8,777 matches
-
publică a momentului, „cestiunea” cea mai arzătoare la ordinea zilei fiind conflictul româno-bulgar. Incipitul primelor două schițe este edificator: „Mă aflam în toiul conflictului româno-bulgar, în parcul de la Sinaia”, respectiv: „Pe vremea conflictului românobulgar...”. Împreună, personajele și evenimentul capătă consistență, relief și un plus de interes - literar, dar și istoric - în Boris Sarafoff!..., bucata cea mai închegată din punct de vedere epic, de altfel. Să rememorăm, pe scurt, ce se petrece în schița cu pricina. Mofturi 1900 Patru tineri, care se
I.L. Caragiale: de la literatură la istorie și retur by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/3760_a_5085]
-
în afara modernității - numai că modernitatea sa este una întoarsă, paradoxală, antimodernă. Aș putea să enumăr și alte (mici) motive de diferență în raport cu autorul Vămilor posterității (expresivă metaforă-titlu!), dar mă opresc aici: pe ansamblu, Simuț judecă drept și echilibrat, urmărind fidel relieful operei și sesizînd prompt punctele de tensiune sau controversă; textele sale sunt atrăgătoare cu sobrietate și persuasive cu măsură, informate fără ostentație și întotdeauna urbane; scrise cu o claritate și o greutate „clasică”, ele merg, întotdeauna, la obiect, fără a
Istoricul literar, canonul și politicul by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3786_a_5111]
-
rucărean de Iorga, tot cam pe acolo. Ultimul cap[itol] - propun titlul - Recapitulări și Învățăminte. În subtitlu - Judecăți etc. Cap[itolul] ar rămâne așa cum e, cu excluderea lui Petrovici 6. Poate s-ar mai afla ceva de adăugat, cu mare relief și semnificare? Exprim din nou, pentru întregul volum, preferința mea pentru maximum de grupare, de organizare și de cronologie, nu de dragul didacticismului, ci pentru a spori unitatea și organicitatea volumului. Poate afli ceva despre războiul întregirii, de adăugat la cap
Note despre cărturarul Basil Munteanu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5331_a_6656]
-
semn al insuficientei decantări a misteriilor eliadești. Și iată că după o lungă perioadă de acalmie, Alexandru Maftei își asumă un proiect dificil, ecranizarea romanului Domnișoara Christina, atât pentru faptul că romanul eliadesc este destul de static, chiar dacă personajele au un relief dramatic bine precizat, cât și pentru că aparențele melodramatice învelesc un nucleu puternic și evaziv semantic. În această privință îndrăznesc să mă pronunț en conaisseur trimițând cititorul curios la capitolul „Domnișoara Christina - un spectru în fața oglinzii modernității” din cartea mea, Decadență
Siropuri, pomezi și alifii – despre frizeria cinematografiei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3146_a_4471]
-
acestui film. Orice scenă aș alege pentru a o comenta găsesc aceeași falsitate a registrelor afective, aceeași discrepanță dintre situație și afect. Ceea ce este excesiv de disonant în film este registrul fiecărei voci în parte pentru fiecare personaj. Nu există niciun relief al acestor voci în acord cu emoția pe care doresc s-o transmită. Acești actori debitează un text, dar felul în care o fac este detașat de situația în care este inserat personajul, fără niciun rapel la propria interioritate, nu
Siropuri, pomezi și alifii – despre frizeria cinematografiei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3146_a_4471]
-
și el unele dintre rezervele exprimate de restul grupului). Respectul de care s-a bucurat autorul Direcției noi a făcut totuși ca, dincolo de animozitățile de moment, gândirea Junimii să se impună ca una omogenă. Reflecțiile acestea, în parte lipsite de relief, vin să pregătească o ipoteză destul de îndrăzneață: aceea că, în esența lui, un cenaclu nu este altceva decât unitatea minimală (și delimitabilă) a unei „comunități interpretative”. Sintagma a fost lansată de Stanley Fish în 1976, într-un eseu din Critical
Câte ceva despre cenacluri by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3161_a_4486]
-
