5,064 matches
-
aici de față. —Nu trebuie să meargă dacă nu vrea, a spus Nat cu blândețe. îi sclipeau ochii. — Și tu cine dracu’ mai ești? a răbufnit Johnny, băgându-l pentru prima oară în seamă. —E prieten cu Sam, s-a repezit Harriet să răspundă. Capul lui Johnny era aplecat în față, ca la tauri, ochii ficși și mici. Fața și gâtul cărnos erau străbătute de vene iritate; arăta ca un porc enervat. Nat, dimpotrivă, se sprijinea lejer de marginea mesei, aparent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
pentru că iar amețisem, pe el cu pula sculată îndreptându-se spre ea. Au schimbat două vorbe și au plecat râzând, la braț. Pula lui Bogdan era cât strada. Am căzut pe jos și, într-un acces de nebunie, m-am repezit la imensa mea cameră de tortură, între care, printre alte numeroase instrumente de cazne, aveam și uriașa spânzurătoare. În timp ce mai mult mă rostogoleam spre ea, nefiind în stare să mai merg, cu bale la gură și ochi de nebun, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
un mare gol. Asta pentru că moșul, mecanic priceput, îi deșurubă pula instataneu, dispărând cu ea-n mulțime cât ai zice pește. - Aaaahh!!! urlă Luca, disperat, făcând ca toți dracii. Hoțul, hoțul!!! Prindeți-l, mi-a furat pula!!! Sacrilegiu! Câțiva se repeziră după el. Era prea târziu, însă. Câteva ore mai târziu, un telefon misterios îl chemă pe Luca-cel-fără-de-pulă la sediul Gallimard. Noul posesor și autor al Silogismelor amărăciunii intrase deja pe fir. Și tot așa. PAGINĂ NOUĂ MOȘ ABDULAH III climax
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
îi avea în calitate de Marcel Irimescu, în România, erau înfometate și mai mult ca sigur că la ora asta cereau de mâncare. Lăsând la o parte că factura la gaze era de vreo opt milioane. - Nu azi se dă salariul, îl repezi răspicat doamna Palade, soția directorului, în clipa când bietul Moș Crăciun veni să-și ridice banii. Vino poimâine. - Bine, dar... - Te-ai mai înnegrit la față, remarcă deodată femeia. Și nasul, parcă... nu mi-ai spus, ai avut strămoși turci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
de déjà-vu a lui Abdulah se înteți la maximum, clipă în care acesta se blocă, realizând ce greșeală imensă era să facă. Discriminare! fu primul gând care îi trecu prin cap aproape imediat, moment în care, urlând de spaimă, se repezi în sens invers, sărind peste oameni. Discriminare! El, cel discriminat, era la rândul lui autorul unei disciriminări, chiar dacă de cu totul altă natură. Bătrâna din fața magazinului fu ultima imagine pe care o mai produse mintea lui Abdulah, moment în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
și snorfăite pe nas ce soseau din reportofon, cât și încercarea de cânt futurist și postmodernist gângav, se auzeau simultan și făcură ca juriului să i se strepezească dinții și să le condamne pe cele trei. Cineva din public se repezi și rupse jerseul uneia. Rușinea le umplu. În continuare, Ioneștii declarară că ei vor să audă muzică, numai muzică, nimic altceva, explicaseră asta foarte clar de la bun început și, credeau ei, nu existaseră neînțelegeri. Într-adevăr, după aceea numai muzică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
apă ce se scurgeau de pe copaci se schimbase. Îi făcea impresia că scăzuse puțin, era mai slab acum sau poate nu? Cu siguranță însă intervenise ceva. Oare se apropiase de drum? Reușise să ajungă acolo unde voia? Dădu să se repeadă înainte, fericit că se apropia de ținta dorită. Se opri însă gândindu-se la șanțul aflat pe margine. Așa cum mergea, pe întuneric, era periculos să calce în el fără să își dea seama. Putea să cadă și, de data asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
și se ridică repede în picioare, încercând ca această mișcare să pară cât mai firească, să nu dea impresia că se grăbește. Se gândea la cei trei indivizi cu care acum era sigur că individul era în cârdășie. Dacă se repezea pe urmele lui, adică spre bucătărie, aceștia probabil că ar fi încercat să-l împiedice. Trebuia să găsească repede o soluție să poată ieși din local fără să stârnească suspiciuni. Încercă să refacă din memorie topografia locului și se întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cărămidă. Zgomotul muzicii și al clienților abia ajungea până la el. Își ținu puțin respirația și ciuli urechile. I se păru că aude pași pe străduța ce se desprindea perpendicular din cea pe care se afla el. Fără să ezite se repezi într-acolo. În jur, bezna era deplină. Abia în depărtare mai ardea un bec în vârful unui stâlp de iluminat care, însă, nu izbutea să alunge întunericul. Cristian era încordat la maxim, încerca să zărească silueta celui urmărit și totodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
