5,534 matches
-
poate fi înlocuit cu oricare dintre cele trei, pentru că toate funcționează de fapt ca verbe de declarație („a spune - cu tărie, insistență”). Apartenența la această serie oferă chiar o explicație pentru folosirea actuală a verbului: din dorința de a evita repetiția verbelor de declarație, autorii sunt în căutarea cât mai multor sinonime. Dacă într-un mesaj oral a zice se poate repeta de zeci de ori (eu zic... și atunci el zice...), în textul scris se încearcă alternarea unor verbe între
Emfatizare - emfazare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6562_a_7887]
-
explicate: ,,Oh, it’s still the greatest, the greatest, the greatest /You, your sex is on fire”! 9. Benny Benassi - Satisfaction - nu prea vă simțiți în starea potrivită pentru o partidă hoț? Ascultați „Satisfaction” - un ritm energic și pasional, o repetiție ce te stârnește, te incită și te aprinde: „Push me/ And then just touch me/ Till I can get my/ Satisfaction”. 10. Tyrese - On Top of Me - o piesă R&B încărcată de senzualitate, cu ritm și versuri sexy, ce
Top 10 melodii pe care poți face dragoste by Badoiu Raluca () [Corola-journal/Journalistic/64980_a_66305]
-
și se păstrează. O generozitate încercată e, deci, tâlcul acestei poezii în afara edițiilor. Venind, învelită în foița fină a unei alegorii muzicale, din partea unui poet care, la sfârșitul anilor '40, nu avea pentru ce mulțumi, e însăși pilda iertării cu repetiție. Aceea pe care o luminează, pe o scenă tot mai îngustă, fiecare noapte de Înviere.
Patimile viorii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6405_a_7730]
-
mai am emoții cum aveam la început, a fost mai ușor pentru că nu suntem la prima reperezentație. Mama mea este regizorul piesei și m-a corectat de fiecare dată când am greșit. E frumos să lucrez cu ea, pentru că după repetiții spunem bancuri. Mi-aș fi dorit să fie și tata aici, să mă vadă, însă acesta este un subiect despre care nu vreau să vorbesc prea mult", a declarat Carol pentru Click.ro.
Fiul lui Șerban Ionescu, cuvinte cutremurătoare despre tatăl său by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/60821_a_62146]
-
zilelor care trec prea la voia întîmplării. Dacă un muzician nu repetă zilnic, e mort. La alte arte, povestea asta e mai relativă. Vocația, harul, însă, nu se împlinesc fără muncă, fără ore și ore și ore de studiu, de repetiții, de discuții. Experiența personală a fiecăruia, tipul de cultură, curiozitatea fiecăruia, educația fac diferența. Am stat, într-o dimineață, în sala Cazino-ului. Repeta dirijorul Cristian Mandeal cu Orchestra de Tineret a României, înființată tot la Sinaia, acum cîțiva ani
Plînsul violoncelului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6113_a_7438]
-
teme de zi și de noapte din existențele noastre. Actori minunați care își iubesc și își respectă profesiunea, care cîntă live, care se mișcă liber în cuget și în simțiri, disponibili, deschiși, proaspeți. Repet, dincolo de momentele exagerat de lungi, de repetiții reziduale, de prea mult zgomot și sclipici, această punere în scenă are o emoție sfîșietoare, o sumă de imagini, de desene, de comentarii cu haz de necaz care te prind în fantasme fel de fel, în povești ce nu-ți
În fața și în spatele ușilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6409_a_7734]
-
la Brașov. De asemenea, clipurile publicitare menite a-i prezenta pe soliști s-au bazat pe întrebări formulate în mare parte într-o autentică „limbă de lemn" cu totul nepotrivită domeniului muzical, relației cu publicul meloman. Nu avem pretenția ca repetiția specială pentru fixarea luminilor scenei, pentru poziționarea camerelor de luat vederi, să beneficieze de manechine de probă, așa cum se întâmplă aceasta în cazul televiziunilor din centrul și din apusul Europei. Dar consider firesc ca tinerii orchestranți, cei mai valoroși tineri
O selecție promițătoare pentru „Eurovision Young Musicians 2010“ by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/6425_a_7750]
-
de reper. E relevant mecanismul psihofiziologic al legii în cauză. Creierul constituind un organ repetitiv prin centrii săi senzitivi, imitația se înfățișează ca un principiu al comportamentului social. Repetarea e un instrument al integrării noastre într-o colectivitate. Dar prin repetiție impresiile nu mai rămîn aceleași, intrînd în joc imaginația, din îmbinarea căreia cu mimarea iau naștere imagini și idei ce pot fi taxate drept originale. Legea sincronismului, propusă de E.Lovinescu în Istoria literaturii române moderne, întemeiată pe legea imitației
Melancolia cunoașterii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6437_a_7762]
-
finețea expresiei mai mult decât la concizia ei, Grigurcu se numără printre acei autori care sunt convinși că, în degustarea estetică, drumul cel mai scurt e drumul cel mai prost, savurarea unui text cerând o desfășurare migăloasă, cu meandre și repetiții, iar nu secvențe lapidare de searbădă eficiență telegrafică. Iată de ce autorul scrie atent și minuțios, având ceva din tacticoasa rutină cu care păsările solitare, atunci când își fac cuibul, își aleg, fir cu fir, paiele. E un meticulos acerb cu prețiozități