înțelege de aici că American Experience e o carte cu teză, gândită și redactată în alb-negru. Dimpotrivă. Impresionant, în placheta lui Andrei Dósa, rămâne tocmai complexul foarte subtil de senzații, visuri și dorințe cât se poate de omenești rămase în relieful acestei deconstrucții americane. Căci „limbul tuturor posibilităților”, cum îl resemantizează la un moment dat Dósa, nu e pur și simplu respins, ci râvnit și invidiat cu candoare în secret. Atitudinea cea mai caracteristică a cărții e, dacă tot vorbim în
Window-shopping by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3163_a_4488]
-
componentă încredințată oportun povestirilor celor zece tineri. Elemente evidențiate anume de Boccaccio prin litere colorate, de forme și dimensiuni distincte, pentru a marca ramificarea discursului cuprins în spațiul ce precedă adevăratul început al nuvelei și cum se ierarhizează ele, dând relief în mod expres preambulului, contrar tradiției împămîntenite în receptarea modernă a textului, în timp ce povestirile relatate par concepute drept exemplificarea finală a tot ceea ce personajele-narante au susținut cu argumente în prealabil. Analiza punctuală a acestor diviziuni ale textului, cu deosebire a
Lucia Battaglia Ricci Pentru o nouă abordare a Decameronului by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/3125_a_4450]
-
o pune coerent în scenă. E aidoma unui luptător în ring care ține a-și etala musculatura bine dezvoltată, cu o legitimă satisfacție sportivă. Mediul indezirabil e provocat mereu la luptă, suportînd lovituri bine țintite. Meschinăria acestuia apare scoasă în relief printr-un procedeu zdrobitor și anume raportarea la repere istorice ilustre. Făcînd incursiuni în epoci glorioase, poetul își încarcă bateriile morale cu apetența unor paralelisme de-o emfază calculată. Se fortifică prin hiperbolele care îi oglindesc decepția. Aidoma unui faimos
Confruntarea cu provincia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3144_a_4469]
-
moare, omul se apropie în mod conștient de moarte, în fiecare ceas...” Nu chiar în fiecare ceas. Sentimentul morții e un bas fundamental, conștientizat numai din când în când. Altfel, prea am fi posaci. În prima tinerețe, lipsită de orice relief, fără a-mi da seama ce grenadă încercam să declanșez, din fericire prea puțin dotat s-o fac, voiam, nici mai mult nici mai puțin, să fiu pur. Umblam cu Epitet în gură cum umblă Grivei cu osul lui. Astăzi
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2922_a_4247]
-
singure. Simplă nălucire a unor ființe ce l-au iubit? Greu de spus. Oricum, o frumoasă poveste. Majoritatea pânzelor sale au rămas în cadrul familiei. "...Prindea încet-încet viață... în fața mea un tablou de o nemaipomenită sugestie. Fațada se ridica cu un relief extraordinar. Petele de verde și de alb ca niște fantasme stridente, ieșite dintr-un trecut îndepărtat. Cât despre cer, acel cer larg și înalt, grozav de înalt, era o adevărat poemă, de-un cenușiu încărcat parcă de toate ploile ce
Un fiu al lui Mihail Sadoveanu - în istoria picturii românești by Virgil Lefter () [Corola-journal/Memoirs/16035_a_17360]
-
presa, cu vizitatorii. Părea firesc să fie acolo. Franța era Franța, o simțeai în toate evenimentele, în toate coperțile expuse, în freamătul prezentărilor. La standul Chinei cartea era spectacol, recentul premiu Nobel al lui Mo Yan a dat pisc unui relief și așa de înălțime. La standul Germaniei și în tot spațiul din jur personajele cărților au dat buzna dintre file în realitate. Ce se întâmpla la standul României? Era liniște. O liniște subînțeleasă care exprima „eterna” noastră criză financiară în ceea ce privește
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2957_a_4282]
-
moare, omul se apropie în mod conștient de moarte, în fiecare ceas...” Nu chiar în fiecare ceas. Sentimentul morții e un bas fundamental, conștientizat numai din când în când. Altfel, prea am fi posaci. În prima tinerețe, lipsită de orice relief, fără a-mi da seama ce grenadă încercam să declanșez, din fericire prea puțin dotat s-o fac, voiam, nici mai mult nici mai puțin, să fiu pur. Umblam cu Epitet în gură cum umblă Grivei cu osul lui. Astăzi
