93,972 matches
-
Oricît ar fi de complexă restaurarea monarhiei, încoronarea propriu-zisă a regelui la Reims s-a dovedit și mai anevoioasă. Charles apreciase corect creșterea numărului de aristocrați din timpul Republicii. Nobilii nu numai că se înmulțiseră neverosimil, dar iată că nu reușeau să cadă de acord asupra formei concrete a încoronării. Ei acceptaseră că era nevoie de ceva străvechi și tradițional, însă nu știau ce anume. Grupurile direct interesate au cerut ca încoronarea să fie amînată pînă la vară. Atelierele croitorilor de
John Steinbeck: Scurta domnie a lui Pépin al IV-lea by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/13311_a_14636]
-
mă bată la cap cu povestea asta. Fir-ar să fie, unchiule Charlie, le-ai auzit vorbind pe fetele alea? - Am încercat prin diverse metode să mă sustrag, spuse unchiul Charlie. Băiete, există anumite lucruri în care poate c-o să reușești să-ți exerciți autoritatea regală, dar dacă te gîndești că poți fi rege al Franței fără să ai o amantă care să-ți înveselească supușii prin extravaganțele comise și prin fermecătoarea ei capacitate de a nu fi cîtuși de puțin
John Steinbeck: Scurta domnie a lui Pépin al IV-lea by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/13311_a_14636]
-
halucinant în faptul că drumul dintre Pământ și Lună a devenit un zbor de rutină, urmărit printre melodii de muzică ușoară și catastrofe aeriene. șRutină? Idiotul!ț Dar trebuie deconspirat - la fel de răspicat, la fel de cinic, la fel de lucid, - că omul nu a reușit să umanizeze Luna. Ea a fost transformată în magazine, în laborator, în șosea, în parc, în teren de golf, în sală pentru conferințe de presă, în studio de televiziune, dar nu a devenit a omului. Căci, uitați-vă bine: nu
Eu, cititorul lui Cosașu by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13328_a_14653]
-
Comitetului Scarlat Rosetti, îi propune să traducă operele lui Tacitus. Poetul se apucă de lucru și tălmăcirea înaintează încurajator, dar pentru traducerea din Suetonius și Iordanes cere o prelungire a termenului de predare 2. Manifestările de recunoștință și omagiere nu reușesc să-l scoată din starea de apatie. Vechii săi prieteni, cu care a împărtășit idealurile și cauza Revoluției de la 1848, Bariț în primul rând, se gândesc, ca Maiorescu mai târziu în cazul lui Eminescu, să-i facă bucuria înmănuncherii poeziilor
Ultimii ani ai lui Andrei Mureșanu by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/13345_a_14670]
-
cunosc pe nimeni. El mi-a zis că o să-mi prezinte niște oameni. Asta m-a atras la început, faptul că acest băiat, pe lângă că era corect, îmi propunea niște relații; în realitate, însă, Honoré nu avea nici o relație, nu reușea să-și facă nici una, în ciuda ocupației sale, și poate că spera ca, prin mine, să fie invitat în niște locuri selecte. La ieșire Honoré mi-a cumpărat, dintr-unul din cochetele magazine de la Aqualand, o rochie din voal azuriu, pe
Marie Darrieussecq by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Journalistic/13352_a_14677]
-
putea face o paralelă între faptul că eu am învățat româna și Eliade italiana în tinerețea sa pentru a-l citi pe Papini. Cu deosebirea că eu nu mai eram tînăr (în 1971 aveam 40 de ani) și nu am reușit niciodată să învăț româna atît de bine pe cît a reușit el să învețe italiana. Cum mi-a schimbat călătoria mea în România imaginea pe care mi-o formasem despre Eliade? În primul rînd prin faptul că mi-a oferit
Prof. Mac Linscott Ricketts: „Mircea Eliade e produsul culturii românești” by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/13329_a_14654]
-
