1,270 matches
-
Dumnezeule! Cât e de minunată! Tom a oftat. — Nici nu pot să-ți descriu, a repetat Amory, cât e de minunată! Nici nu vreau să știi. Nu vreau să știe nimenea. Dinspre fereastră s-a auzit Încă un oftat - unul resemnat. — Ea este, viața, speranța, fericirea mea... toată viața mea de acum. A simțit că-i tremură o lacrimă pe geană. — O, Doamne, Tom! DULCE-AMAR — Șezi așa cum ședem noi, i-a șoptit ea. El s-a instalat În fotoliu și și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
biserici care străpungeau văzduhul, dar era greu să-i facă să înțeleagă. Le povesti despre câmpurile sălbatice din Nueva España unde mergeai și mergeai, dar nu vedeai decât agave și cactuși. În zadar. — Am descoperit că lumea... zâmbi Nishi parcă resemnat, e mult mai largă decât mi-am închipuit eu de aici, din Japonia. După ce Nishi isprăvi de povestit, veni rândul egumenului și al slujbașilor să le povestească despre întâmplările petrecute pe domeniul Stăpânului de la plecarea lor. Cam pe vremea când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ordine nevăzută. Artistul scrie în legea lui, compilînd citate din sfinți, filosofi, deținuți politici, pictori sau critici plastici. Sub unghi emotiv, Horea Paștina e o natură retractilă, fără zvîcniri expansive de ambiție creatoare. Fibra lui pare atinsă de o sfîrșeală resemnată, al cărei efect asupra cititorului e de liniștire treptată. Citești cartea ca să te inițiezi într-o liniște interioară. De aceea, prima jumătate a volumului îți dă o senzație de parigorie, adică de mîngîiere prin cufundare într-o acalmie de duh
Pictura văzduhului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5913_a_7238]
-
ȘI CU UN CIUDAT AER DE HOTĂRÂRE ÎN ATITUDINE. OCHII SĂI ALBAȘTRI STRĂLUCEAU ÎN SPATELE OCHELARILOR. MIȘCĂRILE SALE ERAU CALINE ȘI CÂTUȘI DE PUȚIN CONFUZE. \ AM CEVA SĂ-ȚI ARĂT, ZISE EL. MARIN SE AȘEZĂ PE SCAUNUL INDICAT. ERA MIRAT, DAR RESEMNAT SĂ ACCEPTE ORICE VENEA DE LA TRASK. I SE PĂREA ÎNDOIELNIC DACĂ CEEA CE VOIA TRASK SĂ-I ARATE AVEA VREO IMPORTANȚĂ. EL MAI VĂZUSE ATITUDINEA ASTA LA CONDAMNAȚI: ÎN ULTIMELE CLIPE ALE VIEȚII TRĂIAU UN SENTIMENT PUTERNIC CĂ AVEAU CEVA REMARCABIL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
ȘI ÎNDREPTĂ SPRE MARIN UN NEUTRALIZATOR. \ TRECI ACOLO! ÎI ORDONĂ SCURT, ARĂTÂNDU-I UN COLȚ AL CAMEREI PLIN DE APARATE. MARIN SE RIDICĂ ÎN PICIOARE ȘI SE DUSE ÎN COLȚUL INDICAT FĂRĂ SĂ SCOATĂ UN CUVÂNT. AȘTEPTA LINIȘTIT, CURIOS ȘI RESEMNAT ÎN ACELAȘI TIMP, NU ȘTIA NICI EL DE CE. NU PĂREA SĂ FIE VORBA DE MOARTE. RIDICĂ PRIVIREA ȘI O ÎNTÂLNI PE CEA A LUI TRASK. În cele din urmă acesta își feri ochii și zise: Presupun că vrei să cunoști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
Mult timp rămase indiferent, gândindu-se că apartamentul lui Trask era destinația logică pentru cineva care avea înfățișarea lui. \ AM ATERIZAT, DOMNULE, ÎL INFORMĂ VOCEA PILOTULUI DIN DIFUZORUL DE LÂNGĂ EL. MARIN RIDICĂ MIRAT PRIVIREA, APOI SE SCULĂ ÎN PICIOARE, APROAPE RESEMNAT CĂ TREBUIA SĂ FACĂ EXACT AȘA CUM ÎI SUGERASE SAVANTUL. DEODATĂ SE ÎNCRUNTĂ ȘI SE AȘEZĂ DIN NOU. \ M-AM RĂZGÂNDIT, SPUSE EL. DU-MĂ LA..., ȘI NUMI UN PARC DIN CENTRUL ORAȘULUI ERA UN LOC FRUMOS, UNDE SE DUCEA DESEORI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
