157,599 matches
-
în stil "feudal", de un tun butaforic. Patronul ședea la o masă în curte, însoțit de fidelul său amic și coautor de scenarii haiducești, Nicolae Paul Mihail, pe care îl întîlneam atunci pentru prima oară, tip discret și docil, adecvat rolului de scutier. De la etaj a răsunat glasul curios al doamnei Marga: "Cine a venit?". La care soțul a răspuns memorabil: "Nimeni, dragă!". A doua oară l-am vizitat pe Barbu în spațioasa-i locuință din capitală, de pe strada Eminescu, în
Evocîndu-l pe Eugen Barbu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12155_a_13480]
-
susținut de Băsescu au descoperit că noul președinte a trecut la limbajul oficial și nu mai are spontaneitatea cu care a cîștigat alegerile. Cu alte cuvinte, s-a terminat cu Băsescu cel care făcea promisiuni electorale. El a intrat în rolul solemnității prezidențiale, adică s-a înseriat în rîndul foștilor președinți ai României. Ceea ce, în realitate, nu e cazul. Băsescu a citit discursul său după ce a fost uns președinte, nu fiindcă i-ar fi dispărut brusc inspirația de a susține un
Proba libertății by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12172_a_13497]
-
stiluri sub care Miron Kiropol performează mai mereu, emoționant și provocator. Tentat de magnificența eposului hugolian (eventual racinian), dar și de croiul minimalist-emblematist, poetul nu-și refuză nici una din ipostazele ilustre, deja istorice, recuperate semnificativ de poezia postmodernă. Iată câteva roluri dintr-un impunător repertoriu poetic, jucate de Miron Kiropol: custode, cantor și oficiant al frumuseții vieții și morții, emisar profetic urbi et orbi, imnograf, aed elegiac, apolinic, eschatologic, prerafaelit, psalmist isihast, počte maudit (protagonismul îngerului căzut) mesager și descriptor al
Estetica mântuirii by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12185_a_13510]
-
că este omul Puterii (după caz, al Opoziției) care tocmai s-a demascat sau, în cel mai fericit caz, că este nebun (aici se aduce ca argument și retorica, uneori foarte contondentă a editorialelor sale). Apoi, nu peste multă vreme, rolurile se inversează. Cei care l-au crezut mare ziarist și mare caracter îl cred corupt și/sau nebun, iar cei care l-au crezut corupt și/sau nebun, conced că, totuși, omul e un mare talent și un mare caracter
Teribilismul justițiar by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12177_a_13502]
-
tocmai pentru a mai ușura povara de funcții narative ale protagonistei. Calea ferată e un film regizat de Sydney Pollack pe vremea când Natalie Wood era un superstar, iar Robert Redford - un actor încă în ascensiune. Deci, ei îi aparține rolul central și tot ea deține monopolul complexității ca personaj. O interpretează pe Alva Starr, o tânară care e centrul atenției tuturor bărbaților din Dodson. Mama dominatoare (ca să nu spun codoașă) o sfătuiește ce favoruri să accepte din partea cui. Dar Alva
Controversata feminitate by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12191_a_13516]
-
păcatele cărnii, vorbăria goală etc. Regizorul John Schlesinger (Midnight Cowboy) e departe de a fi simplist - finalul filmului încearcă să restaureze umanitatea pierdută a lui Faye, ceea ce e dificil, dacă nu imposibil. Plus că mai rămâi cu o nelămurire: e rolul prost interpretat? Sau avem de-a face cu o actriță bună care reușește să portretizeze una proastă? Văzută prin celelalte două filme, contemporaneitatea - despre care se vorbește uneori în termeni de post-feminism - arată foarte diferit. Să nu uităm că Viața
Controversata feminitate by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12191_a_13516]
-
