1,258 matches
-
educat cum trebuie copiii. Pământul acesta (I), cu, II # „trunchiurile pensionare” (în mare majoritate cei nominalizați sunt pensionari) și cu III # cei care mai știu de Giurgioana sau chiar au moșteniri pe aici ă ochiul acesta de românism mai poate rodi mult dacă unele condiții sociale vor fi mai favorabile. Măcar pământul de sub noi, cei vii acum, mai are valoare materială ă și prin ceea ce facem acum, azi, aici, o anume importanță istorică. Destinul Giurgioanei este identic sau aproape, cu al
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
de zeu, și a fiicei sale, pare că nimic nu s-a schimbat în Latium. Și aici, ca la noi, divinități de rang minor cutreieră locurile, cîntă, joacă și se „îmbăiază”, pentru ca semănăturile, livezile și turmele să crească și să rodească. Denel pare un zeu plugar, un Dumuzi al vegetației. Însuși Cezar participa la această campanie de împliniri bucolice: Zei și zeițe, voi toți care ochii avînd pe ogoare, Hrană dați noilor roade ce cresc făr-a fi vreo sămînță Și din
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
de la ea, Coșbuc și Goga se dezvoltă pe urmele lui, iar în miile de școlari și studenți ai generației de astăzi lucrează mai departe formele acestor poeți astfel înviorați și încetul cu încetul rădăcina populară împlîntată de Alecsandri crește și rodește în toate direcțiile”. Chiar dacă lucrurile au cunoscut ulterior și alt curs, dictat de rațiuni culturale de fond, putem spune că bardul a realizat un tip de manifest literar, unic în felul său, cu efecte benefice asupra întregului fenomen literar și
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
nota lamentației: Cîte flori sunt pe pămînt Toate se trec în mormînt. Paralelismul om-floare se perpetuează în ficțiune. Poezia nu întrece măsura elegiacului, întrucît privește existența în cursivitatea ei, atîta cît îi este dat ființei: dacă a înflorit și a rodit, urmează trecerea firească în țărînă. Faptul aduce întristare, însă una stăpînită, temperată, chiar dacă se subînțelege despărțirea grea, cea de pe urmă. Împlinirea ființei ca floare-rod detensionează în mare parte starea emoțională a momentului final. Formulele consacrate în vorbirea curentă: „a murit
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
în putere” („încă tînăr”, „cu zile”), „mai putea să trăiască”; sau: „l-a uitat Dumnezeu”, „îl caută moartea pe-acasă” dau lămuriri în legătură cu starea emoțională provocată de venirea morții. Cînd omul se pierde „nelumit”, adică în „floare” și fără să rodească, asemenea Păstorului, durerea se naște spontan și în stare pură. Ea nu se restrînge numai la individ, nici chiar la grup, ci capătă înțeles universal și coparticipativ: Pe mine m-or plînge Cu lacrimi de sînge. Moartea nu vine doar
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
flori sunt pe pămînt”. Ea săvîrșește un act violent și nedrept. În cîntecele ritualice, are parte numai de blesteme, singura formă de manifestare a ființei umane neputincioase. În celălalt caz, al lui Nechifor Lipan, omul a și înflorit, a și rodit. Este diferența secvențială dintre cei doi, fiecare purtînd accentele dramaticului în latura proprie. Tot femeia ni se mărturisește, cu credința neclintită în obiceiurile îndătinate: „Căci eu, dragă cucoană Marie, am trăit pe lumea asta numai pentru omul acela al meu
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
celelalte limbi latine derivarea făcându se de la pagus sat. Se dezvăluie prin acest exemplu forța legăturii dintre români și glia strămoșească, forță ce i-a permis să Înfrunte cu onoare orice Încercare de a-1 dezrădăcina din brazda care a rodit prin sudoare cu sângele Înaintașilor săi. Vin În sprijinul acestei idei cuvintele memorabile rostite de Miron Costin către Gheorghe Duca "Să nu dăm locul, că pământul acesta este frământat cu sângele moșilor și strămoșilor noștri" Limba română a constituit unul
INTERDISCIPLINARITAEA ÎN PREDAREA ISTORIEI ROMÂNILOR LA CLASELE I – IV by Ana Maria PINZARU () [Corola-publishinghouse/Science/1233_a_2313]
-
grădinarul, cum vedea că se apucă să sape în jurul lor, să-i curețe. Nici măcar smochinii nu reușea să-i curețe de uscături. Nu tăia nici vița care năpădise casa și îneca zidurile. Se simțea bine, se spune, în mijlocul naturii libere, rodind sălbatic. Crengile se aplecau până la pământ, grele de fructe, nu le culegea nimeni. Cădeau, putrezeau, într-o pădure fără capăt, neschimbată de veacuri. Sute de copaci s-ar ridica în urma pașilor. Înalți, unul lângă altul. Negri, deși, parcă de sticlă
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
