1,919 matches
-
au făcut experimente pentru a le verifica, nu a fost prea interesat de rezultate, spunând că acestea trebuiau să fie în acest fel în caz contrar, însemna doar că experimentele erau greșite. Și mulți cred că cele două teorii ale relativității au la bază mai mult un suport filosofic decât experimentele reale. Astfel, primul meu răspuns la întrebarea implicită despre irezonabila eficiență a matematicii este că abordăm situațiile cu un asemenea aparat intelectual, încât, în multe cazuri, putem găsi doar ceea ce
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
ei ca instrument matematic fundamental în mecanica matricială pentru a descrie sisteme atomice în 1925, 30 de ani de la dezvoltarea calculului tensorial de către geometri din Italia în anii 1870 și până la aplicarea acestuia ca instrument matematic de bază în teoria relativității a lui Einstein, în 1910, 20 de ani de la dezvoltarea funcțiilor proprii ale operatorilor diferențiali și integrali de către David Hilbert în 1906-1910 (continuând teoria lui Sturm-Liouville din 1840) până la aplicarea lor în mecanica ondulatorie în anul 1927. Referitor la tema
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
tehnici și potențiale aplicații științifice interesante, voi enumera pur și simplu câteva din ele: 1. Folosirea conceptelor geometriei Riemann în topologia mare și diferențială a lui Roger Penrose, Stephen Hawkins, Robert Geroch etc., în studiul singularităților în teoria generală a relativității și a consecințelor cosmologice. 2. Studiul algebrei Lie simplu clasificate ca o descriere de supersimetrii și norme superselectate în fizica particulelor elementare. 3. Aplicarea rezultatelor în structura marilor grupuri finite simple în teoria codificării algebrice. 4. Aplicarea teoriei bifurcației, ramură
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
de gândirea conștientă. Faptul că partea cea mai generală și mai ferm acceptată a cunoștințelor noastre științifice generale asupra lumii implică relații matematice la fel de complexe și sofisticate ca acelea implicate în mecanica newtoniană, în teoria electromagnetică a lui Maxwell, în relativitatea specială, sau în formalismul operațional al mecanicii cuantice pare să ne scape chiar și atunci când considerăm aceste doctrine drept sigure. Este posibil ca răspunsul pe care îl dau, aparent, întrebărilor enumerate anterior să vă pară unora pervers. Matematica, în propriul
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
o idee mai puțin clară în zilele lor decât este azi); dar nu mă gândeam doar la matematica pură. Îi număr pe Maxwell și Einstein, Eddington și Dirac printre matematicienii "reali". Marea realizare modernă a matematicii aplicate a fost în relativitate și mecanica cuantică, și aceste subiecte sunt, în prezent, în orice caz, aproape la fel de "nefolositoare" ca și teoria numerelor. E vorba de părțile plictisitoare și elementare ale matematicii aplicate, așa cum sunt părțile plictisitoare și elementare ale matematicii pure, cele care
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
membrii (cetățeni din Leeds sau nu) doreau să se distreze, și că "lâna" nu era deloc un subiect amuzant. Așadar, participarea la aceste prelegeri a fost foarte dezamăgitoare, dar cei care au ținut prelegeri despre excavațiile de la Knossos, sau despre relativitate, sau despre teorii sau numere prime au fost încântați de publicul pe care l-au atras. Care părți ale matematicii sunt folositoare? Mai întâi, cea mai mare parte a matematicii, aritmeticii, algebrei elementare, geometriei euclidiene elementare, calculului integral și diferențial
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
apropiat, vor contribui probabil la confortul material al omenirii astfel încât simpla satisfacție intelectuală să fie lipsită de relevanță, atunci cea mai mare parte a matematicii superioare este lipsită de utilitate. Geometria modernă și algebra, teoria numerelor, teoria mulțimilor și funcțiilor, relativitatea, mecanica cuantică niciuna nu trece testul mai bine decât alta, și nu există niciun matematician real a cărui viață să poată fi justificată pe această bază. Dacă asta-i tot, atunci Abel, Riemann, și Poincaré și-au irosit viețile; contribuția
