1,532 matches
-
juca pe tine atât de iute, trăindu-ți toată călătoria Într-un răstimp atât de scurt, ar fi trebuit să cadă lat de oboseală la sfârșitul jocului, nu? Netrebnicul! Îi cam plăcea să vorbească În doi peri, așa că i-am retezat-o: - Știi multe, măi N’jamo. Ia spune, pe unde au ajuns urmăritorii mei? - Sunt departe. Nici nu știi cât de departe: abia dacă au ieșit de pe apa Dogonilor la țărmul Mării celei mari. Deșertul i-a Înjumătățit, dar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
vă arate câtă dreptate are Krog. I-am privit pe Vindecătorii strânși roată În jur, doritor să văd ce simțiseră când spusesem vorbele astea care mie mi se păreau cu mult tâlc, dar ticălosul ăla amărât de Gupal mi-o reteză imediat: - În loc de nenumărații ani care vin, mai bine ai fi spus timpul, mă Îndreptă el cu glas mușcător. 38. Urcasem Într-atât de mult pe munții aceia mari, Încât nu mai puteam să răsuflăm omenește. Auzisem de la Moru de asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Iar maimuțoiul ăsta cu sclipici le refuză. Nu există undeva În Biblie un pasaj despre regii schilodiți care trăiau sub masa Învingătorului lor - hrănindu‑se cu resturile ce cădeau pe podea? - Cred că da. Îmi aduc aminte că li se retezaseră degetele mari. Dar ce legătură are asta cu „Crillon” și cu Michael Jackson? Abe a râs și mi‑a răspuns că nu știe nici el. Era doar ceva ce‑i trecuse prin cap. Acolo, sus, glasurile ascuțite ale fanilor - adolescenți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
gândisem pe atunci. Dar acum Ravelstein mă trimisese din nou la el. Nu mă trimisese propriu‑zis. Dar dacă te găseai continuu În compania lui, nu puteai să nu te Întorci mereu la Banchet. A fi uman Însemna a fi retezat de jumătatea ta, mutilat. Omul e incomplet. Zeus e un tiran. Muntele Olimp e o tiranie. Misiunea umanității În starea ei de Înjumătățire este aceea de a‑și căuta jumătatea pierdută. Și după scurgerea atâtor generații, adevărata ta pereche e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
din fața canapelei era groasă de zece centimetri. Uneori, Ravelstein Își etala pe această măsuță câteva dintre posesiunile lui: stiloul Mont Blanc din aur masiv, ceasul de mână În valoare de 20.000 de dolari, cuțitașul de aur cu care Își reteza havanele obținute prin contrabandă din Cuba, cutia uriașă de țigări plină cu Marlboro, brichetele Dunhill, scrumierele pătrate din cristal greu, - mucurile lungi ale țigărilor din care pufăise nervos unul sau două fumuri și apoi le rupsese. Mormane de scrum. Lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
mânui. Deasupra șemineului, Judith Încă mai ținea capul lui Holofern de păr. Gura lui era deschisă. Ochii ei Înălțați spre cer. Pictorul urmărise să te facă să vezi În Judith o simplă fiică a Sionului, o frumusețe castă, care tocmai retezase capul unui om. Oare ce gândea Ravelstein despre toate astea? În colțurile intime ale casei existau foarte puține indicii asupra preferințelor lui sexuale. Din nici un punct de vedere nu se ivea vreun motiv ca să‑l suspectezi de neregularități În viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
să iasă o treabă mai bună, mai curată... Pregătiți măcar zece arginți... I-i strecurați în buzunarul de la șorț înainte de... ARTUR (Total aiurit.): Nu... nu... nu... GARDIANUL: Știți, se poate muri în atâtea feluri... Nu-i totuna dacă ți se retează capul cu o secure bine ascuțită sau cu o secure boantă... Și chiar pentru directorul închisorii, n-ar strica, înțelegeți... o mică atenție... dacă vreți un oarecare fast, o execuție mai onorabilă... Pentru că el nu e obligat să participe, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
mulți ani să se audă undeva peste ape, dinspre Cuibul cu Barză, un clopot. Și pornind într-acolo, după multe și exotice aventuri printre ruinele năpădite de natura verde, să trec apa pe un stâlp portocaliu de fostă înaltă tensiune, retezat de vâltoare însă rămas pe loc. Iar ajuns în sfârșit dincolo de apa Victoriei, să dau de un tânăr năuc, suit ca iedera într-o clopotniță roșie, un copil mut cu ochi largi de ciuf. Și dat jos din clopotniță, copilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Și cu concluzii. Cu fir roșu Stătea la un colț al mesei, cel dinspre calorifer, al lungii mese cu fel de fel de hârtii, cutiuțe, pixuri, petice de ziare. Într-o sticlă de plastic, ciudatele peturi pentru berea „Comandor Günther “, retezată șerpuitor pe la jumătate, se ofilea un smoc de cârciumărese vișinii. În capătul celălalt al mesei, pe o bucată de ziar, rămăseseră câteva cojițe de salam, o bucată de chiflă graham. Două muște se roteau, nehotărâte, pe deasupra resturilor de mâncare. În mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
