2,551 matches
-
aceasta ține de latura educațional] a taoismului. A argumentat c] succesul comunic]rii unui tao (orientare) literar const] în corectarea denumirilor (Analecte I, 3:3). Primul pas este analiza - însușirea conținutului. În acest sens, discipolii lui Confucius au studiat lucr]rile autorilor clasici, care conțineau atât coduri orientative, cât și o descriere recunoscut] a modelelor veritabile de virtute din istorie. Cât despre noi, înv]ț]m s] ne asum]m aceste roluri culturale și s] le îndeplinim prin studierea modelelor existente
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
simpl] referire la cod, întrucat aceast] adaptare este o condiție necesar] pentru utilizarea codului. Ren (umanismul) reprezint] abilitatea intuitiv] care face posibil] îndeplinirea corespunz]toare a ritualului li. Ren poate fi aplicat atât în acțiunile proprii, cât și în încerc]rile de îndrumare a celorlalți; este un element indispensabil în procesul de adaptare a modului de utilizare a limbajului. În condițiile în care oamenii nu se implic] în modelarea rolurilor, iar conduc]torii nu recunosc și nu stabilesc modul de îndeplinire
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
caracter utilitar, deoarece el nu asociaz] utilitatea unei st]ri subiective (cum sunt pl]cerea, fericirea sau satisfacerea dorințelor), ci unei bun]st]ri materiale, obiective. Perspectiva lui Mo Tzi în materie de etic] este mai puțin individualist] decât abord]rile tipic occidentale sub multe aspecte. Viziunea să asupra percepției socratice este mai degrab] social] decât individualist]. În timp ce Socrate se întreab] dac] ar trebui sau nu s] se supun] codurilor recunoscute la nivelul întregii societ]ți, Mo Tzi pune problema în
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
folosesc un criteriu distinctiv de bâz] pentru a modifica tendința natural] spre o conduit] moral]: binele - r]ul și sinele - cel]lalt. Ei susțin ideea adopt]rii unor practici lingvistice în vederea modific]rii schemei obișnuite, care se aplic] în evalu]rile de tip shi-fei. În sfârșit, aceste „semințe” ale virtuții pot fi împiedicate s] se dezvolte și atunci când omul nu aspir] cu adev]rât și nu încearc] s] încurajeze acest lucru. Dac] omul ar putea înl]tură toate aceste influențe negative
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Dar oare ce urmeaz] dup] remarcarea inconsecventei conduitei sociale bazate pe denumiri și limbaj? Din acest moment, Daode-jing devine o enigm]. Dup] p]rerea confucianiștilor, Lao Tzi nu face altceva decât s] propun] conduită negativ] ca fiind una constant]. Recomand]rile sale constituie un ghid solid și în sfera legalit]ții, dar mai ales în situațiile care vizeaz] loviturile de stat (r]sturn]rile politice). Adepții legalismului extrag pasaje din text care demasc] „metodele mașiniste” machiavelice aplicate în guvernare: menținerea ignorantei
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
rerea confucianiștilor, Lao Tzi nu face altceva decât s] propun] conduită negativ] ca fiind una constant]. Recomand]rile sale constituie un ghid solid și în sfera legalit]ții, dar mai ales în situațiile care vizeaz] loviturile de stat (r]sturn]rile politice). Adepții legalismului extrag pasaje din text care demasc] „metodele mașiniste” machiavelice aplicate în guvernare: menținerea ignorantei în rândul oamenilor, caracterizarea toleranței ca fiind nefireasc] etc. Eu aș propune o abordare diferit] a gândirii lui Lao Tzi. Acesta ne îndeamn
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
care îmbin] realismul lingvistic cu cel etic, pornind de la ideea c] lumea real] constituie premisa aprecierii binelui și r]ului (shi-fei). Al treilea curent a reprezentat o provocare chiar și pentru acest umanism unanim acceptat, în sensul c] asem]n]rile și deosebirile dintre lucruri nu numai c] influențeaz] denumirea obiectelor, dar pot fi asociate și clasificate în nenum]rate moduri. Realitatea nu privilegiaz] nici un model constant de clasificare și nici nu dirijeaz] raționamentele de diferențiere a lucrurilor. Interpretarea oric]rui
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
prezint] o multitudine de variante. Definirea iudaismului în termeni religioși constituie o sarcin] la fel de dificil]. Exist] patru mișc]ri majore (ortodoxismul, conservatorismul, reconstructivismul și reforma), care, fiecare în parte, se consider] a fi interpretarea normativ] a iudaismului. Multe dintre abord]rile prezentate se pot combina (de exemplu, sub forma sionismului religios). Astfel, este evident c] nu se poate ajunge la o singur] definiție a eticii evreiești pentru simplul motiv c] exist] atât de multe tipuri de iudaism. Întrucât spațiul nu ne
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
