1,195 matches
-
momente ale jocului în care băcăuanii au comis greșeli inexplicabile, care au condus la diferența netă de la finalul jocului. O veste proastă este și accidentarea lui Sipos, folosit pe final și în faza de atac, handbalistul maghiar părăsind terenul șchiopătând. Revanșa este programată tot în Sala sporturilor din Bacău, miercuri, de la ora 12.00. ȘTIINȚA: Tevzadze, Tamaș - Dinescu (6), Bondar (5), Moskalenko (4), Grieze (3), Manea (3), Păunică (2), Cadar (2), Rotaru (1), Iancu (1), Sipos (1), M. Bujor (1), Gurkovsky
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
ultimul argument pentru sfârșit. Modestul vameș din Ungheni, tatăl lui, lăsase o moștenire de 200.000 lei, cifră medio între corectitudinea profesională și beneficiile meseriei. La început Rim declarase că va lăsa acești bani mamei sărace și văduve. Era o revanșă, pe care vrea să o dea Linei pentru incorigibilul ei sentimentalism familial, deși, în afară de ciupiturile-lui Lică, acea predilecție era gratuită. Rim însă, care nu profesa, deci nu producea în afară de leafă, avea multă aviditate pentru câștigul Linei. Credea că, dacă ar
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Toată preocuparea lui era s-o plictisească și, de-a lungul zilelor lungi, gândul se ostenea cu planuri de persecuție. Găsise două sisteme pe care le specula: boala lui și pe Lică, ce-i revenise în minte cu dorințe de revanșă. Răutățile erau picături ce-i puneau sângele în mișcare, ce-i umpleau cavernele seci. Ca și copiii răi, lovea pe ascuns, cu teama de a fi lovit. Cum Ada își rărise acum vizitele, trimitea să o cheme, spunând că se
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Whip era uimit de curajul lui Lică de a contrazice pe patroană fără să provoace țipete. In schimb, când veneau ordine de la Maxențiu, Lică se trăgea la o parte, ca unul care se spală pe mâini. Mister Whip atunci, ca revanșă, îi lua apărarea. Așa cum era situația, Lică se simțea mulțumit să trăiască între cai și grăjdari; se gândea, negreșit, la Ada, cu oarecare nerăbdare, dar dovedea că a început să fie și răbdător. In așteptare făcuse unele demersuri pentru un
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
văzu siluetele unor corăbii Încercând să urce creasta Înaltă a unui val. Apoi nu mai văzu nimic. Noaptea coborî asupra mării. Vântul se dezlănțui sălbatic, asemeni unui animal lăsat liber după un lung prizonierat. Era o eliberare a elementelor, o revanșă asupra liniștii, asupra luminii, asupra oamenilor. Era apocalipsa. Alexandru simți În adâncul lui ruperea echilibrului. Simți scufundarea corăbiilor, auzi geamătul ascuțit al lemnului strivit de forța vântului și auzi strigătele disperate ale oamenilor care se prăbușeau În adâncuri. Simți durerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
viață i se pregătește Elenei, după dezamăgirea asta! I-am spus să vie la mine. Ea e prin fire o femeie de acțiune. Nici n-am nevoie s-o convertesc. Munca mea o va interesa. Va găsi în ea o revanșă pentru omul răufăcător care a trecut, pentru pierderea senior 'ală a florentinului sperjur, care a ofensat-o - dacă așa crede ea. - A! ... A! ... murmură aromit Mini la vorbele lui Nory. - A! ... A! ... a zis "Omul". Așadar, consimți că până și
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Aplauze frenetice ca la teatru, și asistența așteaptă următoarea conferință. Aurora: Pauză! Evelin apartamentul îți stă la dispoziție să te schimbi. în laborator: Robo și Cosmos în fața unei table de șah cu piesele aranjate. Robo arătănd tabla de șah: Azi revanșa! Cosmos: Sunt campion! Ai albele, mută. Robo: Eu nu pot face prima mutare pot doar răspunde, ți-am spus. Joacă tu cu albele. Cosmos întoarce tabla de șah și face prima mutare. Cosmos: Deschiderea siciliană... Robo: La voi cu cine
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
veacului XX, Tipperary O’Hara (prima întruchipare a lui Corto Maltese) îi conducea pe Ann și Daniel Doria către inima ținuturilor fermecate. Luptător într-un război ce este pierdut înainte de a începe, exilat din patrie și rătăcitor animat de himera revanșei, Alan Breck este trup din trupul războinicilor fantaști ai lui Pratt. Ca și Koinski, el duce mai departe un crez, chiar și atunci când cei din jurul lui îl abandonează. Ca și Corto, el este solidar cu cei pe care destinul îi
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