cabinei, privea holbat ciudățenia aceea atârnată în capătul lui. - Ie-te-te, se hlizi Aulius. Băiatul a scos o mână de om din privată! Verginel întoarse și el capul spre cabine. Omul acela chiar desprindea din gura furtunului un braț, retezat din umăr. Răsuci nedumerit ciozvârta, apoi o aruncă pe iarbă. Lângă roțile din spate ale cisternei. - Ce poa’ să fie? șopti Verginel. Un lichid amar îl podidi între dinți. Deschise larg gura și respiră, ca și cum s-ar fi sufocat. Aulius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de-astea ar fi scos. De parcă privățile sunt pline numai cu bucăți de oameni. Îți dai seama? Pe ce lume am trăit, Verginele, băiatule, că... - Bingoooo!, țopăi Verginel, văzând cum Biluță trage furtunul și cu el și un picior întreg, retezat din coapse, într-un crac de pantalon albastru și încălțat cu un baschet gălbui. - Suntem scăpați, dom’ Aulius! Banca plătește! Ieșirea prin Sărindar! Nu vă omorâți că avem sarmale și țuică pentru toți! Să vină pompierii de la secția Centrală! Prins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
tocmai când încheiase, în linii mari, volumul trei și se pornea pe al patrulea. Așadar, când Goncea i-a făcut comanda, Burtăncureanu era pregătit. A schimbat doar cadrul scorniceștean cu unul tipic din zona Buzăului, de unde veneau Goncenii. A mai retezat și din dimensiunile hiperbolice ale narațiunii, păstrând însă ideea cu văzutul satului buzoian al Goncenilor din Cosmos, mult poetizată, mai mult ca o marcă a permanenței românești de data aceasta. Primele trei volume refăceau așadar destinele strămoșilor lui Goncea. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
la tragedia despre care povestim, să fie suprimați, toți plopii de pe marginea șoselei, și să-i Înlocuiască, cu specii, tot silvice, tinere, care, Însă, cu timpul, să nu mai poată deveni izvoare de noi cumpliri. Și, culmea! După ce i-au retezat pe toți, de la firul ierbii, au văzut că nici un altul, dintre câteva mii, nu era putred, nu era boștir pe dinlăuntru, care să fi putut fi purtător de moarte. Deși a trecut mult timp de atunci, lumea, Încă se Întreabă
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
destui ani de experiență și pot înțelege multe, dacă vrei să știi.. - Da? Și ce ai mai înțeles în plus? întrebă Iuliana destul de iritată. - Hm! Uite am înțeles că este foarte bine intenționat cu privire la Iustin și... - Este foarte normal, îi reteză Iuliana fraza. Este medic. Asta este datoria lui... - De acord, fata mea, dar știi bine că alți doctori abia se uită... Alții așteaptă și câte o atenție mai întâi... Bine, știu ce vrei să spui, dar eu nu generalizez. Omul
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
cald”, cum îi dicta în acel moment creierul sau inima. O prețuia pentru tot ce ținea de serviciu, dar remarcase la ea și alte „calități” de ceva vreme și chiar disponibilitatea ei. Numai prezența lui Eugen în ecuație i-a retezat avântul. A fost destul de ușor să înțeleagă că Ofelia pe el îl prefera, cu atât mai mult cu cât ea însăși nu se ferea de nimeni să-i facă ochi dulci șefului și, drept urmare, nu s-a gândit nicio clipă
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
nu a gătit pentru mine într-o tensiune erotică mai mare, impregnînd fiecare gest cu fantasme nupțiale. în timp ce tocați legumele am crezut că mor de spaimă, de zeci de ori era să vă tăiați la degete sau chiar să vă retezați cîte o falangă. am fost atît de fericită că ați scăpat cu viață după această operațiune încît, după cum ați observat și dumneavoastră, am mîncat tot ce mi-ați pus în farfurie, fără să crîcnesc. în ciuda micilor mele perversiuni care îmi
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
mea precipitată, sau care mi-au persistat îndelung în memorie a doua zi. Visele încheiate prin trezire reprezintă de fapt o dublă pedeapsă. Deja că ele erau, prin scenariul lor, tot atîtea povești fără sublimare. Iar prin trezire erau sistematic retezate în momentul cel mai prețios, cînd sublimarea devenea posibilă. Iată un exemplu. Visul 1 se făcea că eram așezat la o masă, pe o terasă, cu o fostă iubită din tinerețe. o femeie care mai îmbrătrînise puțin, în orice caz
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