să mă apropii, căci pe acolo te întîlnești cu Curtea Marțială, răspunse repede Varga, râzând mulțumit. Urmă o tăcere și apoi deodată glasul lui Cervenko, tânguitor ca o mustrare tîrzie: ― Suferință ne trebuie, multă, imensă... Numai în suferință crește și rodește iubirea cea mare, cea adevărată și biruitoare. Iubirea, oameni dragi, iubirea! Apostol Bologa se uită în ochii ruteanului, lăcrimați și totuși strălucitori într-o lumină ademenitoare. Privindu-i însă mai adânc, Bologa se spăimântă și tresări, ca și când și-ar fi
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
dreaptă aproape că formau un unghi obtuz, cel din urmă forțậndu-l ușor pe următorul, ceva mai subțiat și mult mai lucios. Aparținea unei familii de oameni ai școlii, boieri vechi cu știință de carte, intelectuali rafinați de pe urmele cărora au rodit multe conștiințe vii ale neamului. Ion Bibiri, fratele lui mai mare, era învățător în satul Cernu, avậnd o frumoasă gospodărie sub poalele pădurii Cioanca. Neculai Bibiri și Aneta Bibiri (Ghineț, după căsătorie) erau doi iluștri învățători ai satului meu natal
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
toate. Dacă tot trebuie să te înghită cineva, fii ambrozie, nu lături. Democrația comunistă le-a oferit intelectualilor șansa să opteze între Gulag și Academie. Stomacul ni l-a dat Dumnezeu. Hrana însă trebuie să ne-o găsim singuri. Calitățile rodesc doar sub aripa perseverenței. Dorul este heraldul inefabilului românesc. Nevoia de dragoste se poate atrofia cu timpul. Cea pentru dreptate ne sâcâie toată viața. Dreptatea înseamnă punerea adevărului în brazdă. Vreau să fiu un european din Priponeșți. Orice creier sănătos
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
fi de către bărbatul tău și el te va stăpîni" [Facerea, 3:16]; iar lui Adam i-a zis: "...blestemat va fi pămîntul pentru tine! Cu osteneală să te hrănești din el în toate zilele tale! Spini și pălămidă îți va rodi el și te vei hrăni cu iarba cîmpului! În sudoarea feții tale îți vei mînca pîinea, pînă te vei întoarce din pămîntul din care ești luat: căci pămînt ești și în pămînt te vei întoarce." [Facerea, 3:17,18,19
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
apofatic - prin ceea ce nu poate fi spus și, mai ales, trebuie negat cu pri vire la realitatea ultimă. în religie, deconstrucția are sens doar ca moarte, însă întotdeauna pentru înviere; nu urmează niciodată „nimicul“ în manieră nihilist-existen țialistă. Nimicul întotdeauna rodește, iar golul este plin. „[...] dacă grăuntele de grâu, care a căzut pe pământ, nu moare, rămâne singur; dar dacă moare, aduce mult rod.“ „Dao este gol ca un vas, / dar folosit, nu poate fi umplut: / o! cât de adânc, / el
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
reflectă în evoluția cuvântului două evenimente majore din evoluția omenirii: întronarea zeității unice și trecerea de la matriarhat la patriarhat. Subordonarea a tot și a toate față de un simbol unic de dominare absolută s-a produs în matriarhat prin „cea care rodește și hrănește”: Γη, dor. Γά și Γαία „zeița pământului, prima care s-a desprins din Chaos”; instaurarea patriarhatului a fost marcată prin detronarea zeității feminine și ridicarea în funcție supremă a „tatălui ( = stăpânul) pământului”, evoluat prin traci în forma Gospodar
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
dexteritatea cercetării, orizontul pluridisciplinar față de evoluția, obiectivele și finalitatea sistemului științelor medicale. Ca pedagog, autoarea este convinsă că Istoria Medicinei nu se predă studenților pentru a fi învățată reproductiv, ci se transferă prin spiritul și ilustrările ei, în măsură să rodească recreator în tinerele generații de medici, prin cultivarea interesului de a ieși din limitele cursului spre universalitate (căci pentru înțelegerea prezentului și întrezărirea viitorului medicinei trebuie cunoscut trecutul acestei științe). Acest filon paideic este benefic și el traversează paginile sugerând
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
vorbi nu de "inaderența lui Caragiale la spiritul românesc"8, ci de profunda aderență a spiritualității românești la caragialism. Literatura noastră însăși, infirmând teoria lui E. Lovinescu, dovedește trăinicia materialului în care geniul caragialian și-a împlântat "mirabila sămânță" care rodește încă, de mai bine de un veac. Bibliografie 1. Opere Adameșteanu, Gabriela, Dimineață pierdută, Editura Cartea Românească, 1983. Arghezi, Tudor, Tablete din Țara de Kuty, Editura "Națională Ciornei" S.A., București, 1933. Arghezi, Tudor, Tablete de cronicar, prefață de D. Micu
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