vine gustul să-i traduc o poezie. Colegul Tudor Vianu, legat de Bayer printr-o indisolubilă legătură în timp și spațiu (mai ales în timp), și-a permis să râdă de această glumă. I-am jurat atunci să-i dau revanșa. Dacă am perseverat, este c-am prins gust de acest joc. Bunicul și nepotul Numele de Ion Barbu nu este un pseudonim întîmplător. Așa l-a chemat pe bunicul meu, maistru zidar și mahalagiu bucureștean din "Omul de piatră". Lui
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
a fost câștigat de grecul Nicolas Stassinos, posesorul unei mustăți de 60 cm. 19. La început, când pui degetul pe un lucru și lucrul acela se aprinde, nu e deloc vesel, te apucă și spaima; de obicei după aceea începe revanșa, cu subtilitățile greu de discernut ale conștientului, începe chinul de a nu fi sigur dacă doar ai presimțit aprinderea sau dacă ea s-a produs pur și simplu la atingerea degetului tău. E greu să te obișnuiești cu gândul că
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
când tulburi, le intuiam exact pe cele care trecuseră dincolo. Altă dată, când pohemele mele mă plictiseau (simțeam fiecare literă-frână, fiecare cuvânt menit să mă întoarcă, să readucă îngerul în closetul comun al mentalului și rătăceam prin imensul pustiu al revanșei), o rugam să-mi citească din cine știe ce carte, uitată de Maria. O dată, a nimerit niște poeme în flamandă. Atunci glasul ei ușor speriat mi-a șoptit în întuneric : „Sunt într-o limbă străină...“. „Nu-i nimic“, i-am spus. „Cu
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
căldură umedă a vizitatoarei. Zenobia era obosită, lucrase mult în ziua aceea, stătea pe un scaun și mângâia buchetul de trandafiri adus de Maria. „Sunt doisprezece“, a spus. „Cum poți să fii atât de liniștită ?“, am întrebat-o, fiindcă începea revanșa. „Din tot ce ți-am spus reiese că Dragoș nu există, acolo, pe masă, și tu, în loc să spui ceva, mă lași să mă chinuiesc...“ „Sunt obosită“, a spus Zenobia și mângâia mai departe trandafirii. „Tu nu mă ajuți niciodată“, am
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
înalte, greu de suportat. (Gândiți-vă : rătăcisem singur acolo unde alții sunt conduși cu grijă...) Cunoșteam mecanismul înlăturării lor, dar îl uitam, de fiecare dată, ca un făcut. Refuzul acesta al memoriei părea să fie semnul, condiția de bază a revanșei... Zenobia aprinsese lumina. Priveam, fără să văd, tavanul. Nu eu voiam să mor, ci carnea mea, oasele mele, nu știu cum să spun. De fapt, nici ele nu voiau nimic, urmau doar legea, ca pe o ultimă legătură. și nu era vorba
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
cu ochii larg deschiși în întuneric. Zenobia dormea liniștită lângă mine. Prin ușă auzeam lamentațiile, acum înăbușite, ale lui Petru. Încercam să nu mai văd spasmele broscuței aceleia. Pe sub jocul ei agonic simțeam cum se declanșa, neclar și perfid, începutul revanșei. Pierdeam treptat obișnuita forță a refuzului, putința de a mă opune tentațiilor inverse. Mă ispitea din ce în ce mai mult ideea-capcană de a-mi folosi conștient și meschin posibilitățile. În asemenea momente greutatea e să știi, uitând că știi, dacă e vorba doar
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
posibilitățile. În asemenea momente greutatea e să știi, uitând că știi, dacă e vorba doar de slăbiciune sau dacă nu cumva ceea ce iei tu drept slăbiciune reprezintă frontiera, la început mereu năucitoare, a unei alte zone. Mă aflam încă dincoace, revanșa îmi oferea ca justificare mila față de Petru. Aveam senzația încețoșată că greșisem, că o luasem razna, dar, mai presus de toate, voiam să mă uit, să văd în camera Nathaliei. și am văzut... * Într-un container aflat în gara din
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
pe drum, se dilua și devenea cel mai adesea pretext sau subiect pentru inteligente texte teoretice, pe cât de strălucite, pe atât de viclene, în timp ce gândirea poetică, abătută din matca ei mută, se istovea bătând în maluri sterpe. În perspectiva mea, revanșa generală, străveche maladie a mentalului, înlocuia pe lume miracolul poetic. Dar s-o lăsăm încurcată... Spun toate astea poate ca să motivez de ce, în scurta perioadă pe care o am în vedere aici, căzusem pradă unei puternice alergii la scris, lipsindu
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
