1,047 matches
-
literare”, „Provincia literară”, „Curentul”, „Gazeta Transilvaniei”, „Țara Bârsei” ș.a. În presă, va semna articole, note și însemnări, recenzii și versuri, traduceri din Jean Richepin și Charles Baudelaire. În 1934 îi apare volumul de poezii În sus. Lirica lui F., cu reminiscențe bine filtrate din Tudor Arghezi, V. Voiculescu și Nichifor Crainic, are ca motiv central eterna sete de ideal, transpusă într-un bogat registru imagistic. Poetul se răsfață într-un univers mirific, sideral, în care stelele, soarele, tăcerile, visurile și amintirile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287060_a_288389]
-
esență, textul este în cel mai bun caz cu multiple fețe, dacă nu ambivalent. Waltz nu rezolvă nici una din tensiunile conceptelor realiste centrale, cum ar fi anarhia, puterea sau balanța puterii. Teoria sa se bazează pe o serie de dihotomii, reminiscență a disputei realism-idealism, pe care nu le probează în întregime. Într-adevăr, problema cu lucrarea lui Waltz, decretată imediat după apariție drept text paradigmatic al neorealismului, nu este doar faptul că ea constă în principal din idei vechi îmbrăcate într-
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
cu situația actuală și remediile sale posibile - de unde politica drept artă a posibilului (Strange 1984: 184). Cercetătorii n-ar trebui să elaboreze planuri sau să prescrie remedii despre care se știe că sînt imposibile. Pe de altă parte, ca o reminiscență a lui Carr (vezi cap. 2), prudența lui Strange în fața unei retorici a rațiunii și realității, folosită ca metodă conservatoare de apărare. Un funcționar guvernamental care nu reușește să blocheze o schimbare propusă, poate argumenta că aceasta nu este în
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
poltronerie comit o sumedenie de încurcături. Intră și miraculos creștin, fiindcă arhanghelul Mihail cu ceata lui ajută pe Țepeș împotriva păgânilor asistați de oștile Satanei. Eroul principal romanțios este Parpangel, în alergare neostenită după a sa Romica. O mulțime de reminiscențe clasice sunt folosite în noua epopee, cu efecte comice, dat fiind mediul degradat. Vocația lui Budai-Deleanu e în direcția verbală, și numele țiganilor formează un genial catalog grotesc de sonuri: Aordel, Corcodel, Cucavel, Guladel, Parpangel, Parnavel, Șuvel, Bambul, Bobul, Bumbul
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
pe-o harpă, Pe fire lungi, tăcerea fără soare Și plictiseala, umedă, coclită, Apasă peste viața-mbătrînită. Capitolul XXVI TRADIȚIONALIȘTII ION PILLAT Ion Pillat (1891-1945) a început cu poeme de un parnasianism exuberant, țipător, sub direcția lui Al. Macedonski, însă cu reminiscențe din mai toți poeții români (Bolintineanu, Alecsandri, Eminescu, Coșbuc). Impulsiunile sălbatece împrumutate de la poetul Nopților sunt de un delir factice, totuși de o artă deplină pentru un începător atât de tînăr: E-n mine-o herghelie de armăsari. Sunt unii
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
cotidian. În pofida acestor modulații, universul imaginar al autoarei rămâne extrem de coerent, continuând să reverbereze aceleași obsesii, accentuate și acutizate în versurile din urmă. M. scrie o tragică poezie a existenței, cu rădăcini în experiența bacoviană, din care răzbat inițial câteva reminiscențe intertextuale: „Vecinii, colegii, bârfa și îndrăzneala de a ți se spune că trăiești/ La periferia societății./ Dar seara-i adâncă și ploaia violetă, amurgul violet,/ Cerul violet, boala și groaza viorii violete, marea violetă...” (Provincie veche). Aidoma precursorului său, poeta
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288038_a_289367]
-
