2,173 matches
-
parte, În așa fel Încît japonezii să-i poată omorî fără să fie văzuți de piloții americani. Ascultă cum soția celui de la Shell plîngea În iarba Îngălbenită. Lumina soarelui umplu aerul de deasupra canalului, o aură strălucitoare de foame Înțepîndu-i retina și amintindu-i de haloul format În urma exploziei avionului Mustang. Trupul arzînd al pilotului american Înviorase pămîntul mort. Cel mai bine ar fi dacă ar muri cu toții; viețile lor s-ar sfîrși, lucru ce devenise inevitabil de cînd Idzumo scufundase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
acela, ritmul sacadat al roților de tren În tunel te Îndeamnă la somn și exact În clipa În care Neil Armstrong coboară din modul pe solul lunar, adormi, și clipa aceea urmărită de milioane de oameni ție nu-ți dezvirginează retina căci dormi, moțăi, ești plecat din lume, și tresari, dar americanii sunt deja pe lună, se vântură pe acolo cu steagul ăla care pare a fi făcut din fier și pierzi momentul istoric și vorbele acelea minunate, un pas Înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
fără să știe, fără să știe o clipă că o iubești, stând așa lângă tine ca lângă un bărbat-frate, ca lângă un camarad, ca lângă o statuie, mâncându-ți sufletul cu chinuitoarea și nesfârșit de calda ei prezență, zdruncinându-ți retina cu chipul ei sincer, candid, dar și cinic, un cinism necalculat, un fel de exercițiu de zburdălnicie școlărească. Toate astea te Împing departe În timp, În nopțile În care nevinovat o conduceai acasă, acolo sus, În Piața Puișor, la mătușile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
aș fi gata să fac bucăți ieslea sfântă. Dar adevărul are subsuorile transpirate, nu se potrivește cu regalitatea soției mele. Mă privește într-un fel pe care îl cunosc, chiar dacă doar acum mi se pare că descifrez sentimentul blocat în retinele acelea opace: acolo este o lipsă, o stagnare, un zid. Ochii ei sunt aceia ai unei proaste. Este o descoperire explozivă. În spatele aparentei inteligențe se ascunde o patină de surditate scorțoasă, aproape o absență a conștiinței, o portiță de scăpare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
teren pentru hale noi de montaj, spuse Hackler și pe fața lui neclintită, constrânsă la liniște, numai ochii clipeau din reflex, de parcă ar fi privit o clipă, neprotejați, scânteia unui aparat de sudură și ar fi simțit arsura dureroasă pe retină. Se căută în buzunarul de la piept al jachetei, scoase contractul de cumpărare pentru turnătorie și fabrica de mașini-unelte, îl puse pe masă, cu prețul de cumpărare la vedere, un număr ale cărui zerouri „Oha“ le tot număra. Un preț prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
după ce-i zbură cilindrul, descoperindu-i o frunte frumoasă și foarte înaltă. Părul castaniu pornit din cărare îi acoperea un început de pleșuvie, iar pleoapele, închise de-odată ca de o suferință rău ascunsă, i se ridicară, dând la iveală retinele verzi, mărite de sticlele convexe ale ochelarilor cu hulubele de celuloză neagră, aruncate ca două punți masive pe dedesubtul tâmplelor cărunte. Prin jgheabul din spatele unei urechi, i se prelingea o șuviță de sânge, câteva secunde mai târziu, când așezat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
care venise să mă caute, luă loc pe scaunul cu spătar înalt. Mângâia o pisicuță cafenie ce i se așezase în poală. O pată mare, sângerie i se ivi pe pometul obrazului drept și stăruia acolo, în timp ce ochii ei cu retine sinilii, mă sfredeleau cu o expresie îndurerată. Buzele răsfrânte ușor înspre colțuri, schițau un plâns reținut cu greutate și o chinuitoare întrebare: „Ce ți-am făcut?” părea că mă întreabă Mariana. Și așa cum pisicul cafeniu îi dormita în poală, așezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
a micșorat, până a ajuns cât o nucă. Mi-am acoperit ochiul stâng cu mâna și capul a revenit la dimensiuni normale. Apoi mi-am acoperit ochiul drept și am constatat că nu mai vedeam deloc cu stângul. Desprindere de retină. O boală ireversibilă - iar doctorul m-a avertizat că celași lucru mi se poate Întâmpla și la celălalt ochi. Îți poți Închipui ce vesel am fost la primirea unei astfel de vești. — Dragul meu, murmură Henry iar. Du Maurier scoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
pe nume Octavie, pe care imaturii Du Maurier și Moscheles o botezaseră Carry și despre care cel din urmă afirma că ar fi servit de model pentru Trilby. Se cunoscuseră În Malines, unde locuia Du Maurier după ce suferise desprinderea de retină. Era fiica În vârstă de șaptesprezece ani a unui tutungiu care murise de curând și se ocupa de prăvălie Împreună cu mama ei. Era drăguță, cu ochi albaștri și păr des, castaniu și ondulat, și o siluetă „de o elasticitate neobișnuită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Elena Marin Alexe Printre nămeți de dulci amintiri, răscolesc cu privirea după o rază de senin, dar tabloul alb se lipește obsedant de retină, înghețând-o. Azi mă doare neputința de a săruta zarea de dincolo, însă până voi accepta providența, mă las dusă prin gânduri pudrate cu arome de sărbătoare.
