1,944 matches
-
ulterioară, în narațiune, cîteva pagini mai încolo. (83) Un concert de cotcodăceli îngrozite se aude din curtea casei vecine și puțin după aceea, un soldat intră în cameră, ținînd de picioare două găini moarte. Avea peste tot pe el pene roșcate cu nuanțe de mov sau roz, în păr, pe față, pe tunică, pe pantaloni. Ținîndu-și strîns buzele, scuipă de cîteva ori puful din gură. Capetele găinilor atîrnă ușor, bălăngănindu-se. La modul general, descrierile productive au un rol "tranzitoriu", adică
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
și brunet, iar a doua zi uscat, scund, rumen și blond, iar doua zi voinic, mijlociu de statură, galben și rumen, iar a doua zi scund, gras, palid și blond, iar a doua zi mijlociu de statură, rumen, uscat și roșcat, iar a doua zi înalt, galben, brunet și voinic, iar a doua zi gras, mijlociu de statură, roșcat și palid, iar a doua zi... ............................................................................................ iar a doua zi scund, blond, voinic și palid, cel puțin așa credea Watt, asta dacă
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
galben și rumen, iar a doua zi scund, gras, palid și blond, iar a doua zi mijlociu de statură, rumen, uscat și roșcat, iar a doua zi înalt, galben, brunet și voinic, iar a doua zi gras, mijlociu de statură, roșcat și palid, iar a doua zi... ............................................................................................ iar a doua zi scund, blond, voinic și palid, cel puțin așa credea Watt, asta dacă vorbim numai de înălțime, de greutate, de culoarea tenului și a părului. S. Beckett, Watt, 10/18, nr.
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
Dl. Knott Temă-titlu PROPR A. înălțime B. greutate C. ten D. culoarea părului PRq PRq PRq PRq 1. înalt 1. gras 1. palid 1. brunet 2. scund 2. uscat 2. rumen 2. blond 3. mijlociu 3. voinic 3. galben 3. roșcat În ciuda bizareriei sale, exemplul (27) se bazează pe o schemă descriptivă coerentă. Doar că nu respectă maxima conform căreia portretul unui personaj trebuie să fie redat numai o singură dată, și nu de 80 (sau 81) de ori. Sau, cel
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
o piele fină fără nici o imperfecțiune, iată o canapea a cărei frumusețe nicicînd nu se va ofili. Catalog publicitar Roche-Bobois Textul B Pe masă par niște dune mici de nisip. Nisip presărat cu cardamom, cu curry de madras de un roșcat fierbinte din care răsar stropi verzi de curry leaves, purpură unduitoare de sumac, praf aspru și dulceag de ghimbir, o oază sclipitoare de piper alb, negru, verde și roziu, un soare roșu din neprețuit șofran, sirocco amețitor de kamoun; galanga
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
fină", "rozaliu", "dat cu pudră" etc. Descrierea condimentelor (textul B) începe pe baza unei COMPARAȚII: "par niște dune mici". De aici, condimentele sînt descrise cu formule metaforice (= asimilarea condimentelor cu nisipul, cu praful...) dezvoltîndu-se în jurul temei /dună-deșert/o izotopie: "nisip", "roșcat fierbinte", "purpură unduitoare", "soare roșu" și "sirocco". EXERCIȚIUL B.17. Arătați ce caracterizează cele două secvențe: ce propoziții descriptive sînt dezvoltate? Textul A Astmul, trebuie precizat, este probabil simptomul cel mai anxiogen. Trezește într-adevăr, în tine, frica morții iminente
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
pe cerul de un albastru intens. Între cele două vârfuri, platoul era acoperit de o iarbă aspră cu fir neobișnuit de lung, pe alocuri stâncile izolate erau invadate de un conifer târâtor necunoscut lui. Erau și niște tufe cu frunze roșcate cerate și cu ramuri contorsionate, încărcate de flori de un roșu strident cum nu mai văzuse. Mirosul proaspăt ca și cel de ienupăr îmbălsăma adierea. Egumenul dispăruse; de undeva, ca o vibrație, începu să-i vină glasul lui. Era o
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
tot nașu Dinu...” — Mamă, asta nu mai este gura târgului, asta-i politică. Tot de la Zamfira? întrebă Brâncoveanu, scărpinându-și bărbia și apoi netezindu-și barba frumos potrivită. L am văzut astăzi pe beizadea Gheorghiță și nu părea nedormit. Lumina roșcată a vetrei îi rumenea fața și Maricăi i se păru așa deodată că bărbatul ei este cel mai frumos om din lume. — A fost odată..., lasă Stanco depănatul și vino aici la taica să te încălzești la foc. A fost
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