și Eliade italiana în tinerețea sa pentru a-l citi pe Papini. Cu deosebirea că eu nu mai eram tînăr (în 1971 aveam 40 de ani) și nu am reușit niciodată să învăț româna atît de bine pe cît a reușit el să învețe italiana. Cum mi-a schimbat călătoria mea în România imaginea pe care mi-o formasem despre Eliade? În primul rînd prin faptul că mi-a oferit informații pe care nu le aveam înainte și care m-au
Prof. Mac Linscott Ricketts: „Mircea Eliade e produsul culturii românești” by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/13329_a_14654]
-
sale fantastice. Ce părere aveți despre aceste demersuri? - Am vrut cu tărie să imprim ideea dramatizării nuvelelor fantastice ale lui Eliade. După părerea mea, un serial T.V. ar fi modul cel mai probabil de a avea succes. Dacă s-ar reuși asta, de fapt s-ar constitui un grup puternic de „fani” care ar putea permite producerea unui film de lung metraj pentru cinematografe. Realizarea acestui tip de film ar fi costisitoare, bineînțeles, dar găsirea fondurilor ar fi prima problemă. - Lectura
Prof. Mac Linscott Ricketts: „Mircea Eliade e produsul culturii românești” by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/13329_a_14654]
-
și spirituală” maghiară care, după scurtul episod bolșevic, a suportat consecințele instaurării primului regim fascist din Europa? Să apelăm la un arbitru, William M. Johnston, pe cât de documentat, pe atât de imparțial: „Între 1920 și 1944 - scrie acesta - regentul a reușit să facă din Ungaria cel mai rău format și cel mai puțin reformat dintre statele succesoare ale Imperiului Habsburgic, prezidând peste unul dintre sistemele politice rarisime ale secolului XX: restaurația monarhică [...] Evenimentul cel mai detestabil al primului deceniu horthyst a
Un test de neocolit by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/13335_a_14660]
-
câte o punte. De poduri, așa cum cer exigențele Mileniului Trei, încă n-am avut parte. De abia de acum se cer construite. Dar nu prin gâlcevi infantile de genul cine a fost primul sau care a fost mai ticălos vom reuși, nu prin eterna răscolire a rănilor istorice, ci împreună, rațional și convenind că nu numai unii, ci toți cei ce și-au îngropați aici părinții, moșii și strămoșii, au dreptul să se considere, și chiar sunt, „stăpânii” acestei patrii. E
Un test de neocolit by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/13335_a_14660]
-
fapt, niște lăzi cu vechituri în care tot adăugăm pînă în ziua în care altcineva le pune capacul. Probabil că relația extraordinar de vie pe care o are cu trecutul acest om mai curînd anxios decît senin cum încearcă și reușește să pară i se trage de la legătura lui specială cu ceea ce ar putea fi. Prezentul lui Pintilie e o punte incomodă între ceea ce a făcut și ceea ce vrea să facă. de unde, poate, și privirea nostalgic jucăușă cu care evaluează tot
Lada cu vechituri a lui Pintilie by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13374_a_14699]
-
doar atât: „o femeie în starea în care mă aflam eu atunci nu e în stare să se concentreze asupra vreunui lucru.“ Traducerea acestei cărți aparține reputatului Nicolae Iliescu, fin cunoscător al literaturii ruse și traducător cu vastă experiență, ce reușește să redea cu fidelitate mișcările infinitezimale ale memoriei precum și nuanțele sentimentale, de la cele mai acute la cele mai vagi. Pentru că este o carte complexă, nu doar un volum de memorii, ci și un poem elegiac și o meditație pe tema
Memoria obligatorie by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Journalistic/13338_a_14663]
-
Șase moduri de a-ți aminti un cal, prozatorul ieșean are o proză intitulată chiar Pulp Fiction, numai că Florin Lăzărescu știe să scrie foarte bine și tot ce i se poate reproșa (deși proza respectivă e doar un exercițiu - reușit - de virtuozitate), e epigonismul. Partea proastă e că, în cazul romanului de față, nu Pulp Fiction trebuia luat ca model, ci un alt film (cel mai recent) al lui Tarantino: Kill Bill. Voi explica și de ce. Lăsând la o parte
