1,643 matches
-
Tema privind sfârșitul istoriei devine una dintre caracteristicile fundamentale. Istoria nu mai reprezintă, așa cum e perspectiva hegeliană, forma de manifestare fundamentală a umanității. Sfârșitul istoriei nu se referă numai la terminarea curgerii existențiale (așa cum era văzută în perioada medievală și renascentistă), ci mai degrabă la un sfârșit al civilizației și al culturii occidentale așa cum se manifestă în structura sa clasică (așa cum este văzută de Gehlen ori Fukuyama). Sfârșitul istoriei pregătește intrarea în postistorie și prin aceasta civilizația occidentală se va transforma
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
lucrarea Les Mots et les Choses, tradusă în limba română Cuvintele și lucrurile, Editura Univers, București 1998, prezintă știința Renașterii a fi dezvoltată în jurul semnelor cu statut și încărcătură de simbol. Astfel în conformitate cu concepțiile noastre dezvoltate în lucrare universul cultural renascentist este prezentat ca un unul dezvoltat în jurul imaginarului pulsional fiind dominat de acesta. Aceeași concepție o regăsim și în cadrul lucrărilor lui Ioan Petru Culianu, care în lucrarea sa Iocari Serio. Știință și artă în gândirea Renașterii, Editura Polirom, Iași 2003
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
dominat de acesta. Aceeași concepție o regăsim și în cadrul lucrărilor lui Ioan Petru Culianu, care în lucrarea sa Iocari Serio. Știință și artă în gândirea Renașterii, Editura Polirom, Iași 2003, reia concepția lui Foucault și o dezvoltă susținând pulsionalitatea culturii renascentiste. 153 Jakob Burckhardt, Cultura Renașterii în Italia, Vol. I, Editura Meridiane, București, 2000, p. 216. 154 Eugenio Garin, Întoarcerea filosofilor antici, Editura Omniscop, Craiova, 1998, p. 21. 155 Ibidem, p. 18. 156 Jakob Burckhardt, Cultura Renașterii în Italia, Vol. I
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
argument�nd chiar c? morfologia arhitecturii gotice este la fel de �ndatorat? vitraliului, a c?rui transluciditate poten?eaz? notă sacr? a spa?iului, ca ?i statuilor-coloane, cu draperiile lor liniare ?i fizionomiile stereotipe, care emerg din �ns??i materia arhitectural?. Arhitectură renascentist?, cu teoriile lui Brunelleschi, Alberti sau Bramante, ?i �nf?ptuirile ei ce vor marca ap?-sat genera?iile urm?toare s�nt firesc prezentate �n contextul amplei mi?c?ri de redescoperire a antichit??îi care a cuprins pe to
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi () [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
deoarece aici este necesar să găsim numitorul comun al celor mai diferiți scriitori, uneori chiar al unor scriitori din multe țări. Deoarece istoria artei a stabilit o serie de stiluri aproape unanim acceptate, cum sunt stilul clasic, stilul gotic, cel renascentist și barocul, pare interesant să încercăm să transferăm acești termeni la literatură. Dar făcând aceasta, ne întoarcem la problema relației dintre arte și literatură, la problema paralelismului artelor și la aceea a succesiunii marilor perioade ale civilizației noastre. 245 <titlu
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
vizual, ci și auditiv, tactil etc. Dacă stăpânim o metodologie a modulului de expunere a obiectelor de artă În muzee și, fără Îndoială, că urmând pașii acestor manuale curatoriale, am Învățat să expunem o pânză de Rembrandt sau o statuie renascentistă, mai sunt acestea valabile pentru lucrările lui Bill Viola sau ale lui Damien Hirst? Răspunsul este intuibil. Ne confruntăm cu o transformare radicală a modului de ființare a artei contemporane care solicită alte formule de expunere, radical distincte față de cele
Polarităţile arhitecturi by Anca Mihaela Cioarec () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92991]
-
adversarul monarhiei limitate pe care a considerat-o "anarhie" și, prin urmare, a fost un adversar ideologic al lui Clarendon care susținuse monarhia mixtă. Ideea unei guvernări mixte, guvernare în "proporție armonică", a fost pentru prima dată susținută în mediul renascentist, fiind inspirată de filosofii neoplatonici. Se consideră că republica Veneției a fost singura realizare a ideii de constituție mixtă, fiind lăudată pe parcursul secolului al XV-lea de mulți autori italieni (mai puțin de Machiavelli). Analogia cu armonia muzicală se întâlnește
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
Hill, asumpția lui Nixon, potrivit căreia, de obicei, calea corectă este opusul căii mai simple - și, bineînțeles, președintele alege calea corectă - pare "un produs aparte al gândirii protestante a americanilor din linia întâi"262, străin arsenalului retoric antic sau chiar renascentist, însă nu mai puțin eficace, în situația de față, în care publicul țintă al lui Nixon, alcătuit din "(persoane cu vârstele cuprinse - adăugirea mea) între 30 și 40 de ani din suburbii"263 manifestă, încă, o afinitate semnificativă față de un
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
