1,063 matches
-
rost un pasaj din Isaia 59. Dacă doriți. L-am descoperit datorită lui Cain. Îl reciteam Împreună la bibliotecă după orele de program. 59 ai zis? E pe aproape. Dă-i drumul! Tacă-vă fleanca, stimați cetățeni! Bibliotecara făcu o reverență, atât cât Îi permitea Înghesuiala, Își drese vocea și zise: Isaia, 59, Vechiul Testament, traducere D. Cornilescu, fragment: „10. Bâjbâim ca niște orbi de-a lungul unui zid, bâjbâim ca cei ce n-au ochi, ne Împiedicăm ziua În amiaza mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
văzut. Observi, și în același timp ești observat. Ești singur și în același timp ești mulțime; o mulțime care te privește cu ochii tăi, care te ascultă cu urechile tale. Situația te împinge să te joci. Nu reziști, faci o reverență ironică și le spui «celorlalți»: „Bună seara, domnilor, sunt încântat de cunoștință. Vă rog să mă scuzați că v-am tulburat”. Vrei să pari bine dispus, ca să-ți ascunzi emoția, și, jumătate în glumă, jumătate în serios, încântat ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
la culcare devreme, luând cartea cu ea. În locul luminii electrice, aprinde o lumânare pe noptieră, pentru ca ceilalți locatari ai casei să nu-și dea seama după fâșia de lumină de sub ușă că este trează. Deschide cartea și Întoarce paginile cu reverență, până găsește povestirea intitulată Fiara din junglă. Citește prima frază. „Ceea ce a dat naștere vorbirii care l-a speriat În decursul Întâlnirii lor abia dacă mai contează, dat fiind că au fost probabil cuvinte rostite fără intenție - rostite În timp ce zăboveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
să stea departe mai mult de câteva zile odată de piesa care Își Începuse turneul În Midlands. O văzu la Wolverhampton, la Leamington și la Stratford-on-Avon, unde fu recunoscut În sală și convins să urce pe scenă și facă o reverență, gest care deja i se părea la fel de natural cum Îi este cardinalului să Întindă inelul la sărutat. Cu ocazia fiecărei vizite, discuta cu Compton despre Îmbunătățirea piesei prin mici ajustări aduse textului și jocului actorilor, iar la Leamington rămase pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
succesului“ să fie atât de palpabil - aproape fizic, ca o aromă puternică, adusă de la un bachet cu mâncăruri delicioase. O inspiră flămând, căci Îi trezea apetitul pentru un asemenea ospăț. Cât Îl invidia pe Pinero, care, la finalul piesei, făcuse reverență după reverență! Cât o compătimea pe Elizabeth Robins, cu care vorbise În antract, care lăudase cu curaj jocul rivalei sale și pe care o văzuse la sfârșit părăsind În grabă teatrul, doritoare, fără Îndoială, să scape de asemenea Încercări impuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
fie atât de palpabil - aproape fizic, ca o aromă puternică, adusă de la un bachet cu mâncăruri delicioase. O inspiră flămând, căci Îi trezea apetitul pentru un asemenea ospăț. Cât Îl invidia pe Pinero, care, la finalul piesei, făcuse reverență după reverență! Cât o compătimea pe Elizabeth Robins, cu care vorbise În antract, care lăudase cu curaj jocul rivalei sale și pe care o văzuse la sfârșit părăsind În grabă teatrul, doritoare, fără Îndoială, să scape de asemenea Încercări impuse puterii sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
atenția. La sfârșit, sau chiar mai Înainte, dacă era necesar, va porni pe jos spre St James pentru a ajunge la timp ca să vadă din culise actorii răspunzând aplauzelor și, dacă primirea o cerea, să iasă el Însuși pentru o reverență. Aceasta avea să fie pe la unsprezece. Dumnezeule mare! Mai avea aproape o zi Întreagă până a putea scăpa de suspans, Într-un fel sau altul. În depărtare, cesul bătu trei sferturi. „Încă un an.“ Unde oare se dusese? Ce realizase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
și care era mediată Într-o formă asupra căreia avea posibilități limitate de control. Smith bătu, apoi băgă capul pe ușa biroului, să Întrebe de ținuta de seară. — Cravată albă, presupun, domnule? — Bineînțeles, Smith. Mulțumesc. Dacă trebuia să facă o reverență În fața publicului, măcar să arate corespunzător. 2 În decursul activității sale de romancier și nuvelist, Henry ajunsese să aibă o Încredere neclintită În expresivitatea și verosimilitatea superioară a perspectivei limitate. Considera că autorul narațiunilor literare trebuie să prezinte viața așa cum este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
