, apoi într-una în care se petrece contrariul. Clar-obscurul și călătoria: pluralitatea timpurilor sociale între progres rațional și relativism În Cadrele sociale se ridica, sub numeroase forme, problema pluralității memoriilor colective: în afară de cele trei exemple-tip de memorii colective (familială, religioasă și de clasă), se făcea aluzie și la existența altor forme de memorii colective. Această pluralitate era deosebit de
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]