altceva decît imitarea lui Michelangelo, a lui Rafael sau a lui Tizian. Tot ce se creează de acum înainte este "în maniera" cuiva. Manierismul este cu atît mai ușor de imitat cu cît este o codificare oarecum formală a artei renascentiste italiene. Sub această formă Renașterea se răspîndește în Europa. Ea provoacă un elan aritistic care aclimatizează și adaptează la temperamentele naționale formulele noi elaborate la Florența, la Roma sau la Veneția. Răspîndirea Renașterii Minunile artei italiene au fost cunoscute destul de
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
de contrastul dintre fațadă, ca'e te invită să intri în biserică, și interior, unde totul este organizat în jurul misterului divin. Dacă arhitectura și sculptura apar ca dementele cele mai caracteristice ale artei baroce, pictura, fără si cunoască strălucirea celei renascentiste, este și ea influențată de noua sensibilitate. La Roma domină stilul monumental al ui Carrachi (Luigi, Agostino, Annibal). Dar capodoperele picturii baroce sînt realizate de Caravaggio, care reprezintă sfinții și se Hristos cu trăsăturile oamenilor și femeilor din viața de
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
baroc important care a fost semnalat este contemporan cu o estetică clasică care susține exact ce-i eîte contrar și care influențează profund arhitectura: palatul Luxemburg construit de Salomon de Brosse pentru Maria de Medici nu evidențiază barocul, ci Florența renascentistă. Clasicismul se întîlnește și în pictură cu Nicolas Poussin, Claude Gelée zis "Le Lorrain" sau Georges de La Tour. În sfîrșit, influența lui Malherbe și evoluția lui Corneille, care încearcă să fixeze reguli precise pentru limba franceză, scenica și realizarea teatrală
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
că știința se bazează pe experiență și rațiune, el a deschis calea unei atitudini științifice care va permite toate descoperirile ulterioare. O lume nouă își face deci apariția din anii tulburi 1560-1660. Dacă s-a născut din anticipațiile umaniste și renascentiste, trăsăturile sale se deosebesc fundamental de cele ale începutului secolului al XVI-lea. Nu numai pentru că răsturnarea complexului de împrejurări pune capăt unei perioade de optimism, în care totul părea posibil. Nu numai pentru că sensibilitatea timpului exprimă în artă sau
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
a luat-o militărește cu prescurtările lui agramate. Lindstedt n-a scos un cuvânt toată ziua, dar conf. lui B.-A. e foarte competent. B.-A. e de părere că există două tipuri de inseminatori: cei scabroși și vorbăreți, "fecundatorii renascentiști" și al doilea tip, taciturn, serios, eficace, "puritanii cu seringa". Foarte neplăcut că n-avem un consilier permanent la Visby-Klintehamn. Kling e slab și la capitolul consiliere, nu are viziune de ansamblu. Pare imposibil să facem selecția personalului prin intermediul centralei
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
strateg electoral sub contract, după-amiaza - beneficiar a trei burse occidentale, pe la 17:00 - propagandist, spre seară - comentator imparțial pe trei programe de televiziune și patru posturi de radio, noaptea - constructor de partide politice din hârtie creponată, în zori - filozof, politologul renascentist român rămâne inepuizabil. Un campion aproape absolut al suptului la toate țâțele europene, atlantice, transatlantice, nord-atlantice dar și locale se dovedește cel poreclit astăzi, cu o tușă genială, Parvenide. Altfel, om cu multă doxă, foarte muncitor, Domnia sa a ajuns să
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
o primă etapă, reîntoarcerea la cultura și spiritualitatea greco-romană, cea care cu multe secole înainte ilustrase tipologia omului universal. Secolele XIV-XVI au rămas în istoria culturii și civilizației europene sub simbolul Umanismului, perioada Renașterii și a Reformei. Stilul de viață renascentist a generat schimbări majore în toate planurile vieții sociale și, fără îndoială, în domeniul educației și învățământului. Vechiul sistem de instrucție și educație medieval se dovedise dogmatic, rigid, dar mai ales rupt de orice contact cu realitatea imediată. De data
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
gânditori, trăitori în spațiul italic în secolele XIV-XVI (Leonardo Bruni Aretini, Leon Battista Alberti, Vittorino Rambaldoni etc.) vorbea despre nevoia de educație a tinerilor, o educație aferentă schimbărilor petrecute în viața economică, politică și culturală din comunitățile italiene. Iluștrii corifei renascentiști au exprimat sentimentul încrederii constante în menirea și funcțiile educației, dar și în posibilitățile nelimitate de dezvoltare psihorațională și emoțională a copilului/ tânărului. Apărea din nou, după mai mult de zece secole, ideea asigurării unei educații variate a copiilor, care
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
în mod echilibrat efortul fizic cu cel intelectual în demersul paideutic. Toate mutațiile petrecute în viața și în activitatea oamenilor din micile, dar puternicele republici italiene ale epocii, demonstrau că spațiul italic devenise centrul cultural al Europei, modul de viață renascentist răspândindu-se și în alte state ale Europei, precum Țările de Jos, statele germane, Țările Române etc. Erasmus din Rotterdam (Erasmus Desiderius Rotterdamus, 1466-1539) a îngemănat la superlativ noua direcție umanistă a Europei. Marele umanist olandez s-a afirmat cu