Un meticulos by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6451_a_7776]
-
templele grecești, erau cu desăvîrșire fanatizați, adică posedați de un duh la care nu puteau ajunge decît în momentele de exaltare. Fanatismul e stadiul la care ajungi în urma acutizării unei stări, și de aceea e fanatic cine își cultivă prin repetiție o virtuozitate sau o dispoziție, așteptînd apoi răbufnirea sa paroxistică. Sub unghiul profunzimii, doar viciul întrece în intensitate vigoarea deprinderilor fanatice. Un poet este prin excelență un fanatic al exaltării lirice, viața avînd sens numai în măsura în care, în momentele de inspirație
Dicteu din înalt by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6355_a_7680]
-
se consumă perioada „legală” a curentului, înainte de ghilotina Tezelor de la Mangalia - și în cronologia operei dimoviene din jurul celor 3 ani, 1968-1970, în care, la mari intervale, se aude la microfonul Radioului național vocea poetului. Spre a nu cădea în păcatul repetiției, criticul trimite din când în când la amplul studiu introductiv al amintitei ediții critice, în cazul în care cititorul/ ascultătorul nu s-ar mulțumi cu comentariile din ediția de față. Sunt foarte utile și glosele pe care le face Ion
O ediție model by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4767_a_6092]
-
sau fără bibliografie. Grupajul, consistent - întins pe mai bine de cincizeci de pagini de revistă -, n-ar fi avut de suferit dacă ar fi numărat texte mai puține și mai bine alese, fiindcă, de la un punct încolo, abundența contribuțiilor frizează repetiția. Varietatea e salvată însă, în ansamblu, de includerea în grupaj a cîtorva abordări critice ale poeziei lui Vișniec, ca și a cîtorva poeme ale aceluiași, dar și de interviul luat autorului de Ion Filipciuc (căruia i se și datorează în
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5011_a_6336]
-
Că, însă, nici măcar atunci când vine vorba despre istoria lunedismului, acesta nu găsește de cuviință să-l descoasă pe unul din stâlpii grupului, nu mai e chiar așa ușor de acceptat. Pe de altă parte, în ansamblul cărții, întrebările capătă, prin repetiție, un aspect de chestionar. Ceea ce devine, în pofida tuturor posibilelor explicații, obositor. Sigur că modul în care au luat contact toți acești poeți cu Cenaclul de Luni (sau, pentru cei care, din diverse motive, nu l-au frecventat, măcar cu mitul
Respect intelectual by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5016_a_6341]
-
teatrului este spațiul în care facerea se frămîntă, își caută formele, sensurile, chipurile, tărîmul acela al începutului, al necunoscutului, al îndoielilor și fricilor absolute, ancestrale, tărîmul albului virgin. Ca și laboratorul unui alchimist. Cauți elixirul tinereții în teatru. Miracolul. Intervalul repetițiilor pentru o punere în scenă ține și de o natură misterioasă a felului în care cîțiva oameni hotărăsc să conviețuiască o vreme. Să locuiască spiritual împreună. Perioada repetițiilor este, pentru fiecare artist, pentru fiecare creator, una de rupere de ce îi
Caut luna pe cerul de la Bogota by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4770_a_6095]
-
Ca și laboratorul unui alchimist. Cauți elixirul tinereții în teatru. Miracolul. Intervalul repetițiilor pentru o punere în scenă ține și de o natură misterioasă a felului în care cîțiva oameni hotărăsc să conviețuiască o vreme. Să locuiască spiritual împreună. Perioada repetițiilor este, pentru fiecare artist, pentru fiecare creator, una de rupere de ce îi este obișnuit sau la îndemînă. Este o îndepărtare temporară de tine ca apoi, la sfîrșit, să te regăsești, redescoperindu-te. Pe tine și pe cei din jur. Este
Caut luna pe cerul de la Bogota by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4770_a_6095]
-
Este un fel de suspendare temporară de tot ce ține de diurn, de cotidian, de rutină, de arderi, de toleranță, de reacția la nou. Sau așa ar trebui să fie. Este ca și cum ai locui o vreme pe o insulă. Magică. Repetiția în teatru nu este doar mecanismul reluării unor replici, unor intrări, ieșiri, unor gesturi, mișcări. Este taina drumului de a ajunge acolo. Este chiar taina felului în care ritmul tău interior trebuie să se armonizeze cu al celuilalt, trupul tău
Caut luna pe cerul de la Bogota by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4770_a_6095]
-
emoționat pe Ștefan Iordache. Fuma neliniștit și se plimba în sus și-n jos. Mi-am reglat pașii în cadența lui. S-a alăturat Ștefan Ioradche. Cu tot firescul din lume. M-au invitat a doua zi la teatru. Începeau repetițiile pentru Titus Andronicus. Am stat ore bune. Am ascultat povestea lui Purcărete despre povestea lui Shakespeare, despre fiecare personaj, despre cum relațiile lor trebuie sau nu dezvăluite pînă la capăt, despre miile de feluri de violență și de cinism, de