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2880_a_4205]
-
Trăiască, trăiască, republica noastră.” Mi-am dat seama ascultând, că În anii liceului fusesem și eu obligată să memorez aceste poezii, dar acum ele mi se amestecau În devălmășie În minte, unde se topiseră Într-o aceeași magmă, pastă fără reliefuri, fără proeminențe. Ce greu le va fi fost profesorilor mei de atunci să le prezinte ca poezii de autentică valoare, Într-o vreme când creația eminesciană Însăși era redusă la fragmentul discursului rostit de muncitor din Împărat și proletar și
Radiografia unei săptămâni internaționale de cultură la câmpul românesc Hamilton. In: Editura Destine Literare by Anca Sîrghie () [Corola-journal/Journalistic/99_a_396]
-
mai puțin cunoscut. Scriitorii analizați, indiferent de valoare, anvergură sau importanță estetică, posedă o valoare exponențială, fiind emblematici pentru un anumit context, în acest caz, contextul „bănățean”. În volumul al doilea al cărții (1990), criticul are ambiția de a configura relieful complet al specificului cultural al Banatului, evocând figuri de jurnaliști și de poeți bănățeni mai puțin cunoscuți, sau valorificând fragmente de jurnal și pagini memorialistice, reportaje, transcrieri de casete, interviuri. Mitul Provinciei se transformă, în mod gradat, într-o proiecție
Cornel Ungureanu – 70 Seducția istoriei literare by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3348_a_4673]
-
efigie)”. Tehnica la care recurge adesea istoricul literar e aceea a corelațiilor, a asocierilor, a recontextualizărilor și situărilor „față în față” a unor scriitori (Eliade și Mihail Sebastian, de pildă). Toate acestea ne conduc la imaginea unei literaturi cu un relief contorsionat, în care luminile și umbrele, zonele de mister și cele de apolinism se întretaie, iar cuvintele-cheie, sugestiv reiterate, sunt dezrădăcinare, drum, răscruce, întâlnire, hotare. Cornel Ungureanu ne oferă, în fond, o relectură credibilă și incitantă a literaturii române, din
Cornel Ungureanu – 70 Seducția istoriei literare by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3348_a_4673]
-
de dans contemporan și performance, într-o perioadă destul de îndelungată, din 28 septembrie până în 9 noiembrie, și a cuprins spectacole, performance-uri, filme, instalații, workshop-uri. În măsura în care am putut participa la o parte dintre ele, mă voi opri asupra acestora, consemnându-le relieful. Primul contact a fost unul dintre cele mai consistente, datorat coregrafei din Marea Britanie, Colette Sadler, și companiei ei care funcționează în Germania, cu artiști din toate colțurile lumii, Yohei Yamada, Maxwell Mc Carthy și Assaf Hochman, pe cât de diferiți pe
eXplore dance festival edi]ia a VIII-a by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/3017_a_4342]
-
știrea începerii celui de-al Doilea Război) și alte asemenea irizări configurează un contur pe care, singur, romanul Medelenilor nu l-ar fi putut trasa. În sfârșit, ultimul în enumerarea mea, Vasile Voiculescu (în ipostaza sa de prozator) capătă un relief special. Ascetismul discret practicat de acesta îl face inițial pe tânărul Dinu Pillat să nu-și poată reprezenta detalii casnice (deși Voiculescu era căsătorit și era tatăl a cinci copii). După în timp, admirația se va transforma în prietenie, așa că
Mozaic existențial by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3031_a_4356]
-
celor șase epistole, necunoscute până acum, se află în biblioteca profesorului Mihail M. Robea din București. 1. Mihail M. Robea - Basme, snoave, legende și povestiri populare. Folclor din Valea Vâlsanului-Argeș. Ediție nouă, adăugită. București, 1979, 232 pagini + ilustrații. (Societatea literară „Relief Românesc“ ). 2. M. Robea - Folclorul poetic din Stroești-Argeș. București, 1980, 248 pagini + 1 f.h. (Societatea cultural-științifică „Stroești-Argeș“ ). 3. Adriana Rujan-Băjan (n. 1944), autoarea cărții Folclor poetic din Argeș. Cuvânt înainte de Costin Alexandrescu. Pitești, 1979, 422 pagini. 4. Mihail M. Robea