laturi, căutând să îl atace simultan. Nu era mare lucru, Cristi își dădu seama că avea de-a face cu niște golani de cartier care nu știau să se bată. Îl alese pe cel mai înalt dintre ei și se repezi spre el, mimând un atac la figură. Acesta se feri pe spate, dezechilibrându-se un moment. Atât aștepta polițistul, îi aplică o lovitură puternică cu piciorul chiar sub genunchi, la marginea rotulei. Atacatorul se prăbuși pe asfalt gemând. Individul îndesat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ideea ta cu crimele, nu-i așa? N-am încotro! spuse calm Cristi. Până nu ne lămurim ce s-a petrecut aici, trebuie să luăm în calcul toate variantele! Pop dădu a lehamite din mână. Îi era ciudă pentru că se repezise ca un începător la portieră și atinsese cu mâna liberă suprafața cromată a mânerului de metal. Puștiul, pentru că în sinea sa așa îi spunea tânărului său coleg, avea perfectă dreptate. Se întoarse spre directorul societății și începu să-l descoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
palincă spre casele uriașului cel bogat și se pregătiră să năvălească peste el, imediat ce acesta avea să se înfrupte din băutură. A doua zi dimineață, un urlet puternic se auzi dinspre casele lui Negru. Cu paloșul în mâini, acesta se repezise afară. Mergea ca un hăbăuc și se izbea de acareturile din curte. Rotea lama tăioasă deasupra capului, sfărâmând tot ce-i ieșea în cale. Chiar și așa orb, Negru era un dușman de temut, așa încât cei trei se fereau din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
punea stăpânire pe el. Se răsuci pe călcâie și examină cu atenție linia copacilor. Bineînțeles nici acolo nu părea să fie nimic periculos. Și totuși, putea să jure că cineva îl pândește, așteptând doar o clipă de neatenție ca să se repeadă asupra sa. Mai trecuse prin asemenea situații și avea încredere în intuițiile sale. De câte ori se afla în pericol, cel de al șaselea simț îl punea în gardă. Numai că de fiecare dată pericolul era real sau măcar previzibil iar el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
în locul unde aceasta se termina, marginea acesteia era undeva departe în stânga sa, invizibilă de acolo. Chiar în față lui se deschi dea o cărare ce se pierdea printre buturugile putrezite, năpădite de rugii de mure. Primul impuls fu să se repeadă pe acolo în jos. Se răzgândi însă imediat, îi era teamă să urmeze poteca. Nu știa unde duce și nici nu putea fi sigur dacă străbate răritura în partea cealaltă. În afară de asta, era conștient că tufele dese îi împiedecau vizibili
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nimic altceva. Poate vreun animal sălbatic își făcuse de lucru pe acolo, un arici ori vreo căprioară speriată. Dar dacă o fi vorba de niște bandiți? Îl ademeniseră în pădure ca să-l reducă la tăcere pentru ca apoi să se poată repezi nestingheriți peste ceilalți care dormeau liniștiți în tabără? Imposibil, se gândi el, dacă era vorba de așa ceva, atacatorii trebuiau să fie mai mulți. Așa cum mersese el, făcând mai multe ocolișuri, sigur ar fi dat peste unul dintre ei. Nu, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nici nu mai era în stare să vorbească. Probabil că se lovise de ceva în întuneric și scosese un strigăt de teamă. Strugurel nu mai stătu nici o clipă pe gânduri. Mulțumind în gând lui Dumnezeu pentru că îi ascultase rugămințile, se repezi în adâncul pădurii. Se îndrepta cu pași mari în direcția din care își amintea că venise țipătul. Din când în când se oprea și asculta cu atenție, sperând să mai audă ceva. Apoi își relua mersul tot mai departe. