9,222 matches
-
socotea că prin instruire și istețime iadul putea fi depășit.) Privilegiații, invitații În Marea Taină dezvăluită În carte, vor fi ca loviți de trăsnet: În fața lor se afla mecanismul istoriei europene, cam de la Revoluția franceză. Tot ce părea până atunci rodul Întâmplării și al mecanicii cerești, o luptă de principii Înalte, un joc al destinului, fluctuații ale istoriei, precum hachițele zeilor din Olimp - dintr‑odată va fi clar ca lumina zilei: un pământean trăgea toate sforile. Dovada era nu numai că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
cu șervetele pe genunchi, ținând coatele regulamentar pe lângă corp și să soarbă, agale și cu talent, din cănița cu lapte. Puf! Lapte! Ce oroare! Se întreba, cu naivitatea vârstei, de ce aceștia se purtau altfel decât ea când, de fapt, erau rodul aceleiași semințe. Văzându-i atât de protocolari în propria bucătărie, comicul situației i se părea dezarmant. Bine hrăniți, o dată ieșiți afară copiii se mișcau cu greutate. Nu puteau ține pasul cu Luana și oboseau supărător de repede. Dar jocul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
o oprească din drum. Ema se întoarse cu bunica de mână. Luana tocmai aluneca la vale. Bica o privi cu seriozitate. Ai grijă, îi spuse. Ia-o ușurel. Acordul bunicii îi dădu și mai mult curaj. Văzând că metoda dă roade, Luana perseveră. Și în timp ce copiii își făceau cruce și se rugau pentru ea la "Doamne Doamne", până în seară, învăță să meargă pe bicicletă. Dan și Ema ajunseseră s-o urască. Nu mai aveau cu cine să se joace. "Ascunsa", "Prinsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
le vândă partea ei de casă. Îi obligă pe oameni să-și facă treaba. Promiseseră un lucru, trebuiau să se țină de cuvânt. Cei doi munciră în forță și ridicară o parte din zid. În ziua ce urmă, găsind intact rodul muncii lor, bărbații crezură că visează. În jurul orei zece, apăru arhitecta șefă a orașului, însoțită de un slujbaș al primăriei. Primise reclamații de la ceilalți ocupanți ai casei și venise să vadă despre ce este vorba. Probabil că se așteptase la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
întrebă, ascunzându-și zâmbetul între hârtii: Cum a fost? Îngrozitor. Am crezut c-o să leșin. De ce i-ați vorbit despre mine? Nu-mi stă în caracter să mă împăunez cu ce nu-mi aparține. Noile investiții, în ce privește linia tehnologică, sunt rodul ideilor tale. Ai grijă, Luana. Se așteaptă mult mai mult de la tine. Gândește-te bine la ceea ce vrei să faci în viitor. Nu vei mai avea timp și pentru viața personală. Gândindu-se la neîmplinirile ei conjugale, femeia dădu din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Cumnata" s-a supărat și a hotărât să-și ia fratele înapoi. Mâine îi va cere nerușinatei fotografia. Gata, nu mai sunt rude. Carmina le invidiază simplitatea și naturalețea. Simte în fiecare dintre ele o Elena purtând în pântece un rod neștiut. Aproape regretă că nu poate fi ca ele. Într-o seară la masă, tatăl rostește spășit: N-ai învățat să-ți cultivi răbdarea. Carmina tresare, îl privește, se simte distanțată, deja i-a scăpat printre degete, nu-i mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
o adevărată avalanșă de boboci, se întrecea pe sine. Atunci femeia acorda ghiveciului o atenție deosebită, nu-l mai atingea, nici nu-i mai vorbea, între femeie și plantă, se pare că se stabilea o înțelegere, ea era îngrijorată pentru rodul ce avea să vină, așa calm, fără panică, îi ajungea o privire ca să știe dacă trebuia sau nu apă, dacă odaia era suficient de bine aerisită. Inginerul Marcu avea încredere în echilibrul ce-i guverna familia, nu-și făcea probleme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
o asculta cu infinită atenție, așa, așa, murmura din când în când. Marcu nu voia să creadă că purtarea sa e un fel de a unelti, de a săpa o funcție, de-a semăna din timp, gospodărește, ca să poată culege roadele, când o veni timpul, nu, nu, în nici un caz! El își spunea că are conștiința curată și faptele lui bune nu aveau nici un dedesubt, ar fi dea dreptul diabolic să existe vreun gând ascuns, nu, îl interesau oamenii și problemele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
care s-au nimerit să aibă un miez de adevăr. Da, își lămuri el, a fost o simplă supoziție, Alexe atacă numai în puncte pe care le știe vulnerabile, și-a creat o tactică de atac diabolică, vede că dă roade și rămâne pe poziție, devine invincibil, își apără terenul. Care teren? Terenul lor, al lor. La ce servește lupta? Nu-i luptă, e joacă, își atrag victimele, le creează iluzia că sunt mai presus decât alții și în momentul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