reflecțiile de ordin moral enunțate de Biseric] de-a lungul secolelor sau detalii legate de diverse probleme cu care aceasta s-a confruntat. La baza acestor surse st] conștiința (sau puterea de a cugeta asupra problemelor de ordin etic). Întreb]rile care trebuiau s] fie puse vizau atât aspecte personale, cât și economice, politice sau militare. În ceea ce privește aspectele culturale, tipologia clasic] întocmit] de Richard Niebuhr (Christ and Culture, 1951) cuprinde cinci tipuri de atitudini recurente de-a lungul istoriei creștine: 1
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
stabilitate și având un sistem de doctrine și un stil etic proprii. 1) Religia ortodox], în principal în Europa de Est și în Rusia; 2) religia romano-catolic], cu cei mai numeroși adepți; 3) luteranismul; 4) calvinismul sau Biserică reformat], numit] în ț]rile anglo-saxone prezbiterian], congregațional] și baptist]; 5) Biserică Anglican], la care trebuie ad]ugat metodismul, o ramificație a acesteia cu o amploare mai mare. De asemenea, exist] sute de alte biserici; unele sunt istorice, precum Societatea religioas] a prietenilor sau Quakeri
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
a unei fr]ții a c]inței, a iert]rii și a împ]c]rii. Astfel, Noul Testament ofer] o imagine detaliat] a Bisericii, având o atitudine foarte critic] atunci când aceasta nu se constituie în comunitatea dorit]. R]mân deschise întreb]rile cu privire la justiție. S] lu]m ca exemplu doi p]rinți care au doi copii, pe care îi iubesc la fel de mult; deși aceștia pot fi foarte diferiți, p]rinții trebuie s] fie corecți cu amândoi. Dac] așa stau lucrurile în nucleul
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
un corolar autentic al radicalit]ții Împ]r]ției lui Dumnezeu, cerându-ne s] trecem dincolo de luptă necesar] cu justiția, în vederea des]vârșirii iubirii. Acest lucru reprezint] o provocare, întrucât cele mai mari p]câte își trag seva din realiz]rile morale, nu din cele mai obișnuite și mai vizibile. Atât la nivel individual cât și colectiv, dec]derea se hr]nește cu realizarea moral], prima fiind cu atat mai mare cu cat cea de-a doua este mai semnificativ]. Germania
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
întregul spectru de tendințe legale, teologice, filosofice și mistice s] fie considerat drept o resurs] în vederea separ]rii asumpțiilor și a angajamentelor morale pentru a putea aprecia atât dezvoltarea, cât și continuitatea din întreaga gândire și civilizație musulman]. iii. Abord]rile teologice și tradiționaliste Tranziția înspre ceea ce Marshall Hodgson numea civilizația „islamicat]” a marcat dou] tipuri de începuturi morale și intelectuale. Amândou] s-au inspirat din textele fundamentale islamice și din procesele raționale autoreflexive. Prima categorie presupunea, în cazul celor dintâi
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
dedicat sintetiz]rii și dezvolt]rii elementelor potrivite, prezente în alte religii și tradiții intelectuale din afara Islamului. Un exemplu de oper] etic] care aparține unui scriitor șiit este cunoscută Etică nasirian], scris] de Nasir al-din Tuși (m. 1275). Dezvoltând abord]rile filosofice deja existente printre musulmani și asociindu-le cu concepțiile de conducere șiit], Tuși atrage atenția asupra necesit]ții acțiunilor etice bazate pe superioritatea cunoașterii și preponderenta discrimin]rii, adic] de o persoan] care se deosebește de ceilalți prin faptul
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
pare a fi limbajul religios tradițional, a ajuns s] fie relaționat cu schimb]ri radicale, violent], el a determinat o agravare a percepțiilor stereotipe în ceea ce privește fanatismul, violența și diferențele culturale și morale ale poporului musulman. Așa cum arăt] evenimentele și dezvolt]rile care au avut loc în ultimul sfert al secolului XX, nici o reacție a unei comunit]ți musulmane din lume nu poate fi considerat] drept normativ] pentru toți musulmanii. În procesul de c]utare a unei viziuni care s] ajute poporul
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
prezente și viitoare, cea mai mare provocare ar putea fi nu numai aceea de a formula o continuitate și un dialog cu propriul trecut etic, ci, precum vechii musulmani, de a r]mane deschiși la toate posibilit]țile și provoc]rile noilor descoperiri etice și morale. Referințe Al-Farab: „The attainment of hapiness”; trans. M. Mahdi în Al-Farabi’s Philosophy of Plato and Aristotle (New York: The Free Press, 1962). Al-Ghazăli, Abu Hamid, Tahafut Al-Falasifah; trans. S. A. Kamali. The Incoherence of the Philosphers
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