Prin amintiri by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83255_a_84580]
-
optoelectronică de vârf. Brusc toată consola se lumină În roșu, fenomenul fiind Însoțit de un sunet intermitent. Surprins, Norman sări Înapoi: pupitrul de control se trezea la viață. Fiți atenți! Un flash orbitor de lumină inundă camera, imprimându-le pe retine imagini remanente și aspre. Doamne... Un alt flash, iar apoi Încă unul, după care luminile din tavan se aprinseră, iluminând uniform Încăperea. Norman văzu chipuri surprinse, speriate chiar. Oftă, expirând Încetișor. — Isuse... — Cum dracu' s-a-ntâmplat asta? Întrebă Barnes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
meu. Caut să-mi clarific care e timpul groaznicei viziuni. E viitorul sau prezentul care așteaptă să se întîmple? Sînt copleșit de sentimentul unei înfiorătoare vinovății. Chiar și față de mine. Dar nu văd unde? Imagini de-o clipă îmi străfulgerează retina. Mă văd urmărit de păsări și șerpi care vor să mă învenineze după ce, avînd puterea asupra lor, le-am pierdut controlul. Mă privesc consternat ca din afara oricărei vîrste. V. cel închis în vitraliu izbește cu furie în pereții de sticlă
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
decis că sunt până în cea din urmă clepsidră a timpului un visător muribund de iubire. 6 oct. 2008 BRAȚELE DURUTE DE TIMP d-lui actor Ovidiu Cuncea Mi-e dor de un aer ploios și plin cu zgomotele aglomerate ale retinei; Mi-e dor de ochii tăi răvășiți peste nesiguranța ferestrelor albe unde hoinăresc nebună să pot prinde în palme toată sălbăticia luminii... Mi-e dor de brațul tău omorât în distanțe de nori și vânturi albite de dragoste; Mi-e
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
protest, cum fac ele de obicei, Încă de pe vremea spaniolilor, am căzut pe gînduri. SÎnt trei perechi, adică șase sîni succesivi, patru-n dreapta și aproape doi În stînga. Am oprit brusc caseta ca să rămîn cu această imagine națională pe retină. Am rămas cu ea pe retină, Însă am apreciat că oricum am Înnebunit și mi-e totuna, am țipat și n-a apărut nimeni, pentru că de multe ori nimeni, nici măcar Alice nu mai locuiește aici, Încă din ’74. Cu Kris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Încă de pe vremea spaniolilor, am căzut pe gînduri. SÎnt trei perechi, adică șase sîni succesivi, patru-n dreapta și aproape doi În stînga. Am oprit brusc caseta ca să rămîn cu această imagine națională pe retină. Am rămas cu ea pe retină, Însă am apreciat că oricum am Înnebunit și mi-e totuna, am țipat și n-a apărut nimeni, pentru că de multe ori nimeni, nici măcar Alice nu mai locuiește aici, Încă din ’74. Cu Kris Kristofferson (foto stînga), Jodie Foster și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
destul de modești (Christine Lahti Annie Pope, Judd Hirsh bărbatul ei, și River Phoenix care-a murit În realitate Michael/DannyPope/Manfield), regie cît se poate de liniștită nici o compoziție notabilă, nici o imagine care să rămînă În conurile și pe bastonașele retinei , plus o tramă cam trasă de păr, cu un cuplu unit care-n zilele de glorie ale protestului Împotriva războiului din Vietnam dă foc unui laborator unde se fabrica napalm. Incendiul va fi motivul pentru care cei doi vor fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Cu ea puteți lovi chiar constructiv un intelectual În miră sau pe oricine doriți. Atenție doar să nu vă loviți mama cu lopata, că-i faceți o impresie urîtă (Butch Cassidy). Și fiindcă am ajuns la violență, Îmi explodează pe retină arabii teroriști cu mintea și săbiile lor din epoca de fier, pe care i-ar pupa Lenin văzîndu-i așa de revoluționari. Ei muncesc constant, inutil să le vorbești, să-i creștinezi, mișună În altă dimensiune. Rămîne totuși Întrebarea dacă Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
De când, acum optsprezece luni, au redecorat holul clădirii Edwin Morgan Forster, care Înainte arăta ca o bancă, Încăperea seamănă cu unul dintre acele țarcuri pentru pinguini proiectate de constructiviștii ruși. Toate suprafețele sunt de un alb arctic care-ți sfredelește retina, cu excepția peretelui din fund, pictat În aceeași nuanță de turcoaz pe care o avea săpunul Yardley, preferatul străbunicii Phyllis, acum treizeci de ani, dar care a fost descris de designerul holului drept „o culoare oceanică, simbol al viitorului și al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