de tentația degajării eliptice a afectului” (Lucian Alexiu). Cântecul materiei (1973), selecție din versurile de până atunci, și Cumpăna bucuriei (1975; Premiul Asociației Scriitorilor din Cluj-Napoca) cristalizează îndeajuns de pregnant traseul și profilul poeziei căreia F. îi rămâne fidel. În Reminiscențe naive (1977), Gulliver (1979; Premiul Asociației Scriitorilor din Cluj-Napoca), Istorie personală (1983; Premiul Uniunii Scriitorilor), De toamnă (1986), Decorul speranței (1988), Jucător de rezervă (1992), dimensiunea reflexivă, meditativă evoluează către o autoscopie lucidă, nemiloasă, menținându-se o dreaptă cumpănă între
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286977_a_288306]
-
1966; Omul modern, București, 1967; Reflexii critice, București, 1968; Ritual solitar, București, 1969; Poezie și critică, Cluj, 1971; Sentiment de vârstă, București, 1972; Cântecul materiei, cu un portret de Veronica Porumbacu, Cluj, 1973; Secțiuni, București, 1974; Cumpăna bucuriei, Cluj-Napoca, 1975; Reminiscențe naive, București, 1977; Aspecte ale poeziei de azi, I-III, Cluj-Napoca, 1977-1984; Gulliver, București, 1979; Prezența criticii, București, 1982; Istorie personală, București, 1983; De toamnă, București, 1986; Decorul speranței, București, 1988; Jucător de rezervă, București, 1992; Jurnalul unui poet leneș
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286977_a_288306]
-
trecutul în "esența sa extratemporală" (adică la alt diapazon decât acela obișnuit, eliberat de "orice contingență"), printr-un "dozaj exact de memorie și uitare"17. Cu alte cuvinte, memoria involuntară scoate la lumină un întreg cortegiu de lucruri "uitate", de "reminiscențe" (conținuturile refulate ale psihicului sunt doar o categorie aparte), iar acest proces, o dată pornit, se cere consumat până la capăt printr-un intens "efort de rememorare" ce poate reuși sau eșua, după caz. În una dintre cele mai consistente lucrări dedicate
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
de vizitatori, mulți dintre ei preferând să vină aici în ziua echinocțiului de primăvară când umbra lăsată de razele soarelui pe templu este asemuită cu profilul unui șarpe. Interesant este amestecul a mai multor stiluri arhitecturale, de la stilul mexicanizat (o reminiscență a stilurilor central mexicane) la stilul Puuc, tipic mayaș, întâlnit în ținuturile joase nordice ale civilizației Maya. Situl arheologic cuprinde mai multe construcții din piatră aflate în diferite stadii de conservare, multe dintre ele fiind restaurate recent. Clădirile sunt conectate
CENTRE ȘI REGIUNI TURISTICE, PARTEA I AMERICA ȘI EUROPA by Daniela Larion () [Corola-publishinghouse/Science/552_a_1086]
-
sluji ca o armă În lupta clasei muncitoare. (Ă)”. Marin PREDA: „Unii scriitori avansează repede răspunsul că au «Înțeles» critica, și-au «Însușit-o», dar când trec la actul de creație, introduc În scrisul lor cu aceeași ușurință clișee vechi, reminiscențe. Iată de ce, deși socotesc că am avut destul de Învățat din criticile care au fost aduse Întâlnirii din pământuri, aș prefera să-mi amân răspunsul până când publicarea cărții la care lucrez acum va arăta concret În ce măsură mi-a ajutat critica literară
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
iarnă să dea primăvara!» Năravul de a reda prin alte cuvinte lucruri deja existente În versurile altora este Încă răspândit la unii dintre poeții noștri tineri, care cred că pot suplini În poeziile lor lipsa cunoașterii temeinice a vieții prin reminiscențe literare. Uneori această tendință se traduce de-a dreptul prin plagiat. În același număr al revistei Almanahul literar a fost publicată o poezie cu totul nesatisfăcătoare a lui Aurel Rău, intitulată Vasile Roaită (Ă). Semnificațiile mari pe care le are
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