grecilor, discuțiile acestora pot fi recunoscute că provenind din cele care aveau deja loc în secolele al V-lea și al IV-lea î.Hr. Nici conexiunea nu poate fi considerat] drept pur istoric]. Studierea textelor antice, cel puțin în ț]rile vorbitoare de limb] englez], este apanajul savanților care sunt ei înșiși filosofi și care recunosc în acestea o relevant] și o vivacitate imediat] care le dezminte vârstă. Procesul este bidirecțional: pe de o parte, cercet]rile moderne ofer], în mod
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
cel puțin în ț]rile vorbitoare de limb] englez], este apanajul savanților care sunt ei înșiși filosofi și care recunosc în acestea o relevant] și o vivacitate imediat] care le dezminte vârstă. Procesul este bidirecțional: pe de o parte, cercet]rile moderne ofer], în mod repetat, dimensiuni suplimentare modului în care noi înțelegem gândirea antic]; de cealalt] parte, ideile grecilor conțin puterea de a modela direct, sau m]car de a influența reflecțiile contemporane - chiar și în sfera eticii (pentru exemple
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
reri diferite asupra a ceea ce ar presupune o bun] viat] uman] și ce rol trebuie jucat într-o asemenea viat] - dac] exist] - prin întreb]ri pe care tindem s] le consider]m, de la bun început, ca fiind centrale pentru preocup]rile eticii filosofice. Dintr-o anumit] perspectiv], aceasta ar putea fi considerat] o exagerare. Dreptatea, curajul, moderația, pietatea, liberalismul - toate acestea reprezint] o parte din idealul civic în Grecia secolelor al V-lea și al IV-lea î.Hr.; iar, la prima
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
în alte medii culturale. Socrate și Platon sunt mai puțin înclinați spre critic], în m]sura în care ei doreau s] reformeze parțial atitudini existente. Deci, dac] Socrate nu este mulțumit de r]spunsurile pe care le obține la întreb]rile sale legate de dreptate sau de pietate, acest fapt nu se datoreaz] doar concet]țenilor s]i care nu sunt capabili s] își articuleze ideile, dar și faptului c] aceștia afirm] deseori lucruri cu care el este în profund dezacord
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
de problema naturii adev]rului matematic, încât ar uită cum s] fac] matematic]. Ins] această înseamn] s] vorbim dup] ce lucrurile s-au întâmplat deja. În contextul în care filosofii antici greci au scris, ei au fost preocupați de întreb]rile fundamentale - legate de felul vieții pe care ar trebui s] o ducem (dac] mi se permite s] scriu anacronic într-un mod neutru) și criteriile pe care ar trebui s] le utiliz]m pentru a r]spunde la aceste întreb
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
perioadelor moderne și contemporane. Totuși, oarecum surpinz]tor, între sfârșitul Renașterii și mijlocul secolului XX, filosofia acelor cinci sute de ani a fost în mare parte uitat]. Într-adev]r, doar în ultimii aproximativ dou]zeci de ani filosofii din ț]rile vorbitoare de limb] englez] au început s] aprecieze calitatea intrinsec] a gândirii medievale și a Renașterii și relevanță să pentru efortul continuu de a înțelege problemele de prim rang ale filosofiei. O parte a dificult]ții de a evalua filosofia
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
umane, care coincideau cu p]rți ale înv]ț]turii morale creștine. Aceast] coincident] a ajuns mai tarziu o tem] în ap]rărea filosofiei și a studiului scriitorilor p]gani, pe care scolastica o oferea când era acuzat] c] cercet]rile sale primejduiau credință. Descoperirea din filosofia grec] care îi interesa pe P]rinți era cea a gândirii practice (rațio practică) sau a „gândirii corecte” (recta rațio în latin], orthos logos în greac]). Atât Platon, cât și Aristotel au susținut c
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
cu atenianul convertit de Sfanțul Pavel. Totuși, ținând cont de dovezi, s-a ajuns la concluzia c] aceste scrieri au fost redactate în jurul anului 500. Înainte de a ne ocupă de perioada central] a scolasticii, este momentul de a prezenta dezvolt]rile istorice relevante care s-au produs în secolele precedente. Aceast] istorie se refer] la c]derea și la reinstaurarea creștinismului, a Imperiului Român. În secolul al V-lea, Imperiul Român de Apus a sucombat în fața invaziilor teutonice din nord, iar
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
practice. Astfel, de vreme ce oamenii de ast]zi nu cred, așa cum o f]ceau anticii, în existența unui singur mod irevocabil de a tr]i și de vreme de mulți cred c] problemele practice nu pot fi realizate cu ajutorul religiei, întreb]rile eticii moderne r]mân în mod inevitabil propriile noastre întreb]ri. Dac] accept]m faptul c] nu exist] un bine suprem determinat de natur] sau de Dumnezeu, cum vom ști dac] dorințele noastre sunt drepte sau nu? Dac] accept]m
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]