mă aude, stătea în fața mea ca un pustiu. „Mă duc acasă“, a repetat. „Mă duc să mă mărit...“ Cuvintele îi ieșeau din gură ca niște cuțite aruncate în ea însăși, dar mă zgâriau și pe mine în traiectoria lor smintită. Revanșa îmi șoptea că nu eu hotărâsem întâlnirea aceasta, mă gândeam să nu mă mai gândesc, dar aș fi vrut s-o scot pe Maria din apele ei moarte. „Să-ți spun o chestie“ (vorbeam repede, s-ar fi putut crede
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
de bascheții ăia împuțiți ? Te pomenești că faci și sport acuma...“. Vorbeam singur, penibil de singur. Mă vedeam și mă auzeam și-mi venea să plâng. Era nespus de greu, poate că iar nu mă pregătisem îndeajuns. Impulsul lucid al revanșei îmi răscolea toată drojdia orgoliului amestecată cu îndoiala și cu neîncrederea în mine. „Află, bătrâne“, am spus (vorbeam tare, aproape zbieram) „află că, mai demult, făceam și eu sport și, fii atent, placam frumos, aveam și viteză, eram numai voință
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
se pare că ochii îi lucesc, bărbia îi tremură. Dar noi ne privim, de ce să nu te privesc, ești atât de frumoasă! Mă întorc, aranjez perna, nu mi-e somn. Să înceapă noaptea predicii conjugale, dă-i drumul cu valsul revanșelor! Dar îmi dă un picior în burtă, și imediat altul și încă unul. Apoi mama ta mă lovește cu palmele peste față. Încerc să mă apăr, dar sunt absolut nepregătit pentru atacul acela. — Tu! Tu! Cine crezi că ești, tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
că oglindirea în luna aceea putea să ne facă să devenim dintr-o dată triști. Beam pentru că nu vroiam să mă gândesc la asta, Angela. Beam și eram plin de încredere, pentru că viața mi-ar fi dat ocazia să-mi iau revanșa, beam pentru că am fi avut un alt fiu și nu i-aș mai fi interzis nici o bucurie, aș fi premiat-o până în ultima zi. O priveam și ochii mei stupizi luceau plini de încredere și nu avea nici o importanță dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
să te încurci și cu sora ei (sau cu cineva pe care tu o identifici cu sora ei), cu această Lotaria-Corinna-Sheila care, dacă te gândești bine, nici nu ți-a fost vreodată simpatică...? E natural să vrei să-ți iei revanșa, după ce pagini la rând ai urmărit evenimentele cu resemnare pasivă, dar ți se pare că asta e modalitatea? Sau vrei să spui că te afli implicat în această situație fără voia ta? Știi bine că fata asta face totul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
dat seama că nu era ușor să-l folosim în scopurile noastre... Motivul lui nu erau banii, nici puterea, nici ambiția. Se pare că făcea totul pentru o femeie. Pentru a o recâștiga, sau poate numai pentru a-și lua revanșa, pentru a câștiga un pariu cu ea. Trebuia s-o înțelegem pe femeia aceea, dacă voiam să putem urmări mișcările acestui Cagliostro. Dar cine era ea, n-am reușit să aflăm. Numai prin deducție am ajuns să știu multe lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
adevăr. — A fost o problemă cardiacă..., un atac de asistolie - zise medicul. — Nu, domnule - răspunse Domingo -. A fost o indigestie. A mâncat la cină peste măsură, cum nu obișnuia, într-un fel ciudat, ca și cum ar fi vrut... — Să-și ia revanșa pentru ce n-avea să mai mănânce de-acum încolo, nu-i așa? Poate că inima i-a presimțit moartea. — Eu una - zise Liduvina - cred că i s-a tras de la cap. E drept că a mâncat nebunește la cină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ar putea alătura lor, devenindu-le prieten și jucând cărți cu entuziasm până se lasă întunericul, când ochii lui miopi nu vor mai fi în stare să distingă dacă cupele mai sunt roșii sau au devenit negre. Își va cere revanșa, dacă va pierde, va acorda revanșa, dacă va câștiga, regulile în grădină sunt simple și se învață repede. A doua soluție, se înțelege de la sine, e chiar Centrul unde trăiește. Îl cunoaște, evident, dinainte, dar mai puțin decât orașul, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
prieten și jucând cărți cu entuziasm până se lasă întunericul, când ochii lui miopi nu vor mai fi în stare să distingă dacă cupele mai sunt roșii sau au devenit negre. Își va cere revanșa, dacă va pierde, va acorda revanșa, dacă va câștiga, regulile în grădină sunt simple și se învață repede. A doua soluție, se înțelege de la sine, e chiar Centrul unde trăiește. Îl cunoaște, evident, dinainte, dar mai puțin decât orașul, pentru că niciodată n-a reușit să rețină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]