poetic al lui Horațiu (1991). În exegeze dedicate romanului latin, Florica Bechet studiază motivul prostiei în Satiriconul lui Petroniu (1989) și I. Fischer registrul și intensitatea muzicii în scena banchetului lui Trimalchio din aceeași scriere (1992-1994). Mai mulți interpreți identifică reminiscențe culturale antice în spațiul românesc: Cicerone Poghirc dă articolul Ecouri clasice în poezia lui Eminescu (1968), Maria Marinescu-Himu scrie studiile Romanul grec în literatura română (1965) și Plutarh în literatura română (1969), iar Gabriela Creția stabilește unele analogii între poezia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289992_a_291321]
-
cu aceeași semnificație generală. Cuvinte precum apatheia, gnosis și theoria au o istorie ne-creștină și o istorie creștină. ,,Their Latin equivalents were free from the fain reminiscence of Stoic or Gnostic or Platonist” (,,Echivalențele lor latine erau departe de reminiscențele stoicilor, gnosticilor sau platonicilor”). Cassian a adoptat sistemul evagrian, divizând însă existența umană în două părți și a utilizat două căi: calea virtuții pentru viața practică și calea contemplației pentru viața teoretică (contemplativă). Această diviziune este mai mult implicită decât
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
o transpunere plină de pătrundere, într-o cizelare extremă, o recreație aproape: Poemele către Ead (la care a lucrat zece ani). B. a fost singurul nostru expresionist declarat. În ciuda unității de viziune, mijloacele poetului nu par prea sigure, numeroase fiind reminiscențele din Baudelaire, Arghezi, Blaga, Bacovia, chiar din Topîrceanu. Pregnanța și forța brutală a imaginii, pateticul unit, la modul insolit, cu prozaismul (Domestice), atrocele aliat cu persiflajul (Din flașnetă), trecerea, bine susținută, a unor conținuturi abisale în simbol sunt, însă, calități
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285811_a_287140]
-
contestat, la începutul anilor '60, de către un centru alternativ, Beijingul. Un alt regim leninist "autonom" se poziționa în competiție cu centrul clasic pentru a câștiga supremația asupra comunismului internațional. O situație cu adevărat unică și care va culmina cu implozia reminiscențelor revoluționare ale leninismului (Copilaș: 2009c, 89-111). Leninismul asianizat disprețuia leninismul europenizat ca o capitulare ideologică în confruntarea cu capitalismul global. Prefer conceptul de leninism asianizat în locul maoismului, cu care nu se confundă în ciuda faptului că împărtășește numeroase similarități deoarece beneficiază
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
nu erau însă constante, variind în funcție de obiectivele pe termen scurt și mediu ale regimului. Nu și-a respectat însă promisiunea de a se manifesta indulgent și cu clemență la adresa foștilor combatanți anticomuniști, "iar procesele politice, deportările, arestările, și execuțiile secrete, reminiscențe ale regimului stalinist al lui Rákosi, au revenit încă o dată în prim-plan". De asemenea, partidul însuși a cunoscut metamorfoze majore: s-a birocratizat, pentru a fi cât mai sigur de sprijinul membrilor săi, coalizați și de represiunea exercitată asupra
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
aprecieze ceea ce se face azi" ("Întâlnire la nivel înalt...": 1988, 63-64). Dincolo de tușa mediatică a discursului se observă foarte clar că ideile lui Gorbaciov sunt cu adevărat sincere, excedând cadrul semantic al limbii de lemn în ciuda faptului că păstrează, inevitabil, reminiscențe ale acesteia. O sinceritate "burgheză", deloc leninistă, care nu avea cum să nu îl îngrijoreze, așa cum vom vedea, pe Ceaușescu. Fermitatea deciziei lui Gorbaciov de a încheia Războiul Rece este reflectată deosebit de pregnant în capacitatea acestuia de a înțelege și
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