După un timp, în odaie a apărut un tânăr înalt și, deși lumina puțină îndulcea toate contururile, urâțenia lui l-a făcut pe prelat să tresară. O barbă și o mustață rară de om spân, cu câteva fire de păr roșcat, nu reușeau să-i acopere diformitatea, căci buza de iepure dezvelea maxilarul superior peste care venea să se îmbuce cel inferior. După ce răspunse la salutul neînțeles al tânărului, pentru că vorbirea îi era foanfă, mitropolitul îl întrebă sec: — De ce mânăstire ții
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de filigran de argint sau din porțelan pictat trezeau dorința de a le deschide și cerceta interiorul. Ambre galbene ca mierea, mari cât oul de porumbel, având în transparența lustruită cu dibăcie vinișoare și păienjenișuri de opacități alburii sau brun roșcate; chihlimbaruri întunecate, bătând în roșu, și ele neobișnuit de mari, puneau în evidență prin contrast peruzele de culoarea cerului, mergând până la verde sau lăptoase ca ceața dimineților de vară. Risipite, bucăți de agate șlefuite doar în tăietură, lăsând să se
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și maica împreună cu ei, deși s-ar fi cuvenit să fie în iatacul doamnei cu jupânesele... Eh, câtă deșertăciune în înfruntarea dintre cele două femei, doamna Maria a lui Șerban și doamna Ilinca! Ei bine, atunci în fața focului care poleia roșcat toate suprafețele lucii, povestise el cum urcase pe înălțimile Sinaiului. Vorbise și despre felul cum prind viață șoaptele și te-nconjoară din toate părțile, despre florile mărăcinilor neînchipuit de frumoase pe cenușiul pustiei. Constandinul Stancăi era mare logofăt pe atunci
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
baza unor informații care, la prima vedere, nu au un fundament psihologic sau ideologic, chiar dacă, la o examinare mai amănunțită, devine clar că sînt legate de opoziții psihologice sau ideologice. Pe baza înfățișării se formează grupuri; blonzii contra brunețiilor sau roșcaților, o opoziție care în operele de ficțiune ideologice pare să coincidă cu aceea dintre bine și rău, transmițînd astfel o ideologie rasistă sau una paralelă acesteia, aceea a celor buni-dar-plicticoși față de cei interesanți-dar-răi. O altă opoziție de nuanță ideologică în
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
PORNIT DEJA. NU MAI AVEA NICI O ȘANSĂ. TOATE ORDINELE ERAU DATE, TOATE TRUPELE PORNISERĂ DEJA. ACUM NIMIC NU MAI PUTEA OPRI ATACUL. Se întoarse la masa lui și apăsă pe un buton. Ușa se deschise și un bărbat cu fața roșcată, părând să aibă vârsta de cincizeci de ani, intră și salută. \ Jennings, arată-mi toate mesajele care au sosit. Numai unul, domnule. Tocmai l-am primit. Nici nu am avut timp să îl transcriu la mașină. Îi întinse o foaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
și se reaprind repede. Apoi nepoftitul publicist dispare, ca un taur amorțit. În urma lui, pelerina pendulând, fâșii-fâșii... Întunericul înghite barba de Crist alcoolizat a regizorului. Anihilat, studentul zace prăbușit pe masă, smocuri rare de păr, în jurul unei elipse de chelie roșcată. Mi-e capul greu, prăbușit. Întrezăresc în răstimpuri ochii fetei, violet primăvăratec și umed. Aș atinge mâinile ei lungi, dezgolite și albe, răcoarea gâtului de sticlă. Pe masă rămâne doar capul însângerat și rotund al Balaurului. Încremenit, ursuz, aplecat în
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
în zeci de cercuri alergând, concentrice. O grindă groasă de aproape jumătate de metru se lăsa, ca o cutie, în marginea planșeului, pe linia peretelui oblic. Cu un fund dublu, cum se fac valizelor de contrabandă, căci bagheta de lemn roșcat delimita un ecran de sticlă încrustată, acoperind, în golul lăsat în beton, becurile unui luminator. Glasurile nu oboseau. Barbosa tenoriza conștiincios, neîngăduind intervale moarte, dezvăluindu-și ideile în fraze lungi, bine acordate, cedând rareori, doar pentru vocea plină a femeii
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
asediază. Trenul se urnește, își dezmorțește articulațiile, bătrânește, fără grabă. Ar trebui să încerc câțiva pași pe culoarul traversat acum de o largă pelerină pestriță. Lipesc palmele de sticla rece, îmi frec pleoapele cu palma, rotesc mâna, văd părul cânepiu, roșcat, negru, crescut în dezordine pe degete. Am degete mici, cu streașina unghiilor scurtă și sticloasă, degete de copil cuminte și pervers. Citesc cadranul deasupra încheieturii, încă nu e ora șapte. Sprijin ceafa de umărul paltonului inert, trenul toarce mărunt, același
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