POSIBILUL CA SĂ FIU CINSTIT, DAR ASTA NU ARE NIMIC DE-A FACE CU CEEA CE NE INTERESEAZĂ. ÎMI VA FACE O DEOSEBITĂ PLĂCERE SĂ ÎȚI POVESTESC, DAR ALTĂ DATĂ. MARIN APROBĂ. Te rog, numai două întrebări în încheiere. \ Fie. TRASK PĂREA RESEMNAT. \ ERAU MULȚI ASTFEL DE... IDEALIȘTI ÎN JORGIA? \ EU AM CUNOSCUT CAM DOUĂ SUTE, SPUSE TRASK. DAR AVEAM IMPRESIA CĂ SUNT MII. S-AR FI ZIS CĂ AVEAU RELAȚII PESTE TOT. \ Întrebarea a doua. Le-ai spus despre invenția ta care face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
VEI PUNE MÂNA PE APARATUL MEU, TE VEI AFLA LA O RĂSCRUCE A ISTORIEI, ANUNȚĂ EL DRAMATIC. VEI PUTEA SĂ MODELEZI LUMEA DUPĂ GUSTUL TĂU. ȘI INEVITABIL NU VEI AVEA ALTĂ ALTERNATIVĂ DECÂT SĂ ACȚIONEZI CA MINE. SE CALMĂ ȘI, RESEMNAT, ÎȘI PRIVI TEMNICERUL. MAI TÂRZIU MĂ VEI OMORÎ, BINEÎNȚELES. DEȘI, CINE ȘTIE, ADĂUGĂ EL VISĂTOR. POATE MĂ VEI FOLOSI. Trask se schimbase brusc într-o persoană atât de convingătoare încât, timp de o clipă, Marin privi spre orizontul deschis de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
Statelor Unite. Iar Uri Gefen se Înșală cu totul când susține că situația va deveni mult mai rea Înainte de-a apărea vreo schimbare În bine. Ambele opinii exprimă o tendință ascunsă a militanților pentru pace de stânga de-a aștepta resemnați o schimbare a realității, mai degrabă decât să facă ceva. Fie și cel mai mic lucru. I se făcu deodată dor de Uri. De umerii săi largi, de glumele sale, de râsul profund și cald, de stilul lui de conducător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
de tot călătoriile în interior. In acel interior nu mai erau peisagiile turmentate de altădată cărora, în nesiguranță, să le cerceteze parcursul tragic. Boala se statornicise în forma ei clasică și harta plămânilor fotografiată sta precisă subt ochii lui Maxențiu, resemnat. Căuta acum ocupații mărunte și răutăcioase, îngrijirile infirmierei îl plictiseau fiindcă subliniau prezența ftiziei. Era hărțăgos cu ea ca și cum ar fi șicanat, astfel, boala aceea odioasă. Totuși îi primea îngrijirile cu aviditate. în timpul boalei, Ada venea foarte des în camera
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Av convingerea suavă că Elena numai din interes sentimental dorea plecarea lui, credință pe rare o purta ca pe un talisman în sensibilitatea lui maladivă și care-1 întărea în decizia de a rămâne aproape de ea. în afară de teama hemoptiziei, teamă acum resemnată, nu-și da seama de starea lui. Febra la ore fixe era acum înlocuită cu un fel de morfinizare a organismului, care la termometru corespundea cu două-trei linii permanente de temperatură. Sfârși însă prin a se convinge că "ea" cu
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
În preajma mea e sau nu frumoasă, mă rog, prezentabilă, atracțioasă. Vorbesc, prin urmare, despre o apariție inedită, nu despre o doamnă Întîl nită deja, a cărei Înfățișare mi-ar fi putut-o descrie alții. O femeie nearătoasă poate fi sumbră, resemnată, crispată, insi pidă, chinuită, irascibilă, acră, ciufută, acrită sau, dimpo trivă, volubilă, agresivă, băgăcioasă, excesiv tutelară, zgomotos vo luntară și de o nonșalanță abuzivă. De vreme ce stilului ei Îi lipsește grația, nu are parte nici de binecuvîntarea fri voli tății. De cum
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