și acribia cu care sunt reconstituite spațiile de joc. Pe dom' profesor profesor universitar la Drept, Drept Penal l-am văzut până acum vegetând pe pontonul de vacanță, slujit de aghiotantantul său, Sile, care își abordează fiul cu apelativul "boule" (reminiscență din anii în care tatăl său era un profesionist al reeducării), dar, din acest flash-back aflăm că în Securitate era unul dintre șefii de temut. Așa se explică de ce azi cuplul Albulescu-Vișan este atât de bine sudat. Complicitățile din trecut
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
pacienții. Părerea lui este că a sfârșit prin sinucidere. Cert este faptul că, de prin 1913, începe să arate ușoare semne ale unei oboseli sufletești, care s-a accentuat continuu. Viața îi fusese grea cu deosebire, urcușul abrupt, dislocările amare, reminiscențele puternice. Citadin, deprins cu marile metropole ale Europei, iubea viața retrasă până la anonimat. Fără familie proprie, avea o accentuată vocație familială. Așa se face că în acești ani își petrecea constant verile la fratele său, Dumitrache Brăescu, notar la Galbeni
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
Ei, ce faci? Nu răspunzi? Unde ești? Ha, mi-ai luat jumătatea aceea ți te-ai dus cu ea! Du-te, domnule, du-te!" Ducă-se! Marieta: Parcă spuneai că ai scăpat de... Octav: Eh, mama, mai greșesc... mai am reminiscențe... resturi... resturi... resturi... Matei: Mă rog, e treaba ta... Eu în cîteva zile rezolv toate chestiile... Marieta și cu Costache or să te ajute... Octav: Cum, și mama! Vezi, mama, n-ai scăpat de patron! Și n-ai să scapi
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
grupurile de vârstă și care sunt circumscrise diverselor etape ale vieții: școală, timp liber, serviciu militar, asociații de veterani, etc. Timpul trăit În colectivitate, subliniază Georges Perec (1978), „caracteristicile sale, evenimentele mărunte creează un spațiu referențial comun, un fond de reminiscențe Împărțiteă Chiar și În absența evenimentelor marcate de marile crize sau de război, timpul social se desfășoară Întotdeauna prin intermediul modificărilor istorice care se imprimă În generații istorice diferite, mai ales atunci când se consideră o durată suficient de Întinsă, ca aceea
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
dar și în amestec cu vită) și rulată sub forma micilor noștri, ce se înfig apoi în țepușe și se rumenesc la grătar. Apropo, oare nu este cumva obiceiul românesc de a mânca mititeii cu scobitori înfipte într-înșii o reminiscență a vremurilor de demult, când se frigeau în țepușe? Mititei fac și bulgarii (sub numele de kebabceta), din carne tocată de vită, porc sau oaie (uneori se pune pui!). De fript, se frig tot pe grătar, doar forma mult mai
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
influență arabă). Parfumurile florale, mai deloc întâlnite în bucătăria medievală, apar în Italia secolului al XV-lea și, două secole mai târziu, inundă toate preparatele culinare. Pe de altă parte, absența din manuscris a oricărei rețete de ciuperci reprezintă o reminiscență a Evului Mediu culinar, care vedea doar alimente demne de dispreț, „țărănești“, în aceste fructe ale pământului. Nu găsim nici rețete pentru gătirea curcanului, deși ele apar în cărțile italienești de bucate încă din 1570 (Scappi, Opera). Influența turcească există
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
1975, ajuns la momentul retrospectivei poetice, V. își va retipări placheta debutului cu mențiunea că „are rolul uverturii”, atrăgând astfel atenția asupra îmbogățirii în timp a propriului repertoriu liric. A semnat și cu pseudonimele Ion Necula, Bruno Siriani. Cu marcate reminiscențe din lexicul eminescian, dar și din Lucian Blaga, Tudor Arghezi și Ion Pillat, lirica de tinerețe a lui V. cultivă motivul voiajului pe mare și peisagistica marină, însă fără mari îndrăzneli de sonoritate: „Lângă coapse bate marea/soarele se-nmoaie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290651_a_291980]