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
discuție prea lungă. Există o singură concluzie reconfortantă care este la îndemâna unui matematician real. Matematica reală nu are efecte în timp de război. Nimeni nu a descoperit încă vreun scop războinic care să fie deservit de teoria numerelor sau de relativitate, și pare foarte puțin probabil să existe vreunul în următorii mulți ani. E adevărat că există ramuri ale matematicii aplicate, cum ar fi balistica și aerodinamica, care au fost dezvoltate în mod deliberat pentru război și solicită o tehnică destul de
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
în impas, atât prin neputința sa de a stabili independența postulatului V al Elementelor lui Euclid, cât și în virtutea limitelor sale previzibile deja de a se adapta noilor teorii fizice, printre care termodinamica, electromagnetismul, mecanica cuantică și teoria generalizată a relativității (teoria gravitației). Perfect pentru mecanica newtoniană, modelul euclidian se va dovedi deja spre sfârșitul secolului al XIX-lea nepotrivit pentru noile teorii fizice despre spațiu și timp. Capitolul 2 MATEMATICA ÎNTRE LOGICĂ ȘI INTUIȚIE Despre esența raționamentului și gândirii matematice
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
și permise de profesori. Un asemenea spațiu, al variabilității accentuate, în configurarea căruia funcția predeterminată este redusă la minimum, permite configurarea unor grupuri diverse ca geometrie și durabilitate, favorizând satisfacerea nevoii de leadership (deci de cooperare și competiție) a elevilor. Relativitatea relațiilor este o caracteristică a lumii în care trăim, prea complicată pentru a căuta și menține doar relații sedimentate pe termen lung astăzi avem (ne facem) cunoștințe, mai rar prieteni, printre altele pentru că un prieten trebuie "îmblânzit", așa cum îl învață
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
fundamentale ale dezagregării: Marx, cu teoria sa asupra capitalismului, a introdus ideea luptei de clasă care distruge ordinea socială tradițională; Freud, prin psihanaliză și inconștient, a dizolvat conceptele de suflet și persoană, ca pivot al antropologiei creștine; Einstein, cu teoria relativității, a distrus pentru întotdeauna imaginea antropocentrică a universului. Dar teoreticianul cel mai de temut al iudaismului este Benjamin Disraeli, și nu din întâmplare Schmitt îi ținea portretul agățat deasupra mesei de lucru în casa din Dahlem, la Berlin. Potrivit lui Disraeli
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
Cercetarea sociologică a limbii / 52 2.3.1. Definiția limbii / 52 2.3.2. Limbă, identitate și creativitate tradițională / 52 2.3.3. Limba și prioritățile unei culturi / 54 2.4. Influența limbii asupra conturării realității / 56 2.4.1. Relativitatea lingvistică și ipoteza Sapir-Whorf / 57 2.4.2. Limba și stereotipiile sociale / 58 Capitolul 3. Influența normelor și sancțiunilor asupra diferențierilor sociale și culturale / 61 3.1. Normele sociale / 61 3.1.1. Definiția normelor sociale / 61 3.1.2
Societatea românească azi by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
a formulat reproșul și-a păstrat obiecția, pentru el amândouă rochiile fiind albastre. Neînțelegând cei doi termeni, "electric blue" și "albastru marin", termeni împrumutați din altă limbă, el nu-și putea reprezenta diferențiat culorile celor două rochii. 2.4.1. Relativitatea lingvistică și ipoteza Sapir-Whorf Principiul relativității lingvistice, sau ipoteza Sapir-Whorf, susține faptul că modalitățile diferite în care limba codifică toate categoriile culturale și cognitive condiționează felul în care oamenii gândesc, în așa fel încât, datorită acestor diferențieri date de limbă