era frica de tot ceea ce ar fi făcut lucrurile să meargă mai departe, așadar trebuia evitat, căci ori de câte ori îmi luam elan să pășesc în cabină, știam că dacă sacrifici două fise de zece pfennigi, formezi cifră după cifră, dacă accepți resemnat apel după apel, atunci auzi cum răspunde secretariatul studioului Mary Wigman, iar tu, întrebat amabil sau grosolan ce dorești, menționezi prenumele și numele de familie al persoanei cu care dorești atât de fierbinte să vorbești, apoi aștepți până când ea vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
creierul obosit, în afară de voința ei, se adâncise, crescuse fără de probe convingerea că Mika-Le cea invizibilă, cea de obicei cu lotul neînsemnată, era nucleul ocult al tragediei. Se ridicase apoi silnic și privise afară, înlăturînd puțin perdelele grele de brocart grenat. Resemnată unei zile pierdute și neplăcute, hotărâse să exploreze domeniul. Umblase pretutindeni, prin grădină, prin ograda păsărilor, prin îngrădirea vacilor, ia grajduri, fără să se poată distra cu nimic și fără să întîlnească pe nimeni, necum pe Mika-Le. Era o moșie
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
suflete, cum trebuie să și le strige ei în miez de noapte. Doamne, ce triști trebuie să fie... Tresar, îmi pipăi genele-aripi... Gândeam că ar putea să mi le fure cineva, să-și umbrească arsura din suflet, dar ele stau resemnate și-mi țin ascultătoare loc de gene. Dacă aș clipi din ce în ce mai des, oare n-aș putea zbura? Parcă-mi aud gândul și încep un crescendo, iar zborul se naște în mine ca o eliberare. Aripa cenușie dansează spre dreapta, cea
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
mă macină prin ceruri de dragoste - nostalgie albă a speranțelor mele unde conștiința se sfâșie înăuntru și moare în trupul durerii. Ar trebui să-mi fie rușine de fiecare păcat închis în haina sa de iubire... Ar trebui să trăim resemnați și fără spaima morții până la tăcerile universului sufocându-te în chinuri prin strigătul unei trăiri ireparabile când carnea mi se deschide spre limitele sensului unde liniștea mi-e muzica mută a zilelor în care n-ai să poți să mă
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
uit după ea, așa că noaptea nu mă mai săturam să o tocesc cu privirea. Am privit-o nopți întregi. După prima săptămână am început să mă potolesc. Nu mă refer la privit, ci mai mult la starea mea. Eram calm, resemnat și indolent la tot ce se întîmpla în jurul meu. Făceam cele mai multe carturi. Atunci a început și ea să rămână peste noapte cu mine. Nu ne futeam, vorbeam vrute și nevrute, priveam ore în șir cerul, fără să scoatem un cuvânt. Din când
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
în pat la Paris. Atunci am mîngîiat-o eu. Am adormit cu imaginea ei în minte. Când m-am trezit, dispăruse. A reapărut acum. E la fel de frumoasă. Și ea îmi vorbește, după care mă mângâie și ea pe păr. închid ochii resemnat. Simt mâna ei care mă mângâie drăgăstos. Redeschid ochii și o zăresc pe Regu, aplecată asupra mea. Mă bucur că a putut să vină și ea. A apărut din nou Vero. Avea părul roșcat și cârlionțat al lui Regu. Cum
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
împurpurați. Mâinile îi erau legate la spate și respira gâfâit. Probabil îi puseseră la gură un căluș transparent, căci ― văzându-l pe Gosseyn ― buzele i se agitară în inutile și frenetice eforturi. În cele din urmă, femeia se potoli, ridicând resemnată din umeri. Îi zâmbi cu tristețe ― dar ea nu-și pierduse demnitatea. X îl privi pe Gosseyn și zise . ― Gosseyn, ne pui în fața unei dileme. Noi suntem pregătiți să declanșăm o acțiune de proporții nemaivăzute de la al Treilea Război mondial