bătăile din palme, se mai amestecau și alte zgomote, exclamații și strigăte, fluierături care ar fi putut exprima entuziasmul, dar, tot la fel de bine, ar fi putut fi răbufnirile unei mulțimi furioase. Cortina se ridică din nou și actorii Își făcură reverențele, Întâi toți odată, apoi pe rând. Din punctul În care se afla, vedea o lojă ai cărei ocupanți - i se păru că recunoaște familia Burne-Jones - aplaudau viguros. Când dna Saker Își făcu reverența În fața scenei, cu penele negre vălurindu-se, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ridică din nou și actorii Își făcură reverențele, Întâi toți odată, apoi pe rând. Din punctul În care se afla, vedea o lojă ai cărei ocupanți - i se păru că recunoaște familia Burne-Jones - aplaudau viguros. Când dna Saker Își făcu reverența În fața scenei, cu penele negre vălurindu-se, o parte a auditoriului păru să Înceapă un cântec, iar ea ieși În fugă spre culise, palidă ca moartea, trecând pe lângă Henry fără o privire sau un cuvânt de salut. Ce se petrecea? Căută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
În jur pe cineva ca să Întrebe, dar În apropiere nu se afla nimeni căruia să Îi poată atrage atenția. Cortina coborî din nou și un ajutor o ținu deschisă la mijloc, pentru ca Alexander să poată ieși, ca de obicei, pentru reverența solo. Se auzi o furtună de aplauze a căror căldură părea sinceră și care durară două sau trei minute. Apoi, cu o ușurare de nedescris, auzi strigătele: — Autorul la rampă! Deci, până la urmă, totul mersese bine. [Elizabeth Robins percepu imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
a reflectoarelor. Alexander Îi strânse mâna și Îl trase spre centrul scenei și, În timp ce se Întorcea cu fața către public... În timp ce se Întorcea cu fața... În timp ce... [În timp ce Henry James se Întorcea cu fața către public, pregătindu-se să facă o reverență grațioasă, o ploaie de huiduieli se abătu „de la cucurigu“ asupra creștetului lipsit de apărare. — Huo! Huo! Huo! Se mai auzeau șuierături, zbierete și fluierături, dar cascada de sunete era dominată de cele două vocale prelungite: uuooooo. — Huo! Huo! James avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
fluierături, dar cascada de sunete era dominată de cele două vocale prelungite: uuooooo. — Huo! Huo! James avea o Înfățișare stupefiată, buimacă, total incapabil să Înțeleagă ce se Întâmplă sau cum ar trebui să reacționeze. Parcă paralizase, aplecat Înainte În gestul reverenței, cu chipul palid și rotund, cu fruntea cheală puse În evidență de franjurii bărbii negre și de fundalul negru al hainei de seară. Gura i se deschise o dată sau de două ori, Încet și tăcut, ca a unui pește În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
cronici, văzând filme și seriale de televiziune pe vreun aparat video sau laptop cu DVD celest, și ascultându-ne vorbăria zgomotoasă despre el și opera lui, umflându-se În eter ca o ovație prelungită. Henry, oriunde ai fi, fă o reverență. Mulțumiri etc. O astfel de carte nu se poate scrie fără ajutor din partea altor cărți și a altor scriitori. Cea dintâi și mai mare datorie o am este, inevitabil, față de Leon Edel, nu doar pentru indispensabila sa biografie, Henry James
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
treptat, într-un contur ferm, și dezvăluind, cu claritate de ilustrată, imaginea unei mâini îngrijite, culegând, cu grație de spadasin, petece de hârtie dintre clăbucii unei arături din dreptul comunei suburbane Otopeni. Simțindu-se urmărită, mâna cea batjocoritoare schiță o reverență, acompaniată de îndată din sală de un cor de aplauze și ghiorțăituri. Articolașele capturate de palma cea isteață erau scuturate în alveolele unei valize. Dar, înainte de a dispărea în interiorul valizei, ochii versați ai marii mulțimii, umplând dincolo de fanta de sorb
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
-s? zvâcni iarăși, dinăuntru, vocea de jazz, înfășurată pe-o adiere de tuse și plutind ca pe-un nor de tămâie. Ucenica își reluă atribuțiile obișnuitului său dans de primire. Se întoarse pe călcâie către cei doi bărbați, schiță o reverență, debită cu mimică și cuvinte de televizor băgate la cap, pe de rost. - Doamna are desăvârșita onoare... - Hă, hă! - ...de-a vă invita să porniți către Cabinetele ei. - Dar cine-i, fă, stăpînă-ta? Vreo doctoriță, de-și ține băsănăul doar
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