și-a asigurat suporterii că a cîștigat. Nici o televiziune n-a dat în direct ceea ce le spunea Băsescu, in Piața Universității, celor care l-au ales. A fost un balet al puterii în care Băsescu a acceptat să-și joace rolul de învingător, fără a se bucura în direct de triumful său, iar Adran Năstase a simulat cu talent rolul învingătorului calm, care așteaptă senin rezultatele de la BEC. Nici lui Traian Băsescu nu i-ar fi fost ușor, dacă pierdea. Cu
Cum se pierde totul într-o zi by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12198_a_13523]
-
Piața Universității, celor care l-au ales. A fost un balet al puterii în care Băsescu a acceptat să-și joace rolul de învingător, fără a se bucura în direct de triumful său, iar Adran Năstase a simulat cu talent rolul învingătorului calm, care așteaptă senin rezultatele de la BEC. Nici lui Traian Băsescu nu i-ar fi fost ușor, dacă pierdea. Cu atît mai mult ce cît unii dintre amicii săi politici din Alianța DA au jucat la două capete, anticipîndu-i
Cum se pierde totul într-o zi by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12198_a_13523]
-
pe furiș în teritorii străine și ostile lor, nu o iau pe drumuri indicate prin marcaje. Arma lor e șiretenia". În spiritul lui Grotowski, care l-a format nu numai ca artist, ci și ca strateg, Barba formulează cu precizie rolul conferit unor parteneri ca noi și, în același timp, recunoaște relația pe care a știut să o instituie în sânul acestui stup reunit în "sala neagră" a lui Odin. Pe pereții sălii, genială intuiție, se pot vedea, ca într-un
George Banu – Cei patruzeci de ani de viață ai lui Odin și parabola nisipului by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12163_a_13488]
-
Grüber, un sac de box umplut cu nisip servea și el drept clepsidră, golindu-se treptat, pentru a ajunge la sfârșitul spectacolului complet vid, parcă secătuit; la Barba, de asemenea, nisipul marchează trecerea timpului subiectiv, timp al participanților-spectatori. Acesta este rolul care ne-a fost încredințat și care ne-a bucurat. Nici prea activi, nici complet pasivi. Suntem apoi invitați la ultimul spectacol al lui Odin, Visul lui Andersen, spectacol inspirat din acele basme daneze pe care în Danemarca nu e
George Banu – Cei patruzeci de ani de viață ai lui Odin și parabola nisipului by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12163_a_13488]
-
Pentru a echilibra efectul vocilor cavernoase de bași și baritoni virili, dirijorul improvizat și-a adus și băieții în echipă. Pe Alexandr și pe Nikolai i-a pus să cînte pe post de soprane, iar lui Anton i-a atribuit rolul de contralto. Se așezau pe lăzi de săpun în jurul unei mese, Pavel Egorovici lua vioara și cu toții înălțau slavă lui Dumnezeu. ș...ț "Cîntările bisericești îi întăresc pe copii. Și eu am cîntat de mic. Nu e niciodată păcat să
Henry Troyat - Copilăria by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/12170_a_13495]
-
fi sunat, semnal de sosire etc.): "ei ne dau un Ťbipť și noi îi sunăm" (EZ 3742, 2004, 5). ,femeile dau bip-uri ca să fie sunate înapoi de bărbați" (resursadefun.ro); ,poți da bip dacă nu ai credit!" (computere.bursa.rol.ro). Construcția nu este chiar o locuțiune, pentru că permite mici variații (de articulare, folosire a pluralului). Contrastul dintre răspîndirea expresiei și modernitatea ei e amplificat în contextul limbajului popular-rural și chiar regional: "No, Ghio, când o trece turma de-ailaltă parte
Bip by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12211_a_13536]
-
e eliptică. Mizanscena e înecată de culori saturate, roșu, galben și maro. Mișcările camerei sunt elegiace în hipnotismul și încetineala lor. O singură dată camera se mișcă rapid: în scena în care protagoniștii iau cina într-un restaurant și joacă roluri, fiecare comandând pentru celălalt mâncarea preferată a soțului sau soției. Figurile consorților nici nu apar pe ecran, auzi doar o voce sau le vezi doar părul sau ceafa. Lui Wong Kar Wai îi place și, de dragul misterului, să-și ascundă