încât să împingă relațiile dintre tineri către un făgaș satisfăcător după care, oricum, tot i-ar fi furat curentul și când socotea că porumbeii sunt destul de prinși în jocul propus de ea, se retrăgea în umbră și savura în taină roadele însămânțate, pentru că, la o adică, putea afirma oricând, cu mâna pe inimă, că nu are nici un amestec, vorba aia, nici usturoi n-am mâncat nici gura nu-mi miroase și doar insistând, mergând pas cu pas pe firul întâmplării, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
vinovat, deja se gândea la Larisa, la chipul ei bosumflat, somnoros, la felul cum îl va adulmeca, la felul cum o va găsi mai apoi în pat, ghemuită, ascunzându-și între mâini și genunchi pântecele, pântecele în care, pumnul de rod, mare cât o portocală acum tresaltă în transformări permanente, automate, o nebuloasă difuză, acumulând, proliferând din interior, acaparând spațiu, celula pirat ce întinde nenumărate tentacule către filoanele dătătoare de hrană, de oxigen, o fortăreață devoratoare, feroce, de neînvins, prin marele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
jovial și îl știe toată lumea, bine ați venit, scumpă doamnă, nu cumpărați roșii, cumpărați dragoste și din partea mea pentru dumneavoastră un buchet de flori, vă dau încă o roșie sau piersica asta, abia am rupt-o din pom, e primul rod și mă găsiți săptămâna viitoare marți, vă așteptăm cu drag, ploua alburiu afară și eu tot în alb m-am îmbrăcat, mi-am pus sandale cu tocuri, parcă sunt și mai pe lună, de dimineață aveam senzația de a nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
textului: a) citirea operei, aplecarea asupra acesteia cu simț critic, fără prejudecăți și disecarea ei cu instrumentarul disponibil; b) explicarea titlului care, de cele mai multe ori nu este stabilit la întâmplare de către autor, ci din contra, cel mai adesea el reprezintă rodul unei îndelungate căutări. Multe titluri ale unor opere literare au o bogată încărcătură simbolistică și obligă la cercetarea atentă a textului literar. În caz contrar, semnificațiile lor metaforice și simbolice vor rămâne ascunse, sau numai parțial descifrate. Titlul operei se
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
mării aspru cânt” (metaforă a vieții agitateă, în ,,Vara”, gândul sfârșitului apare într-unul din cele mai fericite momente ale vieții sale. Poate, de aceea, nota elegiacă este mai profundă în poezia lui George Coșbuc. La baza ei stă convingerea - rod al unei adânci meditații - că totul în lume are un început și un sfârșit, indiferent dacă ne convine sau ne îndurerează. După versurile exclamative, simbolizând fericirea și bucuria de a trăi într-un ras imposibil de întâlnit în altă parte
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
întreceri sportive. Am făcut parte din corul școlii, din echipe de dansuri și din diferite mișcări artistice, evidențiate în activitățile interșcolare. Echipa de dansuri populare a școlii a fost premiată la faza republicană cu premiul doi. Bunele rezultate menționate sunt rodul unei discipline severe, al muncii consecvente și al seriozității cu care am abordat problemele școlii. În cadrul concursului Tinere condeie organizat de Clubul Elevilor am participat cu diverse creații literare, dintre care piesa științifico-fantastică Maratonul a fost remarcată de juriu, premiată
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
să se scuture cele dintâi frunze galbene. Vântul le alungă pe poteci cu un foșnet uscat. Sus pe cer se văd trecând păsări mari care pleacă spre alte țări, depărtate și calde. În livezi, crengile pomilor se încovoaie de atâta rod. În vii a început culesul strugurilor. Pe câmp se văd arăturile de toamnă. Stoluri de cocori trec grăbite spre asfințit, lăsându-ne mai triști, mai îngândurați. Oliver-Arthur Petrișor, clasa a II-a B Toamna Cu hlamida plină de frunze multicolore
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
fructelor și mireasma strugurilor. Un val de brumă argintie s-a așternut peste copaci, peste case, peste cărările și potecile neumblate și neștiute ale codrului. În solul ogoarelor are loc logodna semințelor cu lutul bătrân. De pe dealuri, țăranii au cules rodul bogat al viței de vie. Toate viețuitoarele se găsesc într-o continuă mișcare și se pregătesc pentru sezonul rece; la fel și păsările care sunt într-o continuă forfotă, făcându-și planul pentru călătoria spre țările calde. Rânduiți în unghi