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
omului universal. Cultivarea gustului pentru studierea limbilor clasice a fost unul dintre obiectivele pedagogice majore ale acestui mare gânditor umanist francez. Opera sa de referință rămâne Gargantua și Pantagruel, o lucrare care, într-o formă originală, prezintă educația de tip renascentist, opozantă educației de tip scolastic-medieval. Ca și Erasmus din Rotterdam, Rabelais exprimă în această lucrare disprețul nedisimulat față de ignoranța și obscurantismul dogmelor creștine. Evidențiind incidența nefastă, pe care ignoranța călugărilor o are asupra oamenilor obișnuiți, în special asupra nevoilor lor
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
antice și încheiată odată cu apariția Iluminismului (sfârșitul secolului XVII). La rândul său, etapa căutărilor o putem divide în: * filonul social al gândirii filosofice din Grecia antică; * filonul social al gândirii filosofice creștine din Evul Mediu; * filonul social al gândirii filosofice renascentiste și a secolului clasic. b. filosofia istoriei (politică); începe odată cu Iluminismul și se încheie la mijlocul secolului XIX. Atunci când adevărul a fost posibil, când cugetarea umană a cucerit puterea de a-l scoate la iveală, înlăturând zgura opiniei și erorii, atunci
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
înfiripării logosului sociologiei. Prin aceasta întărim ideea potrivit căreia perioada Evului Mediu nu a însemnat o decădere a forței spiritului, ci dimpotrivă, o racordare a acestuia la realitățile vremii, înregistrând un proces complex și contradictoriu menit să pregătească apariția gândirii renascentiste. Ideea nu de puține ori trâmbițată, potrivit căreia, pentru cultura ulterioară, Evul Mediu reprezintă o "moștenire refuzată" este respinsă radical de istoria sociologiei. Gândirea socială din filosofia medievală este justificat înscrisă în universul gândirii fondatoare a sociologiei. Bibliografie Le Goff
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
aceste patru școli. Renașterea și Reforma, prima strict spirituală, a doua cu o dimensiune largă de masă, au creat cadrul favorabil apariției unor idei cu totul novatoare cu privire la viața socială. Autorii lor sunt astăzi cunoscuți ca personaje importante ale vremii, renascentiști înscriși în cartea de aur a spiritualității europene. Viața. S-a născut în Florența la 3 mai 1469, fiind cel de-al doilea fiu al avocatului Bernardo di Niccolò Machiavelli și al soției sale, Bartolommea di Stefano Nelli. Ambii părinți
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
Studii de istorie a filozofiei universale, Vol. V, Editura Academiei RSR, București, 1977 Viața. S-a născut la Londra, tatăl său, nobil englez, fiind un reputat judecător. Este recunoscut astăzi ca important avocat, scriitor, om de stat și gânditor umanist renascentist. Și-a desăvârșit educația întâi la școala St. Anthony și apoi la Oxford. Din 1510 până în 1518, Morus a fost unul din cei doi subșerifi ai orașului Cardiff, o poziție ce presupunea multă responsabilitate și în care și-a câștigat
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
care o vorbea, adică dialectul toscan (prin subdialectul florentin). Această lucrare a devenit curînd foarte cunoscută și citită, încît, prin ea, acest dialect s-a impus ca bază a limbii literare italiene moderne. Astfel, încununată de activitatea unor mari personalități renascentiste Dante Aligheri, Francesco Petrarca și Giovanni Boccaccio -, italienii și-au fixat limba literară încă din secolul al XIV-lea, exemplul lor fiind urmat de celelalte popoare romanice occidentale și, apoi, de popoarele germanice, iar, mai tîrziu, de popoarele est-europene. Consecințele
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
XVI-lea), s-a realizat tipul cultural vest-european cu o importantă componentă lingvistică, care-l deosebește fundamental de tipul antic, atît de cel grecesc, cît și de cel roman, dar și de tipul medieval de pînă atunci. Omul de tip renascentist, care a fost continuat de tipul modern, tinde să călătorească, să cunoască mai multe popoare și să vorbească mai multe limbi. De aceea, în vreme ce gînditorii antici își bazau opiniile despre limbă exclusiv pe fenomenele limbii proprii, reducînd chiar proble-ma originii
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
se impună, chiar dacă aveau o bază dialectală, ca limbi unice de cultură pentru tot spațiul în care erau vorbite idiomurile, indiferent de fragmentarea lor dialectală, așa cum odinioară se manifestaseră limbile de cultură ale grecilor și romanilor în antichitatea pe care renascentiștii o redescoperiseră și doreau s-o valorifice. În epoca modernă însă, limba literară unică a fost puternic legată de cea de națiune și de stat național, încît italienii, vorbitori ai unor dialecte numeroase și diferențiate în mod pronunțat, au acceptat
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]