Dan Simonescu și unul dintre discipolii săi by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3514_a_4839]
-
condiționări”. Căci viața acestora nu se reduce la marile absențe pe care trebuie să le îndure (ar fi însemnat să avem un roman postiș, obsesional). De cele mai multe ori, ei își camuflează simbolic suferința. Aceste situații, mai cu seamă, scot în relief vocația de prozator a Lilianei Corobca. Foarte echilibrată, ea nu pune nicăieri mai multe accente sentimentale decât e necesar. Sigur că multe episoade pot fi citite în grilă dramatică (fiind niște consecințe ale alienării), dar ele sunt, în realitate autonome
O surpriză by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3265_a_4590]
-
mai simt între buricele degetelor trupul lor poros, veninul lor argintiu toate acestea ar fi trebuit să fie mult mai reale gustul morții-ntre dinți cum altdat gustul de iarbă și palmele mele în jurul cărora creștea ne-ncetat sîngele sîngele ocolind relieful atingerii tale cum răul împresoară și ocolește binele și noaptea cosmică împresoară mărunta noastră zi această zi aruncată-n cazane, fierbînd colcăind cu magma stelară laolaltă, iată toate acestea ar fi trebuit să fie mult mai reale și despre vină
Poem de Judith Meszáros by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Imaginative/15294_a_16619]
-
în preajma unei inspecții financiare cu toate că, așa cum se constată după deces, nu se atinsese nici cu o centimă de fondurile importante pe care le administra. În finalul acestei narații, final care se desfășoară în atmosfera macabră de la morgă, capătă dintr-odată relief zona misterelor care ne înconjoară existența: "- De ce?... de ce nene Anghelache? A întrebat plîngînd ca un prost cel mai tînăr. Dar, nenea Anghelache, cuminte, n-a vrut să răspunză." Cel mai apropiat de adevăr este probabil răspunsul că, speriat la culme
Caragiale și sindromul spaimei by V. Mîndra () [Corola-journal/Imaginative/15271_a_16596]
-
în sine întreaga istorie cel puțin a unei literaturi. Un autentic critic, secondat întotdeauna de un istoric literar, trudește o viață la sinteza de istorie a literaturii, chiar dacă nu o scrie în întregime, ci numai pe porțiuni"). Fără a neglija relieful sinuos, tectonica schimbătoare a actualității, Simuț pare a se orienta cu mai multă naturalețe și dexteritate în perimetrul unor valori consacrate, aparținând trecutului, dar care sunt departe de a fi clasate. Din această disponibilitate spre deschidere a creațiilor purtând girul
Paradoxurile revizuirii critice by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/15353_a_16678]
-
știe să facă cerere de intrare în colectivă? A fost, ca să rezonăm în cheia unui comentator actual al eminescianismului, o sacrificare a poetului - și nu numai a lui: a întregii poezii românești. Pauzele în scris, aceste blancuri din jurul apostrofurilor, dau relief textului, sunt ca diezii și bemolii poeziei, arată intenția. Desființarea lor duce la un text șters, la un basorelief lustruit. Și, încă, să zicem că Eminescu "rezistă" ce ne facem, însă, cu Alecsandri care a scris pentru aceste pauze, care
Forme cu aprostrof în poezia eminesciană by N. Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/15398_a_16723]
-
sale din postumele eminesciene 12), amintește că și regretatul Șerban Cioculescu cerea apostroful în poezia eminesciană. Mai mult: dl. Prof. Gh. Bulgăr restituie apostroful eminescian pentru postumele eminesciene, fiind pentru prima dată după reforma din 1953 când textul poetului capătă relief. Noi înșine am editat Luceafărul de M. Eminescu într-o formulă sinoptică 13), arătând la subsolul textului pe care-l stabilim opțiunea fiecărui editor pentru apostrof (și punctuație). Ediția întreagă a antumelor eminesciene, definitivată de bun timp, așteaptă tiparul. Ni
Forme cu aprostrof în poezia eminesciană by N. Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/15398_a_16723]