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
vălul de brumă argintie și prin frunzele ruginii ale viilor, dar și prin lanurile pustii. Odată cu toamna, a pătruns cu sfială și vântul hoinar care a făcut să tremure podoaba zdrențuită a porumbului și să se aplece crengile pline de roade a nucilor bătrâni. Ea s-a ivit pe culmi ca ,,Zână a melopeelor Spaima florilor și Doamna curcubitaceelor.” Toamna își continuă drumul mai departe fluturându-și haina iluzorie peste cărări pustiite, dealuri, câmpii și livezi. În grădini, de emoție florile
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
dese seninul pierdut al verii. În școli, răsună clinchetul zglobiu al clopoțelului, vestind elevii că pentru ei a început un nou an școlar. În livezi, merele zâmbesc rumene în obraji, îndemnând oamenii să le culeagă. Nucii își trimit către pământ roadele grele, care cad cu zgomot și își leapădă haina verde, iar în vii, ciorchinii grei și dulci așteaptă mâinile harnice care să-i culeagă. Și în grădinile de zarzavaturi, Toamna, cu paleta de culori în mână, a zugrăvit roșiile, ardeii
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
prisosul toamnei hrana. E vremea când, privind paleta atât de variată a culorilor și a bogăției care te înconjoară, te simți fericit, dar îți pare puțin rău fără să știi de ce. Pământul bogat, cu rostul din vechime, își oferă darnic roadele pe care mâini multe și darnice le culeg. Din grădini se înalță fumul străveziu al crengilor uscate arse, iar în case miroase a gem și a peltea de gutui. Dealurile amorțite parcă sub veșmântul policrom ce le acoperă trupul susțin
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
și darnice le culeg. Din grădini se înalță fumul străveziu al crengilor uscate arse, iar în case miroase a gem și a peltea de gutui. Dealurile amorțite parcă sub veșmântul policrom ce le acoperă trupul susțin pomii care sub greutatea roadelor îmbrățișează pământul cu sufletul deschis în așteptarea celor care-i vor elibera de dulcea lor povară. În zarea senină a acestor ultime zile calde ale toamnei, răsună glasurile elevilor care se îndreaptă grăbiți spre școală. Se întrec veseli în lumina
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
apele râurilor și marea, din opinci, bogăția pământului, din sufletul ei curat, inima poporului român care s-a născut pe acest meleag, iar din cântul ciocârliilor - graiul neamului. Cântă din fluier vers dulce și razele soarelui, împletite în horă, coc rodul pământului. Mulți au dușmănit-o pentru frumusețea și hărnicia oamenilor. S-au bătut cu oști nenumărate și au ferecat-o în lanțuri. Dar când din bucium a sunat, din văi și din munți s-au ridicat Mircea, Mihai, Ștefan și
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
viețuire În anumite tipare sau clișee, are un preț atât de mare Încât... Unii nu sunt dispuși să-l mai plătească, veni triumfătoare concluzia lui Horacsek, spre Încântarea profesorală a farmacistului și nemulțumirea lui Gheretă. Poștașul se simțea deposedat de roadele unei Întrebări pe care o formulase cu atâta precizie Într-o clipă de supremă Încordare a ființei sale și Îndreptățit prin urmare să adopte o atitudine mofluză ca formă de protest Împotriva manevrelor uzurpatoare ale celor doi. Un preț prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
dormitorului și rechinul memoriei, ludovicianul, a rămas blocat în spatele tencuielii. N-a putut intra în perimetru. N-a putut pătrunde în bucla conceptuală non-divergentă. Scrisorile Primului Eric Sanderson variau de la cele lucide la cele aproape indescifrabile, însă tacticile lui dădeau roade. Toate. Astfel, cu îndoială la început și apoi cu o încredere grijulie dar crescândă, am devenit elevul ultimului meu eu. Am învățat despre ludovician și despre dârele de cuvinte ale doctorului Trey Fidorous. Am învățat puținul pe care Eric și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Ea grohéia ușor și gemea și scotea bulbuci. Din cînd În cînd Își ridică capul și-l scutură. 37 - Credeți cé pot crește În pédurea noastré atîtea ciuperci? - Ciuperci și nucșoare, alune, toate cele! - Nu le ménîncé veverițele și hîrciogii? Rod și casa, dacé trebuie! - Dacé ciupercile cresc atît de mari, nici nu ne mai trebuie copaci. - Că sé facem loc pentru ciuperci? - Sigur cé da, dacé tot cresc ciupercile atît de mari, ar trebui sé téiem copacii, sé le facem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]