materni sclipind și cu capul acoperit de șerpi care sâsâie. A, cucuiul, spune Paula pe un ton nepăsător. S-a lovit cu capul de masă, atâta tot. Masa de metal cu colțurile atât de ascuțite, că ți-ar putea perfora retina, care am cerut explicit să fie dusă În pivniță pentru că Ben s-ar putea lovi de ea? Chiar aceea. Hei, dar se mai Întâmplă chestii din astea, Îmi spune Paula, iar tonul ei insinuează: oricum nu ai fost aici, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
unele tehnici de identificare a persoanelor prin utilizarea de coduri, cărți de identitate sau ecusoane (ecusoane personalizate, cărți magnetice, cărți de memorie, cu laser etc.); tehnici biometrice sau antropometrice de recunoaștere (amprenta vocii, amprenta digitală, geometria, profilul, dinamica semnăturii, vascularizarea retinei etc.). 3. Consemnul general Se referă la toate îndatoririle unui agent de pază, indiferent de locul (postul) de pază încredințat. Aceste îndatoriri, în principal, sunt următoarele: - îndeplinirea ireproșabilă a tuturor sarcinilor de serviciu de natură să asigure îndeplinirea întocmai a
Îndrumatul societăților specializate în pază și protecție by Ioan CIOCHINĂ-BARBU, Dorian Marian () [Corola-publishinghouse/Administrative/1224_a_2366]
-
brutal din viața netrăită încă pentru a fi aruncat în încremenirea veșnică a morții. Unul dintre soldați îi încrucișase creștinește brațele pe piept și încercase apoi să-i închidă pleoapele, dar acestea rezistaseră încăpățânate, dorind parcă să ofere în continuare retinei imaginile unui cer incredibil de albastru și senin pe care Emil nu îl mai vedea. Strivește țigara pe jumătate fumată de fundul scrumierei și aprinde imediat alta. Ce pot să-ți spun? Un haos sanguin unde văzând de ce este capabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ai unui suflet care plânge. Bărbatul de lângă ea, mai degrabă băiatul tânăr ca un paj, vorbește repede, cu nervozitate. Evident cu gândurile în altă parte, femeia trece ușor mâna prin părul lui. Amant? Gigolo? În nici un caz soț. Brusc, în fața retinei sale culorile vii ale mediului familiar pălesc, liniile anatomice ferme ale oamenilor se transformă în umbre misterioase abia conturate fără trup și fără substanță, topindu-se într-un șuvoi turbionar, spart de agitația unor fețe cadaverice hidos deformate. La fel de neașteptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
foarte vag, își dă seama că este foarte important să o ajungă din urmă dar chiar când crede că a reușit, din spatele ei soarele se ridică maiestuos, incendiind întinderea de gheață. Lumina intensă o lovește cu mii de pumnale în retină și cercuri negre aștern un zăbranic întunecat în fața ochilor. Se deșteaptă brusc din somn. Buimăcită, deslușește o fâșie de fereastră neacoperită cu perdeaua și, prin crâmpeiul de geam, cerul spuzit de stele ce se întinde tăcut deasupra Bucureștiului. Întinde mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
să ardă mocnit. O stinge cu greu, dar încăpățânată, flacăra își face din nou loc în postavul gros. Începe să amețească și capul parcă stă să-i explodeze. Prin fața ochilor îi joacă cercuri colorate. Căldura infernală aproape că-i arde retina. Strânge atât de tare pleoapele încât vede cum fulgeră scântei nenumărate. Se clatină, bâjbâie disperat cu mâinile înainte. Cade într-un genunchi. Parcă aude plânsetul unui copil. Instantaneu, tot ceea ce este legat de el și corpul său dispare. Se ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cu noul val minimalist, alături de un Radu Gabrea către un altfel de a face film evitînd totodată stridențele, manierismele estetizante, notele isterice sau neaoșismele abrupte ale colegilor mai vîrstnici (Dan Pița, Mircea Daneliuc etc.) fără dorința expresă de a zgîria retina cu scene contondente și expresii măs-că-roase din repertoriul mahalagesc. Ceea ce nu se observă la o primă vizionare reiese la o a doua sau a treia, mi-nu-țiozitatea cu care regizorul creează recurențe prin de-taliul din background pe care-l înregistrezi
Umbre mișcătoare pe pînză by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8663_a_9988]