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pe Rândunel din nou. Își dădu seama că de acolo unde se afla, glasul său nu poate străbate prea departe. Trebuia să urce pe malul ravenei, să iasă din ea. Fără să țină seama de noroiul de pe fundul viroagei se repezi pe partea cealaltă și începu să se cațere pe malul înalt. Ajuns sus, își trase o clipă sufletul după care își strigă din nou băiatul. Începuse să sufle un firicel de vânt, se lăsase rece și pe obraz simți câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pași. De data asta nu mai încăpea nici o urmă de îndoială, vocea era a fiului său Rândunel. Se întoarse brusc în direcția aceea scrutând întunericul în speranța că va zări ceva. Fără să mai stea o clipă pe gânduri se repezi într-acolo. Mergea cu capul înainte, fără să mai țină cont de nimic. Tufișurile i se agățau de haine, crengile îl loveau peste față, dar el se bulucea mai departe. Căuta în dreapta și în stânga, cu mâinile întinse înainte, încercând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
atacatorilor și se văzuseră nevoiți să-și schimbe planurile. Puseseră la cale aceeași strategie ca să-l îndepărteze de tabără și să-l împie dice să dea alarma. Tulburat de pierderea fiului său, nu stătuse nici o clipă pe gânduri și se repezise ca un apucat după acesta, îndepărtân du-se tocmai de locul unde era mai multă nevoie de el. Pricepând în sfârșit cum stătea treaba, îi venea să-și tragă palme de ciudă pentru că picase în capcana lor. Acum ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
-și vadă agresorii, nici ei nu puteau să știe cu precizie unde se afla Strugurel. Cu toții se bazau pe auz și așteptau un zgomot din partea celuilalt. Se lăsă în jos, și se sprijini cu mâinile de pământ, gata să se repeadă în direcția unde credea că se află breșa în lanțul format de tâlhari. Sub vârful degetelor simți o bucată de lemn rotundă, probabil o creangă ruptă dintr-unul din stejarii ce creșteau acolo. O apucă în mână și trase ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
și simți un val cald de sânge urcându-i în sus pe gâtlejul rănit. Căzut pe o parte, Strugurel zăcea neputincios. Numai piciorul drept îi mai zvâcnea spasmodic din genunchi, după care și acesta încremeni. Deasupra, negura se strângea cu repezi ciune în jurul trupului nemișcat. O spirală de ceață îl învăluia din toate părțile, prăbușindu-se peste el. 15 Întrebările îl frământau pe inspectorul Toma. Găsise niște răspunsuri, însă problema principală nu avea încă soluție. Nu se apropiase nici măcar cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
urmări oamenii tăcut, acesta se ridică în picioare pe capră și strigă pe țigănește ceva. În afară de femeia care se zbătea mai departe la pământ, ceilalți se liniștiră pe loc. Starostele făcu un semn scurt din mână și doi bărbați se repeziră la femeie, ridicând-o de jos. Mai mult o târâră spre cea de a treia căruță din spate și o ajutară să urce în ea. Vaietele acesteia se mai auziră ceva timp, după care încetară de tot. No, vezi dom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nu se vedea nici o potecă pe unde mergeau ei, îl conducea hotărât prin locuri în care drumul nu le era stânjenit de vegetație. La un moment dat le ieși în cale un curs de apă. Un pârâu destul de lat se repezea înspumat la vale printre bolovani acoperiți de mușchi verde. Din loc în loc, mai ales acolo unde albia își schimba direcția erau adunați bușteni cărați de apele umflate. Continuară să urce paralel cu pârâul care rămânea în dreapta lor. Coasta nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
vâlva încă nu-l simțise. Lovi cu piciorul în pământ și își frecă tălpile de pietre, scoțând un zgomot înfundat. Un freamăt străbătu negura care începu să se adune repede din toate părțile spre drum. Valuri de ceață vânătă se repezeau de sub copaci, aglutinând în fața lor. Sfera compactă pe care o văzuse la gura minei renăștea cu o viteză de necrezut. Când ultimul fuior se lipi de trupul mamă, mișcarea de învăluire la care asistase mai devreme începu din nou. Protuberanțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
că visează. Din păcate își dădea seama că nici pe departe nu putea fi vorba de așa ceva. Realitatea era mai cruntă decât orice imaginație. Se convinsese că Moș Calistrat nu era dușmanul său. Îl ajutase protejându-l atunci când bestia se repezise spre el. Încerca să-i arate cum să se apere de vâlvă. E drept că avea un mod cu totul original de a-l învăța. Mai întâi îl punea în fața pericolului, după care îl salva, îi explica ce se întâmplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]