Caut luna pe cerul de la Bogota by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4770_a_6095]
-
acela care pune la cale exercițiile lui care preced, ca un prolog magic, orice act de creație. Ca în iubire, jocul acesta dezinhibă, descătușează, eliberează, surprinde. Cele trei luni pe care le-am stat la Craiova în anul 1994 pentru repetițiile la Danaidele m-au transformat nu doar într-un martor la istoria unui spectacol, ci într-un fel de Vineri care învață să anuleze prezentul, rutina, cotidianul, cunoscutul și să învețe să privească. Inocent. Povestea celor cincezeci de danaide și
Caut luna pe cerul de la Bogota by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4770_a_6095]
-
martor la istoria unui spectacol, ci într-un fel de Vineri care învață să anuleze prezentul, rutina, cotidianul, cunoscutul și să învețe să privească. Inocent. Povestea celor cincezeci de danaide și cincizeci de egipteni. O energie fantastică trepida la fiecare repetiție și venea, peste noi, în sală. Un tip de senzualitate și de erotism plutea mereu în aer. Tensiunea confruntărilor conținea tensiunea corpurilor unor tineri, a limbajului pe care îl inventau, împreună cu regizorul și fiecare în parte, ca să vorbească, astăzi, despre
Caut luna pe cerul de la Bogota by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4770_a_6095]
-
provocare spirituală:de Sade. Avea variante și variante strînse în ani, traduceri consacrate și versiuni personale, fișe, notițe, materiale care construiau un spectacol în sine. Un spectacol al minții. Un spectacol al culturii autentice. Am stat la Sibiu la cîteva repetiții la Cumnata lui Pantagruel. Mințile mi-au fost luate de nebunia debordantă dintr-o sumă de vise din cea mai fantastică pledoarie pentru forța cuvîntului, în absența rostirii lui pe scenă. Delirul verbal al lui Rabelais se reface din delirul
Caut luna pe cerul de la Bogota by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4770_a_6095]
-
a cuplului. De orice fel. Purcărete vorbea despre prelungirea și topirea unuia în celălalt. Despre dispariția granițelor, despre alungarea limitelor, despre ce mai poate fi, încă, necunoscut, în tot ceea ce ți se pare atît de cunoscut. În acele foarte puține repetiții la care am stat mi-am permis să rătăcesc prin melancolii care aduc la suprafață exercițiul meu de admirație. De uluială continuă față de curiozitatea neostenită pe care Silviu Purcărete o are față de lume, de artiști, de muzică, de fanta de
Caut luna pe cerul de la Bogota by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4770_a_6095]
-
De uluială continuă față de curiozitatea neostenită pe care Silviu Purcărete o are față de lume, de artiști, de muzică, de fanta de lumină pe care Luna o proiectează, uneori, pe pămînt. Atracție magică. Am plecat într-o noapte, amîndoi, după ultima repetiție la Godot, mergînd pe dîra de lumină. Eu aveam un baston în mînă și Laudate a lui Mozart în cap. Mă ajutau, fiecare altfel, să țin pasul cu El. Eram singuri în mijlocul orașului. În mijlocul universului. În centrul visului. Două siluete
Caut luna pe cerul de la Bogota by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4770_a_6095]
-
de ani, dar s-au dovedit capabili nu doar să se integreze în orchestra Radio France, compusă din 70 de persoane, dar și să coloreze interpretarea cu nuanțe și finețuri orientale. Emoția a fost imensă pe scenă și în sală. Repetițiile au trebuit să rezolve și dificultăți de altă natură decât muzicală. Coreenilor li se fixaseră de către însoțitorii (!) lor până și locurile pe care urmau să le ocupe pe scenă. A fost nevoie de intervenția dirijorului pentru a-i convinge să
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4812_a_6137]
-
idee generoasă: de fapt, dacă citim cu atenție anunțul, ne dăm seama că o instituție cu un buget cât al unei jumătăți din toate teatrele de stat din țară pretinde munca voluntară de la cei mai tineri artiști - trei săptămâni de repetiții și o săptămână de reprezentații - o lună de muncă neplătită - pentru ca la final, în urma unei selecții făcute de către conducere, să fie alese două spectacole care să intre în repertoriu (asta dacă sunt pe placul conducerii). Adică TNB refuză să-și
Cum exploatează TNB tinerii artiști din România () [Corola-journal/Journalistic/47209_a_48534]
-
naturii teoretice a dirijorului. La Celibidache vocația muzicală trece prin intelect, nu doar prin suflet, de aici voința de a înțelege esența muzicii, nu doar de a o cînta. Instrumentiștii care l-au ascultat de-a lungul deceniilor în cursul repetițiilor au rămas cu aceeași impresie: ureche muzicală dublată de minte speculativă, simțire alături de comunicare prin noțiuni. La 33 de ani, în 1945, în golul lăsat de excluderea lui Furtwängler de la Orchestra Filarmonicii din Berlin, Celi devine titularul unei baghete cu
Bagheta lui "Kolb" by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4401_a_5726]