înalt și robust. Îl înconjoară cu degetele. Mâini palide, subțiri, cu pete brune, unghii minuscule, tăiate sau poate roase până la carne. Degetele tremură pe claviculă, urcă, palpează pulsul stins al venelor. Pe cuier atârnă o geantă de vânătoare, din piele roșcată, și căciula cafeniu-roșcat. Salvele ploii se întețesc, furia cerului mă caută. În obrazul de argilă roșcată, cu porii mari, se deschid povârnișuri și văi, căderi abrupte, taluzuri tandre, coline arse de vânturi. Văd ceafa viguroasă, lobul îndelung ornamentat al urechii
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
sau poate roase până la carne. Degetele tremură pe claviculă, urcă, palpează pulsul stins al venelor. Pe cuier atârnă o geantă de vânătoare, din piele roșcată, și căciula cafeniu-roșcat. Salvele ploii se întețesc, furia cerului mă caută. În obrazul de argilă roșcată, cu porii mari, se deschid povârnișuri și văi, căderi abrupte, taluzuri tandre, coline arse de vânturi. Văd ceafa viguroasă, lobul îndelung ornamentat al urechii, ascult murmurul pe care îl deapănă, ca un ceasornic înfundat, lunecarea cadențată a trenului. Fruntea rugoasă
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
se îndreptă spre ușă, trecu pragul și, în capul treptelor, se opri uluit. Ograda era plină de soldați cu făclii aprinse, cu căști lucitoare ca la o retragere cu torțe în ajunul unei sărbători mari. Flăcările sfârâiau aspru, cu lumini roșcate, cu nourași de fum necăcios. Casa cu birourile diviziei își însemna conturile în coasta dealului din spate peste care vârfurile plopilor bătrâni se înălțau ca niște mâini negre imploratoare spre cerul vânat, ciuruit de stele. Priveliștea înfioră inima lui Apostol
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
mine că întoarce capul și, dacă o face, asta înseamnă că vrea să o mai sun și, poate, cine știe? Nu se întorcea și nu știam dacă să-mi pară răul sau bine. Mai vedeam puțin din corp și părul roșcat care sălta prini mulțime. Când nu mai aveam nici o speranță, s-a întors. M-a văzut că o urmăream cu privirea. A zâmbit. Atunci am știut că se va întîmpla. Am sunat-o a doua zi, am mâncat împreună și
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
mai aducea aminte de nimic, iar pe părinții ei nu-i mai văzusem niciodată în viața mea. Am avut impulsul să-i sun. Și ce aș fi putut să le spun? "Sînt eu, nu vă mai aduceți aminte, cum, cel roșcat cu plete, care, cu celălalt bărbos, prietenul meu din poza pe care tocmai m-am făcut că nu o recunosc, v-am agățat pierduți în gara din Mangalia și v-am dus la Vamă, pentru că acolo era singurul loc care
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
au repartizat-o pe cotoroanță. Fute-o și p-asta dacă vrei. La plecare am primit un plic de la vrăjitoare. Înăuntru era fotografie. Eram eu cu cei doi francezi pe plaja de la Vamă. Firav,cu plete și cu o bărbuță roșcată, între cei doi. Undeva în spatele lor se ghicea o mogâldeață. Cea pe care o futusem eu aseară. Acum nu mă mai frământa dacă am făcut bine ce am făcut. Mi obseda o întrebare. A găsit poza atunci în seara aia
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
fir-ar al draculu de boboc, că mă dau ăștia afară clin spectacol din cauza lui!".. "N-a urcat, don' Șerban, că nu m-am mișcat de aici"... "Cum domne', unul cu haină de camuflaj, cu plete și cu o bărbuță roșcată?" ... Nu, don' Șerban, se poate",... Da îl știi măcar? începea Șerban să-l pregătească de recunoașterea mea subliminală. "Fii atent, nea Gogule, eu trebuie să urc, că mă dau ăștia afară, spune-i blambecului ăstuia, Dan parcă-l cheamă, să
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
tumultuoasă. Era de o frumusețe crudă, nemaiîntîlnită de mine până atunci, cu un corp perfect, antrenat să stea bine de sute de ore de gimnastică, ce-i dădeau o ținută de invidiat. Părul permanent ondulat, dar fără să fie artificial, roșcat în șuvițe aurii vara, pe care iubeam să le împletesc în codițe ștrengărești, în vacanțele de pe malurile mărilor lumii, se despletea și-mi intra în ochi și în gură în nopțile de amor nesfârșit, terminate în îmbrățișări adormite, până când doar
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
ea. Realizez că situația era groasă. Mai rămânea să urc eu pe scenă și să fac totul. Penibil. Să urc cu Regu de mână era și mai penibil. Mă privea fix. "Ce pierzi?", întrebai ochii ei verzi, străjuiți de cârlionții roșcați, rătăciți pe fața pistruiată. " What the fuck!", mi-am zis și am urcat împreună pe scenă. Mă preocupa mai mult ce spunea ea decât ce trebuia să fac eu și când i-am văzut cursivitatea, concentrarea, dicția și nonșalant cu
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]