zidurilor. Din tavan se scurgeau tot felul de fire electrice bizare, cabluri de diferite dimensiuni și culori. toate păreau amputate de o mînă sadică, era ca și cum cineva ar fi trecut pe acolo cu o foarfecă uriașă și le-ar fi retezat în grabă, interesat să ascundă ceva, mai precis extremitățile lor. Pereții păreau ciuruiți de o armă automată, dar de fapt cineva scobise în ei pentru a extrage probabil din interior niște mici obiecte sau dispozitive secrete. — aici am lucrat, spuse
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
care se adunaseră toți acei oameni acolo, mai fiecare făcînd un detur pe la trandafirii mei, mă simțeam bine în acea ambianță, și atunci am decis să tai cîțiva trandafiri și să-i împart. Cu o infinită delicatețe am început să retez, cu foarfeca specială, tulpine tinere și să le întind celor care mă invadaseră cu atîta bună dispoziție și simpatie. — Luați, luați trandafiri albaștri... sunt boboci, vor înflori în seara aceasta pe mesele dumneavoastră, în casele dumneavoastră... mi se părea mie
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
să se crape în câteva mici râpe. Apa se întindea neagră, liniștită, sprijinindu-se în fund pe un pâlc de sălcii și, la margini, pe păpuriș tăiat asemeni unei perii. O bună parte din suprafața apei era presărată cu cotoare retezate de trestii și chiar cu trunchiuri de copaci, de unde se vedea că apa se întinsese cu mult peste albia ei veche. Părea că aici fusese o stațiune preistorică pe palafite, din care nu mai rămăsese decât pilonii. O spumă groasă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
-se, doar o cunosc pe duduia, fată superbă. Felix se simți înăbușit. Georgeta voi să salveze situația: - Sunteți informat greșit, domnule locotenent. Otilia mi-afost colegă de conservator. Este o pianistă excepțională. Olimpia, care dădea mereu semne de plictiseală, încercă să reteze discuția: - Nu înțeleg de ce ne pierdem vremea cu astfel de nimicuri.Otilia nici nu ne este rudă, nu e fata lui moș Costache, e o... N-apucase să sfârșească. Moș Costache, înroșindu-se brusc, bâlbâi violent: - Să-să-să nu spui prostii
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
șuturi în fund primise de la mama ei de viață. Deși primăvară, frunzele se-ngălbeneau și picau. Valurile se destrămau. Chinurile și năpasta își cunoșteau și ele sfârșitul. În basmele amerindienilor, preafericiților prinți, convertiți și excomunicați în aceeași zi, li se retează dintr-o singură lovitură gulerele, cărțile de rugăciuni, lănțișorul, grumazul. Toți se chinuie puțin, se agită pentru o clipă, asudă, transpiră, dar se trezesc apoi în fotoliul de piele scos pe verandă, bând coniac albanez și numărîndu-și degetele. Doar Celestin
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
interbelic, de flanel, al Prigonitorului, se izbeau, la fiecare pas, înșirate pe lănțișor de argint, sfârcurile urechilor stângi ale lui Celestin și Ulpiu Sargețius Galopenția. Scalpuri ciudate, la care Stăpânitorul trecător al acestei lumi ținuse morțiș, neuitând cumva să le reteze de la cei doi regișori pe care deja îi identificase. Întreaga noapte de marți spre miercuri, 19 aprilie 1988, has-Satan și-o petrecu deghizîndu-se și strecurîndu-se în cele mai răscolitoare și apetisante fizionomii feminine pe care ar sta cineva să și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
laba în buzunarul sacoului, extrase cu două degete un brici de bărbier, îi crăcănă lama. Și haț! cu cîte-o unduire fulgerătoare a brațului drept îi văduvi, pe fiecare dintre cei patru, de sfârcul urechii stângi. Ca și cum ar fi retezat, în joacă, patru codițe de măr. Adună sfârcurile urechilor în palma stângă și, înainte de a le înmîna străinului, le sună, la propria ureche, ca pe niște zaruri de barbut. Străinul preluă fărâmiturile de carne zvîcnindă, își deschieie trenciul, scoase de la
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
domnitor Matei Basarab. Paftaua doar. Borțosul își degajă cureaua din cataramă. Își lăsă nădragii să alunece armonică pe ciment. Meșteri cu briciul cu care bărbierise și urechea Ierbii Fiarelor, la găitanele ce aveau un sistem complicat de petrecere pe sub bijuterie. Retezând legăturile, Genel își trase înapoi pantalonii peste buci, strîngîndu-și cureaua până la refuz, cât mai jos pe șolduri, pentru a nu-i aluneca slipul roșu, de atlaz, pe drum. De data aceasta, îndepărtat fiind de obiectele metalice, pendulul se porni să
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]