Wong Kar Wai la rampă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12218_a_13543]
-
semnificativ din Antichitate și pînă astăzi; condiția scriitorului a trecut însă prin nenumărate avataruri, suferind transformări profunde). Dacă astăzi așa se văd scriitorii pe ei înșiși (nombrilism sumbru, narcisism 24 de ore din 24, disponibilitate alegră de a juca variate roluri, de preferință roluri de șefi și de maîtres ŕ penser), e legitim să ne întrebăm cum privește restul societății spre acest ciudat grup minoritar. Or, dacă aplicăm principiul audietur et altera pars, observăm că perceperea castei scriitorilor de către populație se
Suferința scriitorului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/12239_a_13564]
-
și pînă astăzi; condiția scriitorului a trecut însă prin nenumărate avataruri, suferind transformări profunde). Dacă astăzi așa se văd scriitorii pe ei înșiși (nombrilism sumbru, narcisism 24 de ore din 24, disponibilitate alegră de a juca variate roluri, de preferință roluri de șefi și de maîtres ŕ penser), e legitim să ne întrebăm cum privește restul societății spre acest ciudat grup minoritar. Or, dacă aplicăm principiul audietur et altera pars, observăm că perceperea castei scriitorilor de către populație se află la distanță
Suferința scriitorului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/12239_a_13564]
-
deoarece ponderea ei reală în viața individului pare în scădere continuă, de la an la an. Faptul că, global vorbind, se citește acum mai mult decît în urmă cu un secol nu înseamnă că literatura mai joacă în viața oamenilor același rol ca la 1900, cînd importanța ei reală era mult mai mare. Asistăm oare la un proces negativ dintre cele mai descurajante? Poate că nu ar fi bine să ne grăbim cu concluziile. Dacă micul grup, elita protejată, reprezentată de comunitatea
Suferința scriitorului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/12239_a_13564]
-
cu poeziile pe care aceștia le scriu. Nu aici vom găsi însă rațiunea ultimă pentru care publicul manifestă față de scriitori o neîncredere amestecată cu antipatie, ci în ceva mai profund - în specificul însuși al literaturii scrise din ultimele secole. Dincolo de rolul ei terapeutic și modelator, de faptul că ea rămîne îndeletnicirea specific umană prin excelență, nu e mai puțin adevărat că literatura se hrănește, de vreo două sute de ani încoace, mai ales din nefericire. Frica, remușcarea, regretul, dezamăgirea, deprimarea constituie temele
Suferința scriitorului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/12239_a_13564]
-
traumatizantă? Jim Carrey - despre care cred că este un actor extraordinar - și Kate Winslet joacă aproape memorabil. Jim Carrey nu doar că nu seamănă deloc cu cel din comedii (unde, în ciuda mizei pe prestația facială, de fiecare dată face alt rol), dar nu e nici măcar cel din Truman Show (r. Peter Weir) sau din Man on the moon (r. Milos Forman), celelate două filme "serioase" ale lui. Personal, cu gândul la Sweet november, aș fi preferat-o însă pentru rolul copilăroasei
Chinul eternei dimineți de dupa dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12242_a_13567]
-
alt rol), dar nu e nici măcar cel din Truman Show (r. Peter Weir) sau din Man on the moon (r. Milos Forman), celelate două filme "serioase" ale lui. Personal, cu gândul la Sweet november, aș fi preferat-o însă pentru rolul copilăroasei Clementine pe Charlize Theron. Cei care mă știu îndrăgostit de ea, vor spune că sunt subiectiv și poate că au dreptate. În fine, pe celebrul imdb.com, filmul lui Gondry & Kaufman a fost votat de peste 28.000 de vizitatori
Chinul eternei dimineți de dupa dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12242_a_13567]