să ajungă mai aproape de deznodământul romanului polițit. - A, SIGLA!... Bineînțeles, SIGLA! exclamă, spre continua surprindere a invitatului, cu timbru de cucoană tânără, Cocondy. Iată un subiect asupra căruia bunele maniere, nu mă îndoiesc, nu ne dau voie să flecărim... Surpriză. Reverență. Pentru o secundă, se comportară precum o muză de salon literar, flatată și anturată de către și curtezanul său. Cocondy, oferindu-i cu ceremonie mâna, el, atent, încordîndu-se s-o ridice. Culmea că o și ridică. Și-a reluat aerul de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ale unei conversații atât de profunde? Cocondy avu o ultimă tresărire: - De fiecare dată când un subiect de conversație ne va impune acest lucru. Nici prin gând nu ne va trece să ne înfrînăm... Zâmbiră. Din nou, dulci furnicături de reverență. Porniră maiestuoși către salon. Cocondy lăsîndu-se sprijinită, Pinky purtând, sub braț, mapa cu propriile discuri. Fu apăsat atenționat: "Să nu uitați, vă rog, toate câte mi le-ați promis!" 236 DANIEL BĂNULESCU - Ce vârstă avea? - Putea împlini 39 de ani
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
corp o postură ciudată, rafinat curbată, aplecată grațios înainte. De parcă ar fi avut de oferit cuiva, duh, spirit, particulă de praf, navigând prin încăpere, hârtia netezită dintre degetele ei, ca pe-o variantă esențializată a unui buchet de flori... - E reverența ei preferată... cu care a debutat în societate, în 1917, la Grenoble... Îi acorda întîietate chiar și față de cea pe care a desfășurat-o în 1919. Când a fost, pentru întîiași dată, prezentată Reginei Marii Britanii... Pink Floyd fu sfătuit discret
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
doi copii mici și a ferocei lor mame și nici unul dintre aceste personaje nu avea să dispară. Oh, Aaaaaalison, dorința mea e sinceră... Muzica se stingea, când Luca s-a îndepărtat de ea cu un pas, ca să mulțumească printr-o reverență pentru aplauzele privitorilor, și atunci globul magic al lui Alison s-a spart. Mireasa și-a lăsat soțul pe ring ca să danseze cu una dintre mătușile lui preferate, ea refuzând toate celelalte invitații la dans, pe motiv că trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
incursiune-fulger În magazinul de electronice aproape de Liverpool Street. Atmosfera din magazin e nebunească, contagioasă. Toată lumea de-aici are prea mulți bani și prea puțin timp ca să-i cheltuiască. Îl reperez pe unul dintre membrii echipei noastre tehnice cum ridică cu reverență În căușul palmei un aparat foto digital ca și cum ar fi o bucată din crucea Mântuitorului. Îmi ia un minut să găsesc exact ceea ce căutam. Cea mai recentă, cea mai compactă agendă personală electronică. Un obiect cu adevărat superb, neverosimil de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
un rozariu, șterpelit dintre prăzile de război. Era amănuntul care îl lovise în inimă pe studentul islamic și care îl întrista iar pe Omar cel matur. Femeile, așezate în contre-jour, pe câmpul înfrângerii de la Issos, sunt gata să facă o reverență la picioarele învingătorului Alexandru, îmbrăcat ca un băiețandru pregătit pentru carnaval: în tunică roșie, cu paftale de aur, dar cu tălpile goale printre șireturile unor sandale de războinic roman. La stânga și la dreapta lui sunt soldați uimiți pentru o clipă
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
ciudate de spirit, gust, insolență, independență - căci el nu a fost nicicând vreun lingușitor -, pe care ar fi exagerat să o numim filosofie de viață, dar care se apropie de așa ceva.”2 S-ar mai adăuga echilibrul gesturilor, grația unei reverențe, siguranța metodică a manevrării cutiei de prizat tutun, a ceștii de cafea, lornionului, ceasului. Un aer de curățenie, ordine și armonie Îl Însoțește În toți glorioșii săi ani, spre a se spulbera tragic În final. Dar, câtă vreme e pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
a-l zări pe Byron, care Își joacă la Început, când sosesc invitații, rolul de gazdă alături de ceilalți „clubiști”, Lady Wilson remarcă nepăsarea ostentativă a lui Brummell. Acesta nici măcar nu catadicsește să se ridice din fotoliu, să salute, să facă reverențe, deși e chiar regele neîncoronat al „Wattier”-ului. Dezinvolta doamnă se apropie apoi, ca atrasă de magnet, de un bărbat Înveșmântat Într-o haină lungă până la pământ, maronie, Încinsă cu o centură de piele. Fără să poarte mască, figura sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
pentru care Își vinde ultima comoară și bucurie, cutia cu tutun de prizat, tot mai neglijent Îmbrăcat, cu un fular negru În jurul gâtului, mirosind respingător, cu mințile rătăcite, o vede coborând scările pe ducesa de Devonshire și Îi face o reverență ca În vremile bune. Numai că ducesa e moartă demult. Regele de odinioară al saloanelor a ajuns „doar un maldăr de umori, o materie În declin, un bătrân senil și dezgustător, demn de mila călugărițelor și a celor din azil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]