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
veștile despre vreme sunt cât se poate de rele; decemvri vine cu geruri năprasnice, cu omete și cu vânturi puternice dinspre miazănoapte. În urma noastră, mulți dintre vitejii mei cei credincioși vor deveni stane de gheață... își vorbea sieși de acum resemnatul crai. Din depărtare, Crivățul aducea urlete sinistre și croncănit de corbi înveșmântați în negru. Răzașii ropceni străjuiau cu atenție toate cărările către sat pentru a stâmpăra pohta de jaf a năvălitorilor ajunși la capătul puterilor. De la Ropcea mai la deal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
și mă trezește gîndul cum îi trezește pe isihaști, din somn, rugăciunea. 16 Liniște. Firească, blîndă, nevătămătoare. Scriitorul V. privesc calm la cele din jur și normalitatea peisajului vine să mă aline. Oameni, întîmplări, încrîncenările altora le privesc cu îngăduință resemnată. Nu aștept și nu chem nimic. Iar fulgerele tumultului cotidian trec prin mine fără să-mi producă vătămare. Un altul, văzîndu-mă ar crede că am trecut un prag. Că Judecătorul din mine, privindumi căderile și eșecurile suferite s-a trezit
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
și entuziasmul propriei copilării, devin tandrețe, încredere și speranță. De nepermis, visăm că ei vor depăși toate înfrîngerile noastre. Îi visăm stăpînind lumea și ostoindu-ne ambițiile înăbușite, înăbușindu-i astfel chiar pe ei. Dragoste și disperare, speranță și regret resemnat. Am renăscut în ei și așa am acceptat moartea gîndind, cumva, ca smerenia noastră să-i apere. Smerenia... Am găzduit-o cu un zîmbet fals în noi. Și-nchisă astfel, credem că moartea n-are cum să-i vadă. Dar
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
lume. Dar chiar înainte ca eu să mă fi putut gîndi la astfel de lucruri, să pot vorbi despre asta, trebuie să fi simțit că tatăl meu abia putea să reziste, el însuși, pe lume. Vedeam lucrul acesta în maniera resemnată în care tatăl meu părăsea casa, în fiecare dimineață, în uniforma de un cenușiu închis a societății de tramvaie tatăl meu trebuie să fi fost singurul om din lume căruia o uniformă nu-i împrumuta nici un fel de prestanță ori
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
să conducă lucrările și eu merg la bordul navei străine - ceea ce cred că trebuie, într-adevăr, să fac, cu condiția ca mai întâi să mă descotorosesc de un potențial individ turbulent, aici pe Pământ." Răspunsul păru să fie o acceptare resemnată. "Ești un bărbat mai curajos decât mine. Dar ce faci cu băiatul?" Gosseyn fusese preocupat. Acum, privi în jurul lui. Și fu cam speriat să constate că Enin dispăruse... "Expresia aceea ciudată pe fața lui: pune precis ceva la cale..." Mental
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
-i ajute, străinii tot ar fi reușit să-i captureze pe cei mai mulți dintre ei; până acum acționase în ritmul de numai un transport dodecimal de o dată. Ceea ce-și propusese ajunsese până la alter-ego. Pentru că Gosseyn Doi spuse pe un ton resemnat, de la distanța aceea enormă: "Adevărul trebuie să fie că, de fapt, ei pe tine te vor. Dacă e cineva care-i poate ajuta să se întoarcă în galaxia lor - modalitatea se află probabil pe undeva prin încurcătura aceea de nervi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]