COBORÎREA DE PE CRUCE Ediția a IIa, revăzută - roman - Pentru Rodi I Albastru de cer, roșu de sânge, galben de soare, galben de, el îmi cere culorile și eu, Daniel, mă grăbesc să desfac capacele tuburilor de vopsea și să apăs cu băgare de seamă, lăsând dâre de culoare groasă, uleioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
timpanul urechii Sugrumat de cercul prea strâmt, nu pot fi același E o crâncenă alergare a lucrurilor Dinspre originea lor indiferentă, inertă, Către afirmarea autoreflexivă În alții. Prea se vântură atâtea gesturi tandre dinspre mine spre pulpele femeii Și buruienile rodesc altfel când le scarpini cu un pic de perfecțiune Mă Învățasem din cărți siropoasa iubire de viață Am tulburat toate izvoarele până unde nu s-a mai putut Ce se mai văietau visele mele tuberculoase sinucigându-se În aerul stătut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Aurel tristă. Să participe puțin „la Înapoiere” și poate va zâmbi puțin. Restul vine de la sine. Se aprinde muzica petrecerii. A petrecerilor de altă dată. Din casa veche. Din grădinile suspendate ale Semiramidei. Pământ adus cu spatele și pus să rodească În lăzi pe acoperiș. Aurel , „fiară siberiană”, În luptă cu Byron. Râsul lui, plin de viață. Stela cu frica și grija celor doi lupi tineri, copiii lor, atenți la tot ce zboară. Ah, poeții ăștia care „condamnă” țara la Înapoiere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
dărăpănat crește pelinul Și aici două cuvinte par să se îngâne și să rimeze semantic, susținând simbolic poemul. Gardul “dărăpănat” și “pelinul” sunt invers proporționale și totuși strâns împletite (“prin”). Ploaia care face ca vegetația să se înalțe și să rodească, macină mereu satul. Unde totul se dărâmă încet dar neîncetat, crește doar pelinul. Și amarul. Corneliu Traian Atanasiu Noapte senină - pisica se pitește în cojocul vechi O legătură nespusă, ingenios mascată, între noaptea senină și gestul autoprotector al pisicii - noaptea
COMENTARII LA POEME by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83883_a_85208]
-
să ne regăsim în Tine, să ne cu-noaștem inima în Tine, O, Doamne, unde și cum trebuie să fim! Eu îți cer ceea ce este în adîncul inimii! (20 noiembrie 1845) Tu care mi-ai încredințat cuvîntul Tău, fă-l să rodească prin mine și cei dragi mie! (24 noiembrie 1845) Fii alături de mine, nu în deșertăciunile mele, ci în dorința de a-Ți fi întru totul pe plac și să îndeplinesc toate poruncile Tale! Tată, eu Îți cer acel bine pe
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
peri de spalier pe care să-i plantez. Cred că acum au vreo cincisprezece ani; și În fiecare an, pentru că terenul meu nu este mănos și e prea uscat pentru ei, dau câteva fructe pipernicite, iar de cele mai multe ori nu rodesc deloc. Însă nici nu mă gândesc să-i tai. Mă mișcă fidelitatea cu care Îi țin partea; și-mi aduc aminte că, practic, toate persoanele pe care le-am cunoscut - chiar prietenii care se declară naturaliști - i-au ținut Întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
La scurtă vreme după acea primă vizită, tata mi-a trimis doi peri de spalier pe care să-i plantez. Cred că acum au vreo cincisprezece ani; și În fiecare an... dau câteva fructe pipernicite, iar de cele mai multe ori nu rodesc deloc. Însă nici nu mă gândesc să-i tai. Mă mișcă fidelitatea cu care Îi țin partea; și-mi aduc aminte că, practic, toate persoanele pe care le-am cunoscut... i-au ținut Întotdeauna partea; că, mai presus de toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
uitându-se cercetător la Petronia. De acuma, înainte, or să cânte cocoșii proletari. Petronia privea, pe fereastră, la troienele albe de afară, nescoțând măcar un cuvânt. Abia mai târziu, târziu de tot, se întrebă parcă pe sine: Oare o să mai rodească, de-acuma, pământul tăicuței și măicuței? Tot întrebă așa, de parcă vorbea cu răposații sau cu Arhanghelii din Ceruri, până când, din simplu instinct de femeie, își dădu seama cât de ușor este să rămâi grea. Cu sfială, îi mărturisi noua situație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
o ridică totemic, spre înalt. Amintirea celui născut în Betica, pe Guadalquivir, n-a lăsat nicio urmă fertilă în spațiul său, iberic, - observa un eseu strălucitor al lui Alexandru Busuioceanu; în timp ce, pe meleagurile noastre, la Dunărea de Jos, ea a rodit luxuriant, împlîntată în orațiile care deschid anul și ciclurile lui statornice, inaugural proteguite de "bădica Traian". Dacă mai degrabă ne intrigă paradoxul constituit de o întreagă "utopie getică", de regăsit în tradiții respectabile, pînă la Alfonso el Sabio, - paradoxul confuziei
Roma Embleme și principii by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/8343_a_9668]