Societatea românească azi by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
obiecția, pentru el amândouă rochiile fiind albastre. Neînțelegând cei doi termeni, "electric blue" și "albastru marin", termeni împrumutați din altă limbă, el nu-și putea reprezenta diferențiat culorile celor două rochii. 2.4.1. Relativitatea lingvistică și ipoteza Sapir-Whorf Principiul relativității lingvistice, sau ipoteza Sapir-Whorf, susține faptul că modalitățile diferite în care limba codifică toate categoriile culturale și cognitive condiționează felul în care oamenii gândesc, în așa fel încât, datorită acestor diferențieri date de limbă, vorbitori de limbi diferite gândesc și
Societatea românească azi by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
antropologie, condusă pe atunci de Franz Boas și Edward Sapir. Unul dintre studenții lui Sapir, Benjamin Lee Whorf este considerat printre primii susținători ai ipotezei, publicându-și observațiile despre felul în care diferențele lingvistice afectează cunoașterea și comportamentul uman79. Efectele relativității lingvistice s-au făcut simțite în mod special în domeniul cunoașterii spațiale (eng., spatial cognition) și al utilizării sociale a limbii, dar și în privința percepției culorilor. Studiile recente au arătat că problema percepției culorilor este legată de efectele relativității lingvistice
Societatea românească azi by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
Efectele relativității lingvistice s-au făcut simțite în mod special în domeniul cunoașterii spațiale (eng., spatial cognition) și al utilizării sociale a limbii, dar și în privința percepției culorilor. Studiile recente au arătat că problema percepției culorilor este legată de efectele relativității lingvistice, întrucât atunci când ne gândim la culori funcționează mai mult emisfera stângă a creierului, despre care se știe că se bazează mai mult pe limbă decât emisfera dreaptă 80. În momentul de față, majoritatea lingviștilor se încred într-un relativism
Societatea românească azi by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
mai moderat, care susține că limba influențează doar anumite procese cognitive, altele fiind supuse condiționării unor factori universali (tradiția, valorile, educația etc.). Cercetările actuale și-au propus altceva, anume să vadă în ce măsură și până unde limba influențează gândirea 81. Principiul relativității lingvistice și raportul dintre gândire și limbă au reprezentat preocupări și în alte domenii de cunoaștere, precum filosofia, psihologia socială și antropologia, inspirând, totodată, lucrări ficționale și invenția limbilor construite (eng., constructed languages). 2.4.2. Limba și stereotipiile sociale
Societatea românească azi by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
impact major asupra felului în care au fost concepute valorile de-a lungul timpului, inspirând stabilirea unor standarde de apreciere în domeniul artei, cel puțin, a ceea ce este frumos și original. În sociologia culturii, așa cum am demonstrat, se aplică principiul relativității valorilor, întrucât Binele, de exemplu, nu este apreciat și promovat cu aceleași mijloace și din aceleași motive în toate culturile de pe glob. Există însă o corespondență între felul în care este alcătuită lumea ideilor și modul în care este configurat
Societatea românească azi by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
relevante despre " Ipoteza Sapir-Whorf" pot fi găsite în articolul Linguistic relativity, editat în cadrul enciclopediei electronice Wikipedia, ce poate fi accesată la adresa: www.wikipedia.org. În conținutul acestui articol pot fi studiate paragrafele despre istoria teoriei, cercetările empirice (cercetarea terminologiei culorilor), relativitatea lingvistică și limbile artificiale. 78 Denumirea acestei teorii drept " Ipoteza Sapir-Whorf" este considerată nepotrivită, Jane Hill și Bruce Mannheim afirmând că, "așa cum Imperiul Roman cel Sfânt nu a fost nici sfânt, nici roman și nici imperiu, tot așa, Ipoteza Sapir-Whorf