Proză cu ph-ul scăzut by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13336_a_14661]
-
schimbul de roluri dintre observat și observator, dintre insider și ousider. Paradoxal, lipsa de metodă, renunțarea la chestionar, devine în sine o metodă. Infidelitatea trebuie înțeleasă ca fidelitate. Nespuse, alte povești se citesc în carte: „Poate cîndva - mărturisește autoarea - voi reuși, trecînd peste prejudecăți deontologice, să aștern pe hîrtie acele povestiri pe care le-am dăruit gazdelor și povestitorilor mei... Sau, poate, dintre cei intervievați, cineva din satul băcăuan, va deveni din observat observator, ori colaboratorul meu privilegiat, exegetul povestirilor mele
Povestea altor copilării by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13378_a_14703]
-
o dată cu Ana Roșculeț, "abandonul moral al scriitorului". Acestea vor culmina cu multele avantaje materiale de care Preda avea să se bucure ca urmare a literaturii sale "subversive". În orice caz, e greu de crezut, observă George Geacăr, că Preda a reușit - sau că a intenționat măcar - să păcălească regimul comunist. Din păcate, majoritatea cărților lui Preda - nu numai nuvela Ana Roșculeț - poartă un balast propagandist considerabil, care facilitează afirmația că mesajul ideologic, și nu ambalajul estetic, joacă rolul central: Nimeni nu
Jumătatea de măsură by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/11997_a_13322]
-
pentru cinefili: invocă - după părerea mea - cel mai bun musical realizat vreodată, e drept, în cheie tragică și, în consecință, face o promisiune spectatorului: acest lungmetraj va fi la înălțime. Regizorul Rob Marshall, debutant în film, dar veteran pe scenă, reușește o sinteză minunată: scenariul și muzica sunt consubstanțiale, se desfășoară pe același ritm. Filmul te poartă într-o lume aparte, care nu are pretenția de realism, ci pe aceea de a caricaturiza moravurile americane din "jazz age": nici o valoare axiologică
Lungmetraje anti-Valentine's Day by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12011_a_13336]
-
pentru combatanții islamiști. Așadar, avem de-a face nu doar cu romanul "oriental" al Salmei, ci și cu o alegorică rețea arabo-română alimentată de Complexul Marconia. Disputată de cele două tabere, pro-asiatică și pro-americană, Salma, datorită vulnerabilității sale feminine, nu reușește să înțeleagă desenul ascuns al haosului aparent; nu poate să devină un nod în rețea, rămânând fidelă umanității sale, în ciuda unor convulsii și grele cumpene. Din acest punct de vedere ea este cea care fisurează și virusează rețeaua lui Plagamat
Un roman cu cheie by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12026_a_13351]
-
arată din capul locului, supravegheată de Celebrul ani- mal (!?). Ce-ți lipsește ție, Claudiu Komartin, în ce întuneric îți filează brusc toate lămpile? Și ce vrei să demonstrezi, îndefinitiv, cu poemele tale dintr-odată scabroase, dezgustătoare dincolo de orice închipuire? Abia reușisem să trec peste gustul rău și aerul gros al poemelor pornografice ale altui coleg cu naturel năstrușnic dar care-și ieșise, și el, cu totul din matcă lovit ca de molimă și scâlciat, și căruia VATRA (numărul cu proletcultismul) i
Despre exercițiu by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/12017_a_13342]
-
vor face meseria, cîți vor ajunge nume importante, cîte abandonuri vor fi, nimeni nu poate știi dacă cei care au atras atenția acum, în această etapă a pregătirii și existenței lor artistice, chiar au cel mai semnificativ potențial și vor reuși pe termen lung sau revelațiile vor urma. Pentru că această profesiune trebuie privită pe distanță lungă, energiile și emoțiile trebuie, și ele, dozate pentru o călătorie întinsă, inițiatică, oricît ai fi de experimentat. Complexitatea pregătirii lor, în acest moment al absolvenței