-
spectacolul Roșe la Teatrul Act. Un one-woman-show susținut de o actriță mare, specială, cu un destin artistic interesant, dar nu pe masura forței, vulnerabilității și preciziei interpretative: Rodica Negrea. O actriță cu un debut impresionant, o actriță care a jucat roluri mari în cele mai importante montări de la Teatrul Mic, înainte de '89, și peste care s-a așternut tăcerea după. Inexplicabil pentru potențialul ei. Pînă acum doi ani, pînă la Pușcă de vînătoare, o dramatizare făcută și regizată, ca și acum
Într-o mansardă din Varșovia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12243_a_13568]
-
așternut tăcerea după. Inexplicabil pentru potențialul ei. Pînă acum doi ani, pînă la Pușcă de vînătoare, o dramatizare făcută și regizată, ca și acum, tot de Liana Ceterchi, după românul lui Yasushi Inoue, si găzduită tot de Teatrul Act. Un rol că o bijuterie, mica și delicată, lucrata atent, în filigran, care a atras din nou privirea asupra acestei personalități, aș spune, rară, din teatrul românesc. Cu Roșe, asadar. Cu Roșe sub pămîntul trepidant al realității, în pîntecele ei, sub Calea Victoriei
Într-o mansardă din Varșovia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12243_a_13568]
-
elocința politică, arta de a vorbi în public. Revoluția franceză e un veritabil festival de discursuri politice. Dominația scrisului a fost instituită o dată cu răspîndirea ziarelor în secolul al XIX-lea. Dar astăzi, cu radioul și cu televiziunea care joacă un rol deosebit, oralitatea a revenit și ea poate influența mult scrisul. În micul meu volum ce tocmai a apărut "Le bonheur en Alemagne", relatez cum acolo, citesc bucuros pasaje întregi cu voce tare deoarece germanii acordă o mare însemnătate acestui fel
Michel Tournier – "Paradisul și infernul se apară" by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/12214_a_13539]
-
istoria contemporană... În ceea ce privește Visătorii, jocul actorilor e corect fără să fie spectaculos. Nu se poate spune același lucru despre Ultimul tango la Paris: acolo prestația tespiană e lipsită de orice defect. E considerat de critici ca fiind cel mai bun rol al lui Marlon Brando. Un văduv american, Paul (Brando), se întâlnește întâmplător cu tânăra Jeanne (Maria Schneider) într-un apartament pe care ambii vroiau să-l închirieze; încep partide de sex torid, pe care Bertolucci îl filmează frontal, fără pudibonderii
Bertolucci x 3 by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12244_a_13569]
-
ceea ce se știe din mai multe surse despre Nicu Ceaușescu e că devenise indezirabil la București din cauza aventurilor sale amoroase, a chefurilor și a unui accident de automobil soldat cu moartea victimei. În schimb, nu se știe nici azi ce rol a jucat Nicu Ceaușsescu la Sibiu în perioada l7-22 decembrie l989. După executarea Ceaușeștilor, dacă vă mai amintiți, primii care s-au desolidarizat de ei au fost apropiații lor, inclusiv rudele de gradul întîi. Andruța Ceaușescu se străduia să demonstreze
Amintiri din familia Ceaușescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12271_a_13596]
-
să-i încadreze tensiunile. Materialul faptic al romanului este lipsit de cadență și seamănă cu un preludiu în stare să tot amâne o tragedie originantă care-l organizează și-l anexează permanent. Unele episoade, rezonând coerent cu ansamblul psihologic, au rolul de a furniza narațiunii o tensiune articulată pe mai multe nivele. Există o primă tensiune la nivelul mentalității ființei colective. Sistemului politic comunist din ce în ce mai deformat, crescut ca pântecele unui Moloh însetat de suferință, i se opune speranța eliberării prin intervenția
Un Moromete împuținat by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12258_a_13583]