Societatea românească azi by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
de inteligență. 10. Inteligența abstractă În sfârșit, iată și cea de a zecea formă de inteligență. Ea reprezintă genul de inteligență a lui Einstein atunci când s-a imaginat mergând pe o rază de lumină și a putut astfel formula teoria relativității, ce a revoluționat complet domeniul fizicii. 29 Omul de știință Friedrich August Kekule a văzut un șarpe încolăcindu-se și mișcându-și coada. Acesta a fost pentru el un indiciu în elaborarea structurii în formă de inel a moleculei de
Învăţarea eficientă - condiţie a reuşitei şcolare by Nicoleta Prepeliţă, Virginia Arghiropol () [Corola-publishinghouse/Science/1241_a_2217]
-
artă și morală (Tristia II); 5. libertatea creatoare a poetului (Pontica III, 9, 47-48); 6. identitatea specifică a creatorului (Pontica IV, 13, 13-14); 7. ilegitimitatea cenzurii politice (Tristia II, 369-470); 8. importanța stimulativă a auditorilor (Pontica IV, 2, 33-34); 9. relativitatea valorilor în raport cu destinatarii (Tristia II, 255 sg.). Toate aceste elemente disparate reflectă o poetică explicită, similară până la un punct cu doctrina horațiană. Nu este însă o poetică normativă, ci dinamică, luminată de principii perene. Poetul declară paradigmatic: "sumque argumenti conditor
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
de comportament haptic pe care americanii o interpretează adesea greșit. Totuși, femeile saudite nu sunt niciodată atinse în public. Că și proxemica, natura atingerii este adesea mediata de mai multe culturi. Relația dintre interactanți, locul și durata atingerii, presiunea și relativitatea atingerii, mediul în care aceasta apare (public sau privat), precum și dacă atingerea este intenționala sau pur accidentala influențează atingerea în cadrul culturilor. 2.7. Proxemica Proxemica se referă la percepția și utilizarea spațiului, incluzând teritoriul și spațiul personal. Teritoriul se traduce
Semiotica limbajului nonverbal în relația părinte adolescent by Livia Durac () [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
dezamăgit, fiindcă nu mai descoperă acolo firul unei adevărate drame, precum aceea trăită de el odinioară. Scrisul falsifică, prin urmare, viața. Când spune: Sunt numai un călător ce-și scrie impresiile" (asemeni criticului cu doctorat la Paris, convins prematur de relativitatea tuturor lucrurilor), povestitorul așteaptă să fie contrazis și imploră colaborarea unui auditoriu receptiv, dispus să caute împreună cu el "drama" din text, printr-o lectură "complice", tendențioasă. În acest scop, naratorul selectează din bogata recoltă a notelor de călătorie numai fragmentele
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
naratorul observă totuși că hoțul de Zenon trăiește pe ascuns cu Aglae, trecând peste orice scrupul moral. Reflecția din final ("astfel aruncă viața pe țărmul ei când valuri tulburi, când spuma lor albă și nepătată") atrage din nou atenția asupra relativității "impresiilor" pe care ni le oferă viața, cu bunele și cu relele ei deopotrivă. Dar iată ce-i mărturisește tânărul prozator lui Mihail Dragomirescu într-o notiță explicativă, însoțind textul trimis spre publicare: "Îți trimet totodată, sau cu o mică
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
III, ed. cit., p. 382: "[...] pe lângă talent, sensibilitate estetică, informație, erudiție și alte imponderabile, elementul esențial al autorității e de natură pur morală [...]. Când spunem moral nu înseamnă, negreșit, că ne raportăm la principiile decalogului, ci numai la character. Din relativitatea criteriilor estetice, rezultă tocmai nevoia autorității, adică a garanției morale de seriozitate, de conștiință profesională, de sinceritate absolută, ireproșabilă. [...] în critică, caracterul reprezintă unitatea de reacțiune estetică împotriva elementelor externe ce s-ar interpune între subiect și obiect". 128 Ion
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]