Șase nopți cu Casandra (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12010_a_13335]
-
Joachim Schädlich. Rar am văzut o mai fină și precisă disecție, o ciudată predilecție pentru o lume-cadavru, pe care se poate opera fără opreliști, pătrunderea aproape voluptuoasă în intimitatea detaliilor, cu rafinament, cu sadism, cu perversitate. Puțini sînt scriitorii care reușesc să le atribuie fiziologiilor umane în descriere o mai mare precizie științifică și o mai acută reverberație poetică. Hans Joachim Schädlich ne face să vedem superbia soarelui oglindit în mocirlă. Iată de ce vă propun acest text, fără îndoială șocant, prin
Hans Joachim Schädlich - Musca e întreținuta mea by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/12013_a_13338]
-
eu nu simt nimic. Dumnezeule, chiar și fără dinți aș vrea uneori să mestec ceva. I-am spus asta femeii. Mi-a adus o felie de pîine fără coajă și mi-a vîrît jumătate din ea în gură. Nu am reușit. Femeia a rîs și a mîncat singură bucata de pîine. Unghiile mele cresc încă, probabil și unghiile de la picioare. Știu pentru că una din femei mi-a spus: Ai unghii așa de lungi că-mi faci silă. Da, de acord. Dar
Hans Joachim Schädlich - Musca e întreținuta mea by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/12013_a_13338]
-
punea să i-o trag? Voi. N-ar fi trebuit să spun asta. Prima i-a spus celeilalte: Ce?! Și s-au evaporat repede. După vizită mi-a venit cheful să fluier un cîntec. Dar cu buzele mele nu mai reușesc. Aș vrea să știu cum arată gura mea cînd zîmbesc. Zîmbesc mereu cînd nu e nimeni în cameră să-mi poată ține o oglindă în fața ochilor. Noaptea am vrut din nou să ascult muzică. Musca dormea cine știe pe unde
Hans Joachim Schädlich - Musca e întreținuta mea by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/12013_a_13338]
-
Ateneu" în 1964, despărțit ulterior de redacție pentru alte inițiative culturale și revenit de curând într-un colectiv nou, animator al publicisticii regionale, izbutind o vreme, imediat după 1990, să impună suplimentul "Sinteze" al unui ziar local, Constantin Călin a reușit să dea provincialismului său o notă de extravaganță și noblețe, savuroasă în amprenta retro a culegerii sale de articole Despre șapcă și alte lucruri demodate (2001). Însă cu pasiunea sa pentru Bacovia, dusă până în pânzele albe, s-a ridicat deasupra
Un expert în Bacovia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12027_a_13352]
-
postumă a operei sale - unul dintre primii trei-patru poeți români, atât în ierarhia criticii, cât și în aceea a publicului, în a cărui conștiință a pătruns cu câteva sintagme memorabile, cum numai Eminescu, Creangă, Caragiale, Coșbuc, Rebreanu și Sadoveanu au reușit să pătrundă. Ca și în cazul acestora, amprenta bacoviană este imediat recognoscibilă. Constantin Călin s-a devotat lui Bacovia începând din 1964, când a scris primul său articol în subiect, ca un fel de "mică bravură", după cum mărturisește în încheierea
Un expert în Bacovia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12027_a_13352]
-
nu doi, dacă nu o eternitate... Dacă critici de teatru ar privi profesia lor într-o minimă perspectivă, refuzând, pe cât se poate, condiția jurnalistică a cronicii de spectacol, dacă ar proiecta activitatea lor într-o viitoare carte, poate că ar reuși să depășească fragilitatea speciei. Dacă citești astăzi Oglinda spartă de Marian Popescu sau Șah la regizor de Cristina Modreanu îți dai seama ce viață scurtă au luările de atitudine, militantismul, mania de a vorbi despre politică și administrație, când comentezi
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12038_a_13363]